miercuri, 17 iulie 2013

Criza de Transformare Psiho-Spirituală si Retete, ceaiuri


  Criza de Transformare Psiho-Spirituală

spirit
1. Nivelul fizic.
Accese de oboseală profundă, moliciune a corpului, aritmii ale respirației, aritmii cardiace, lipsa de forță în brațe, palme și picioare. Dureri lombare ce par să vină din interiorul corpului, senzații de arsură, temperatură ridicată ale unor zone ale corpului sau în ansamblu. Durere și arsură la nivelul osului sacral. Dureri în zona cefei, a umerilor, a coloanei vertebrale. Dureri ale mușchilor spatelui, cârcei, blocaje la nivelul fibrei musculare. Senzații de căldură/arsură la nivelul creștetului capului și al tălpilor, la nivel pelvian, la nivelul centrului pieptului. Tulburări temporare ale văzului și ale auzului. Uscăciune a pielii, senzații de arsură, descuamare a pielii la nivelul feței, urechilor, mâncărime a pielii oriunde pe corp. Dureri ”ciudate” de cap. Aceste semne nu apar toate în același timp și nici nu este obligatoriu să experimentăm toate aceste senzații la nivel fizic. Ele sunt semnele unor profunde transformări interioare la nivel celular și al ADN-ului. Sunt trecătoare.
Atitudinea potrivită față de aceste simptome fizice este aceea de observare, acceptare și însoțire blândă a acestora. Ne îmbrățișăm durerea având conștiința că sunt semnele transformării interioare, ale încorporării unor noi niveluri de Conștiință și energie.
În limbaj mistic este vorba despre nașterea Divinității Interioare, despre încolțirea Seminței Cristice.
2. Nivelul energetic.
Senzații ”bizare” în corp, ca și cum ar exista acolo, în interiorul corpului, distorsionări ale curgerii energiei. Furicături, senzații de cald/rece, senzații de ”electricitate”, sensibilitate extremă a simțului pipăitului, senzația de ”spațiu interior”. Apare posibilitatea de a simți cu acuitate orice loc din interiorul corpului și o extremă sensibilitate la mediu. Stările interioare pot fi în rezonanță rapidă cu stările oamenilor din preajmă. Ființa se deschide din punct de vedere energetic. Unii dintre voi pot vedea fenomene energetice, campuri de lumină, aure. Sensibilitate extremă ale tuturor simțurilor, vedere, auz, miros, pipăit, gust, sau dimpotrivă, diminuări ale acestora. Atingerile devin de o extremă sensibilitate.
Atitudinea potrivită este cea de observare și explorare liniștită acestor fenomene.
3. Nivelul emoțional.
Emoțiile capătă proporții și intensități uneori extreme, oricare ar fi ele, de la tristețe la mânie, de la disperare și descurajare la entuziasmul cel mai viu și bucurie explozivă. Spațiul emoțional interior capătă profunzime și volum și se manifestă uneori fără să poată fi oprit și fără motive aparente. Tristețea poate merge uneori până la dimensiuni depresive. Înainte de a recurge la mijloace de suprimare ale acestor stări, amintiți-vă de faptul că ȘTIȚI ce se petrece. Intrați în stările emoționale cu curaj, devenind observatorii lor, în acceptare și observare și îmbrățișare a stării. Nivelul emoțional și cel energetic lucrează împreună cu cel fizic.
Este posibil ca semnele fizice, energetice și emoționale să apară împreună. Nu ”ținem” de aceste stări, nu le judecăm ca fiind bune sau rele, doar suntem conștienți de ele. Energiile trecutului pleacă. Uneori apar amintiri foarte intense ale unor împrejurări din această viață și din alte vieți, asocieri de imagini și persoane, sentimente puternice care au aparența unor descărăcări fulgerătoare. Ceva din Ființa noastră pleacă pentru a se întoarce la noi după o transformare profundă.
Uneori aceste emoții vor ieși sub forma plânsului – aparent fără motiv. Le lăsăm să iasă. Plânsul este o descărcare benefică. Pot apărea sentimente de însigurare, de părăsire, de abandon, de separare fară de sine și de ceilalți, de familie și de prieteni. Poate apărea intoleranța la anumite medii, la aglomerație, intoleranța la discuții nesfârșite, refuzul de a perpetua anumite obiceiuri și relații, nevoia de a fi singur și nevoia de interiorizare, de a coborâ înăuntru.De multe ori apare refuzul de a rămâne în sistem, nevoia puternică de a părăsi o conjunctură care acum devine apăsătoare, de a părăsi un job, un loc, un mediu care nu se mai potrivește cu realitatea noastră interioară.
Facem lucruile pe care le simțim necesare fără să ținem seama de părerile celorlalți. Dacă nu ne ascultăm vocile interioare apare suferința.
Pot apărea stări de anxietate până la frică existențială, sentimentul că lumea se sfârșește. Sentimentul de gol interior. Nu încercăm să înlăturăm aceste sentimente. Observați-le, îmbrățișați-le! Se vor dizolva. Când pare insuportabil, respirăm adânc pentru a ne centra și a ne regăsi echilibrul. Suntem ca un vas care încape în el o furtună, dar nu suntem însăși furtuna, odată ce o putem observa.
Poate apărea un ”dor” de nerostit, un sentiment de plecare, de părăsire, de inutilitate, un dor cosmic ce poate îmbrăca tendințe suicidare. Observați-le. Ne amintim că nu sunt decât semne ale unei profunde transformări interioare. Cu adevărat, un mare capitol din istoria noastră personală se termină în aceste timpuri. Dar numai pentru a face loc unui nou început. Ceea ce am crezut că suntem, se dizolvă pentru a face loc Ființei complete care suntem. Toată istoria vieților noastre a pregătit acest moment astral al Transformării. Ceva ”moare” în noi, identitățile noastre nenumărate, iluzia, dar în realitate este o transformare. Ceea ce suntem cu adevărat nu poate muri. Doar se transformă.
4. Nivelul mental
Accese de gândire compulsivă, repetitivă. Gândirea, rațiunea, pare a se comporta precum un computer defect, în buclă. Apar structuri mentale și serii de structuri care se repetă aparent la nesfârșit, însoțite de teamă, de grija de a nu ”o lua razna”. Apar gânduri care nu par gânduri străine, dar care nu sunt ale noastre. Și așa și este, căci procesul de transformare ne face să comunicăm cu ceilalți pe niveluri pe care nu le-am experimentat până acum. Sunt niveluri colective ale Conștiinței care conțin tipare colective de gândire. Suntem însă conștienți de natura acestor tipare și a acestor interferențe mentale. Gâdurile sunt forme de energie modulată după un anumit tipar și cu cât mai mulți oameni au modulat energia în același fel, cu atât tiparul este mai puternic. La fel cum putem simți emoțiile celorlalți, la fel putem interfera cu tiparele lor de gândire. Nu confundăm propriile noastre gânduri cu aceste tipare care, uneori ni se vor părea nocive. Pur și simplu ne retragem în spațiul liniștit și sacru al inimii noastre prin câteva respirații profunde – cei care ați participat la workshop-urile noastre ați învățat deja cât de ușor se face acest lucru – și ne decuplăm de la respectivul nivel energetic al gândirii, fără să-l negăm și fără să încercăm să luptăm împotriva lui. Îl integrăm și îl lăsăm să se dizolve. Deasemeni pot apărea structuri de gândire care ne-au aparținut cândva, în această viață sau în altele. Procedura este aceeași. Le observăm, le integrăm, le ”respirăm” în interior și le lăsăm să se dizolve.
Mecanismele de gândire sunt acelea care provoacă stările de frică. Antidotul fricii – ne reamintim mereu acest lucru – este iubirea. Noi nu suntem una cu gândurile noastre, de aceea le putem aborda așa cum dorim. Deci, le primim, le observăm, le integrăm, le permitem să se dizolve în acel spațiu sacru al inimii noastre.
Datorită tulburărilor la toate nivelurile, pot apărea stări de ”a fi pierdut”, de dezorientare, sentimente stranii de rătăcire, de pierdere, de amețeală, sentimentul de a nu înțelege ceea ce se petrece. Mintea – liniară, secvențială – nu poate administra stările foarte complexe ale Conștiinței noastre, care este multidimensională. De aceea poate apărea sentimentul de neputință, de neajutorare. Mintea noastră urmează să se integreze noilor dimensiuni ale Conștiinței noastre și să-și transforme natura. Fenomenele minții nu trebuie să ne sperie. Învățăm să abordăm realitatea în moduri mult mai complexe și mai complete.
5. Nivelul vieții personale
Bulversări puternice ale vieții personale pot apărea, sentimentul că totul se prăbușește împrejurul nostru: serviciul, relațiile cu ceilalți, viața de familie, prietenii. Pare că o lume se pregătește să dispară pentru a fac loc unui nou context. Acest lucru este adevărat. Vechea noastră viață se dizolvă pentru că noi înșine ne dizolvăm pentru a trece într-o nouă viață. Aceasta nu este o metaforă ci un adevăr foarte dur uneori. Mulți dintre noi ne vom schimba serviciul, familia, prietenii, orașul sau țara în care locuim. Cum s-ar spune, eliberăm vechea noastră personalitate și viață, pentru a păși într-o nouă dimensiune. Uneori vom simți noi înșine nevoia să schimbăm toate acestea, vom simți că nu ne mai potrivim cu cei pe care îi cunoșteam atât de bine, cu serviciul nostru, cu cei pe care-i iubim, și vom dori să plecăm cumva. Alteori vom descoperi îngroziți că serviciul ne este ”luat”, că familia se destramă, că, printr-o stranie magie cosmică, întreaga noastră realitate se reconfigurează, aparent împotriva voinței noastre, alimentându-ne frica existențială. Toate acestea fac parte din marea Transformare. Exteriorul urmează transformările interioare. Știind acest lucru, nu ne vom teme, ci vom întâmpina transformările observând din locul sacru și liniștit al inimii noastre. Nu vom rămâne fără serviciu, și nici singuri, doar că ne vom găsi adevărata noastră cale. Nu am venit în această viață ca să murim de foame și ca să suferim, ci ca să descoperim adevărata noastră menire de ființe Divine. Tranziția poate fi dureroasă, dar cu cât ne agățăm mai puțin de structurile vechi, cu atât mai ușoară va fi trecerea. Cuvântul cheie este Acceptare. Și Încredere în Ființa noastră profundă care orchestrează toate aceste transformări.
Mulți dintre prietenii noștri nu vor accepta aceste transformări, vor crede că înnebunim, că avem nevoie de ajutor, ne vor da sfaturi și ne vor certa pentru deciziile noastre, cerându-ne să ”revenim cu picioarele pe pământ”. Dar Transformarea interioară este o chestiune personală, pe care nu o putem traversa decât singuri, până în momentul în care îi vom găsi pe cei asemenea nouă, care trec prin aceleași transformări.
Uneori se manifestă un fel de apatie, de indiferență în orice fel de relație exterioară, un fel de lipsă a interesului, inclusiv pentru oameni pe care îi iubim, pentru obiceiuri vechi, pentru tot felul de lucruri despre care credeam că ne reprezintă. Acum putem descoperi că suntem mai mult decât ceea ce credeam că suntem. Învățăm încetul cu încetul să nu mai ascultăm vocile exterioare, ale nimănui, ci să fim atenți la vocea Maestrului Interior care se naște, să avem încredere în aceasta.
6. Trăirile interioare
Zbuciumul, neliniștea și nesiguranța din timpul zilei pot fi dublate de stări stranii petrecute în timpul nopții, ca și cum am fi cu picioarele în două lumi, aici și acolo, acum și oricând, percepând un timp liniar și în același timp o altă dimensiune temporală. Visele noastre pot deveni ciudate, agitate, pot conține elemente arhetipale, intensitatea acestor vise este mai mare ca niciodată, trăim sentimente amestecate. Cunoaștem cumva toate acestea, dar nu le înțelegem și minții noastre i se par absurde și de neînțeles. Secvențe de bătălii, urmăriri care se petrec în lumi ciudate, personaje care ne par cunoscute vin și pleacă în aceste vise. Putem trăi în vise secvențe puternice de moarte și renaștere. Sunt vindecătoare și transformatoare. Nu sunt decât descărcări ale unor conținuturi ale Conștiinței, care trec prin noi. Sunt părți din noi înșine care se mor pentru a deveni altceva. Somnul poate deveni neregulat, agitat, ne putem trezi obosiți și cu dureri în corp. Uneori nu vom putea dormi, uneori ne vom trezi la ore ciudate în crucea dimineții, înainte de răsăritul soarelui fără să mai putem adormi. Vom trăi toate acesta știind că sunt normale. Că nu sunt decât semne ale procesului prin care trecem.
Încetul cu încetul, bulversarea inițială se liniștește pe măsură ce recunoaștem procesul de transformare. Căpătăm încredere în noi înșine, simțurile noastre dilatate devin noile noastre mijloace perceptive, începem să căutăm soluțiile în interiorul nostru, să ne ascultăm, descoperim răspunsurile la întrebările noastre în noi înșine. Descoperim că pur și simplu știm. Este un ou nivel de comunicare cu noi înșine. Visele noastre capătă dimensiuni și profunzimi noi. Căpătăm coerență interioară, fluiditate și reușim din ce în ce mai des să stăm într-un spațiu interior liniștit. Capacitatea de observare și înțelegere a ceea ce se petrece crește. Cunoașterea nu mai apare ca rezultat al unor procese deductive, logice, secvențiale, ci survine brusc, complet, total, din interior.
Transformarea și Stările de Conștiință Extinsă
Nu există încă o știință care să se ocupe cu transformările spirituale, dar psihologia transpersonală cunoaște deja de mult timp (Stanislav Grof ) aceste crize transformatoare, iar diferitele tradiții spirituale, Creștinismul, Budismul etc cunosc deasemeni aceste transformări ale căror cronici pot fi găsite în biografiile sfinților și ale meștrilor. Aceste transformări interioare au fost, până acum, individuale. Dar în timpurile noastre se petrece o Transformare a Conștiinței în ansamblul său. Umanitatea însăși trece prin această transformare.
Trecem prin stări de Conștiință modificată. Toate semnele pe care le-am descris mai sus și care pot interveni în viața noastră de fiecare zi, sunt semne ale expansiunii Conștiinței. Sunt stări ”non-ordinare” de Conștiință, așa cum se numesc în psihologia transpersonală.
Experimentarea stărilor de conștiință extinsă poate fi de un ajutor imens în abordarea acestor procese de Transformare interioară. Dacă în viața de zi cu zi acest proces este unul lent și uneori chinuitor, în experiențele de conștiință extinsă totul se accelerează, înțelegerile care survin sunt mult mai rapide, iar integrarea ulterioară a acestor înțelesuri se face mult mai ușor. Tabloul Conștiinței în ansamblul său, a ceea ce suntem și ceea ce am fost, al transmutărilor lăuntrice, devine mult mai coerent. Etapele transformării devin mai clare, încrederea în această transformare se solidifică, încrederea în Sine și capacitatea Conștiinței noastre de a administra această transformare crește. Pe scurt, în stările de Conștiință extinsă procesul se accelerează și se clarifică.
Eliberarea vechilor structuri cu care ne-am identificat, formale, energetice, emoționale și mentale devine mai rapidă și mai ușoară. Tensiunile inerente procesului vor fi mai puțin eliberate în viața de zi cu zi, și mai mult în cursul sesiunilor experimentale la care paticipăm. Dar, toate acestea sunt alt capitol al acestei povești extraordinare pe care o trăim împreună.  Suntem pe același drum, împreună. Prin tot ceea ce facem – terapii, workshop-uri, cărți, discuții și întâlniri, asistența personala – ne asumăm Prezența alături de voi pe acest drum.
Sursa: http://www.calatoriainimii.net



Călugărul vindecător Mihai Neamţu ne-a lăsat moştenire zeci de reţete de ceaiuri cu care el a tămăduit, în timpul vieţii, peste un milion de români .
coada-calului1
Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.O viaţă pentru cei suferinzi
Călugarul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.
Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.

Minuni cu plante şi rugăciuni

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Cele două ceaiuri de bază

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţ ie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Ceaiul care „taie“ boala

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţ i, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50

Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi

Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Un copac vindecă de cancer

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Comprese de oblojit rănile

Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit. Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Contra reumatismului şi prostatei

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.
Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.
Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.
Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.
În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.
Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii

Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Pentru inimă şi plămîni

• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

„Fiţi buni şi faceţi bine!“

• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună.
„Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu