miercuri, 3 iulie 2013

«Omul este jumătate dragoste, jumătate luptă»


Fragment dintr-unul din interviurile realizate, în anii 2005-2007, de scriitorul Adrian Alui Gheorghe cu vrednicul de pomenire părintele arhimandrit Iustin Pârvu. Interviurile vor apărea într-un volum aflat în pregătire pentru tipar
- Părinte Iustin, după experienţa dvs. de viaţă, de “îngropare în oameni”, ce credeţi, omul trebuie înţeles sau trebuie iubit?
- Omul trebuie iubit. Dar ca să-l iubeşti trebuie să-l înţelegi. Dacă îl vezi căzut acolo, neapărat trebuie să gândeşti că trebuie să-i dai o mână de ajutor. Iubirea aproapelui este o lecţie de iubire faţă de Dumnezeu. Dacă nu-l iubeşti pe cel de alături, dacă nu-l ajuţi, nu eşti capabil nici să-l iubeşti pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui este prima treaptă spre mântuire, pe treapta asta trebuie să repeţi pentru marea iubire de Dumnezeu.

- În perioada comunistă am fost intoxicaţi cu marota „omului nou”. Credeţi că am ajuns să avem „omul nou”?
- În sensul în care merge materialismul? Poate doar aşa, cum l-au gândit materialiştii, ca om ieşit de sub influenţa bisericii, a duhului sfânt...! Dar omul nou, ca o valoare morală înnoită, e departe. Eu vreau să vorbesc despre omul nou născut întru Hristos, omul care lipseşte însă, din păcate, României noastre. Înnoirea omului şi a lumii se face prin Înviere, prin înţelegerea acestei profunde Învieri întru Hristos. Acesta este omul nou, cel pe care trebuie să-l viseze fiecare mamă care se pregăteşte să aducă prunci pe lume.

Numai într-un suflet împăcat încape toată lumea deodată

- Einstein considera că "progresul făcut de om, în comparaţie cu dezvoltarea caracterului său, sunt îndeajuns pentru a îngrozi"…
- Da, da… Îmi povestea un părinte care a fost în pelerinaj la Ierusalim ce l-a impresionat mai mult a fost că tineretul, copiii de acolo, atunci când vedeau o uniformă din asta, de călugăr, erau cu bolovanii pe el. L-a apucat aşa o revoltă, că de unde am plecat şi unde am ajuns. Adică tu care porţi cuvântul Mântuitorului, cel care a plecat din Ierusalim, când te duci acolo, la origini, acasă într-un fel, eşti luat cu pietre. Dacă ne uităm în pildele lui Iisus şi ne gândim la ceea ce ni s-a păstrat şi cum a evoluat lumea, cred că acolo găsim şi acest lucru, acest comportament destul de bizar de altfel.
     Tot el îmi spunea că la altă vizită a lăsat aşa cam la sfârşit să intre în Biserica Sfântului Ioan. Ei, bine, a stat acolo oră, s-a rugat şi după această şedere acolo nu mai simţea dacă există în realitate sau el însuşi e doar o închipuire pe pământ. Simţea aşa o bucurie şi o dragoste desăvârşită încât nu mai privea lumea asta decât într-o dragoste deplină, ca după un voal cu care o îmbrăţişa şi chiar pe cei de ieri care îl alungaseră cu pietre îi venea să-i îmbrăţişeze. Toată lumea era învăluită în bucuria lui. Câştigase toată lumea prin bucurie. Numai într-un suflet împăcat încape toată lumea deodată, în sufletul încrâncenat, acrit, tulburat nu încape nimic.

- Cum definiţi omul, aşa cum l-aţi închipuit dumneavoastră?
- Omul este – sau ar trebui să fie! - jumătate dragoste şi jumătate luptă, jertfă pentru a păstra dragostea intactă, neatinsă de rău.

- Un mare gânditor al veacului trecut, Carl Gustav Jung, spune: "Pentru omul tânăr este aproape un păcat sau cel puţin un pericol să se ocupe prea mult de sine însuşi, pentru omul care îmbătrâneşte însă, este o datorie şi o necesitate să se dedice unui studiu cât mai serios al sinelui său…". Cum vedeţi dvs acest lucru?
- La capătul acestei căutări omul trebuie să-l găsească pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, de asta în fiecare om sălăşluieşte Dumnezeu. Tânăr sau bătrân, omul trebuie să facă curăţenie în interiorul său, niciodată nu ştie omul când vine sfârşitul…   

- Spunea cineva că „în creierul gol îşi găseşte sălaş diavolul”…
- Aici este vorba de omul care se găseşte mereu cu coşul plin pentru că are grijă de grâul care trebuie măcinat. Iar grâul care trebuie măcinat este rugăciunea permanentă: „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!”. Dacă vrăjmaşul te găseşte rătăcind cu mintea în lucruri nefolositoare, în lucruri necuviincioase, atunci se aşază diavolul în mintea ta şi te mână aiurea (…)

- Există vreo întrebare la care omul este condamnat să nu afle niciodată răspunsul?
- Depinde ce vrea să afle fiecare. Omul are toate răspunsurile în sine însuşi. Despre naştere, despre viaţă, despre sensul mântuirii sale. Dacă vrea să afle răspunsuri la întrebări fără sens, va fi un nefericit. Dacă vrea să afle răspunsuri la întrebări care ţin de credinţa sa, de profesia sa, va găsi lesne fericirea.

- Îndoiala creştinului este un păcat?   
- Da. Dar există şi îndoiala permisă, care nu e păcat. Îndoieşte-te că mai exişti tu însuţi, după o rugăciune fierbinte. Atunci te transformi tu însuţi în rugăciune. Îndoiala asta e permisă oricui.

- Spune, la un moment dat, Petre Ţuţea: “Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om”. Ce este umilinţa?
- Umilinţa e o auto-evaluare corectă a dimensiunii omului în acest univers. Umilinţa asociată cu răbdarea răstoarnă muntele, aşa de puternică devine pentru oricare creştin…

- Care e Golgota creştinului de azi?
- Necredinţa face o Golgotă din fiecare zi.

- Omul de azi e mai sceptic decât cel de acum cincizeci de ani? Cum îl puteţi încuraja ca să meargă mai departe, să reziste în faţa viscisitudinilor vieţii?
- Omul de azi pune prea mare bază pe fleacuri şi amănunte, este asediat de o mulţime de lucruri false şi nu ştie să aleagă. Dacă ştii să alegi bine, lucrurile devin uşoare, viaţa este frumoasă. Dacă alegi rău, te chinui. Dacă ai îndoială că ai ales bine, iarăşi te chinui. Omul a devenit prea materialist, se supune prea mult tiraniei banului. Peste tot auzi că banul este totul, că banul este stăpânul lumii. Cine pune banul drept stăpân al lumii, se bagă el singur slugă la diavol.

Mulţumirea pentru ceea ce are este, până la urmă, măsura credinţei fiecăruia

- Banul e important în măsura în care faci ceva cu el. Banul în sine nu are nici o valoare.
- Da, da… Dramele lumii se stârnesc nu de la o luptă de idei, ci de la o luptă pentru bani, pentru tot ce e material. Omul cumpărat cu bani nu are valoare, îşi pierde valoarea şi credinţa, rămâne ca o monedă calpă.

- Cum vedeţi fericirea azi? Dvs. sunteţi fericit? Ce sfaturi le daţi creştinilor care vin la dvs. şi care spun că sunt nefericiţi?
- Fericirea e atunci când Hristos răspunde cu dragoste rugăciunii tale. Oamenii înţeleg fericirea în mod diferit. Unii vor mult şi nu primesc şi se simt nefericiţi. Alţii vor puţin şi primesc şi se simt fericiţi.

- Spunea cineva: Fericirea nu-i mai presus de om, nu-i mai prejos, ea este pe măsura omului.
- Da, fericirea e credinţa din om. N-aţi văzut câţi oameni au de toate, au poziţie în societate dar se simt nefericiţi pentru că sunt lipsiţi de credinţă…?

- Cred că merită amintită aici o pildă din Patericul Egiptean, demnă de luat în seamă. Cică era un bătrân mare şi văzător cu mintea, şi s-a întâmplat ca el, odată, să şadă cu mai mulţi fraţi la masă şi, când mâncau ei, lua aminte bătrânul cu duhul şi vedea că unii mănâncă miere, altii pâine, iar alţii baligă. Şi se minuna şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, descoperă-mi taina aceasta, că aceleaşi bucate fiind puse pe masă înaintea tuturor, când mănâncă se văd aşa schimbate". Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: "Cei ce mănâncă miere sunt cei ce cu frică, cu cutremur şi cu bucurie duhovnicească şed la masă şi neîncetat se roagă şi rugăciunea lor ca tămâia se suie la Dumnezeu. Cei ce mănâncă pâine sunt cei ce mulţumesc pentru împărtăşirea celor dăruite de la Dumnezeu, iar cei ce mănâncă baligă sunt cei ce cârtesc şi zic: "Aceasta este bună, aceasta este putredă"…. (21-281)
- Mulţumirea pentru ceea ce are este, până la urmă, măsura credinţei fiecăruia.
(Interviu de Adrian Alui Gheorghe)

32 sfaturi practice pentru evoluția ta spirituală

Dacă nu mă întreabă nimeni, știu ce este timpul, dar dacă mă întreabă cineva nu mai știu. – Sf. Augustin
Mi-am dat seama după ce am terminat de citit Puterea prezentului. Ghid practic, că pot crea o ”picătură de esență tare”. Această carte are numai 100 de pagini, însă conține un mesaj spiritual de o puritate pe care rar am întâlnit-o.
La dorința cititorilor, Eckhart Tolle a creat acest ghid practic concis, și a restrâns dimensiunea întregului mesaj al cărții Puterea prezentului, în doar 100 de pagini. Învățăturile spirituale sunt întotdeauna simple. De aceea am extras în timpul lecturii exact acele propoziții cheie. Acele formulări care pot deveni oricând citate, acele idei pline de esență care au aceiași putere ca și cartea în sine.
eckhart_tolle_fiimplinit.ro
32 citate din Eckhart Tolle
1. Ființa nu se află doar dincolo, ci și înăuntrul fiecărei forme de viață, ca esență invizibilă și indestructibilă.
2. Începutul libertății e înțelegerea faptului că nu sunteți ”gânditorul”. În momentul în care începeți să observați gânditorul, un nivel superior de conștiință devine activ.
3. Obișnuiți-vă să vă întrebați: ”Ce se întâmplă în mine în acest moment?” Întrebarea vă va indica direcția corectă. Dar nu analizați, observați numai.
4. Urmăriți apariția oricărui sentiment defensiv. Ce apărați? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dumneavoastră, o entitate fictivă.
5. Dați-vă seama că momentul prezent este tot ce aveți. Transformați clipa Acum în principalul focar de atenție al vieții dumneavoastră. Spuneți mereu ”da” momentului prezent.
6. Puneți capăt vechiului tipar de negare a clipei Acum și de rezistență față de momentul prezent. Faceți un obicei din a vă retrage atenția din trecut și viitor ori de câte ori nu vă mai sunt necesare.
7. Prezența este cheia spre libertate, deci numai acum puteți fi liber.
8. Folosiți-vă pe deplin simțurile. Fiți acolo unde vă aflați. Uitați-vă în jur. Priviți numai, nu interpretați.
9. Când creați o problemă, creați durere. Este nevoie doar de o simplă alegere, o simplă decizie: ”Orice s-ar întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme.”
10. Nu vă preocupați de rezultatul acțiunii dumneavoastră, ci acordați atenție acțiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta este o puternică practică spirituală.
11. Lăsați trecutul să moară în fiecare clipă. Nu aveți nevoie de el. Faceți referire la trecut numai atunci când acest lucru este absolut relevant pentru situația prezentă. Simțiți puterea acestui moment și plinătatea Ființei. Simțiți propria prezență.
12. Conștientizați-vă respirația. Simțiți aerul intrând și ieșind din corp.
13. Renunțați la așteptare ca stare mentală. Când vă surprindeți alunecând în așteptare… ieșiți repede din ea. Intrați în momentul prezent. Fiți, pur și simplu, și bucurați-vă de sentimentul vieții.
14. În viața dumneavoastră, nu acordați niciodată 100% din atenție lumii exterioare și minții. Păstrați o parte în interior.
15. Observați-vă rezistența interioară. Observați-vă atașamentul față de durere. Observați ciudata plăcere pe care o derivați din sentimentul de nefericire. Observați impulsul de a vorbi și de a vă gândi la aceasta. Rezistența va ceda când conștientizați aceste lucruri.
16. Indiferent dacă trăiți singur sau aveți un partener, cheia rămâne aceasta: să fiți prezent și să vă intensificați prezența printr-o și mai profundă concentrare a atenției în clipa Acum.
17. Când știți că nu aveți pace, conștiința acestui lucru creează un spațiu de liniște care înconjoară lipsa dumneavoastră de pace într-o îmbrățișare iubitoare și afectuoasă, care transforma apoi lipsa de pace în pace.
18. În fiecare moment, păstrați conștiința momentului, mai ales conștiința stării dumneavoastră interioare.
19. Învățați să exprimați ceea ce simțiți fără să învinovățiți
20. Tot ceea ce trebuie să faceți este să acceptați pe deplin momentul prezent. Atunci vă veți simți bine aici și acum și veți fi împăcat cu propria persoană.
21. Nu mai opuneți rezistență vieții. Astfel veți găsi pacea.
22. Observați orice plantă sau orice animal și lăsați-le să vă învețe ce înseamnă acceptarea a ceea ce este și abandonarea de sine în clipa Acum.
23. Ori de câte ori simțiți negativismul apărând în interiorul dumneavoastră, acordați atenție lui Aici și lui Acum. Fiți prezent.
24. Nu căutați pacea. Nu căutați nici o altă stare decât cea în care sunteți acum. Pentru că astfel veți crea conflict interior și rezistență inconștientă.
25. Nu este nevoie să acceptați o situație de viață neplăcută. Recunoașteți pe deplin că vreți să ieșiți din respectiva situație. Apoi restrângeți-vă atenția la momentul prezent fără a-l eticheta mental în nici un fel.
26. Dacă situația dumneavoastră de viață vi se pare nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai prin abandonare veți putea să spargeți tiparul de rezistență inconștientă care perpetuează situația.
27. Dacă întreagă situație de viață este nesatisfăcătoare sau neplăcută, extrageți din ea numai acest moment și abandonați-vă în fața a ceea ce este.
28. Dimensiunea spirituală devine o realitate vie în viața dumneavoastră numai când vă abandonați.
29. Când spuneți ”NU” unei persoane sau unei situații, lăsați răspunsul să vină din înțelegere, și nu dintr-o reacție. Lăsați-l să fie un ”nu” liber de reacție, un ”nu” de o calitate înaltă, liber de orice negativism, pentru a nu crea astfel o nouă suferință.
30. Iluminarea aleasă în mod conștient înseamnă să renunțați la atașamentul pentru trecut și viitor și să transformați clipa Acum în principalul focar de atenție al vieții dumneavoastră. Înseamnă să alegeți să rămâneți în starea de prezență, și nu în timp.
31. Nu puteți ierta cu adevărat, nici pe alții, nici pe dumneavoastră înșivă, atât timp cât sentimentul dumneavoastră de identitate derivă din trecut. Numai având acces la puterea lui Acum, care este propria dumneavoastră putere, poate exista iertare adevărată.
Și în ultimul rând fraza care mie mi-a plăcut în mod special…
32. Adevărul este că singura putere care există e conținută în momentul prezent: puterea propriei dumneavoastră prezențe.
Alege-le pe cele cu care rezonezi și aplică-le în viața ta. După ce reușești să bifezi una poți trece la următoarea și tot așa. Recomandarea mea ca prim pas, ar fi să alegi pentru început un punct care îți place și să îl introduci în viața ta. Observă-i rezultatele, și treci mai apoi la următorul.
- See more at: http://fiimplinit.ro/32-sfaturi-practice-pentru-evolutia-ta-spirituala/#sthash.RaXHaQqe.dpuf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu