Omul
trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea
exterioară. El nu-şi dă seama că s-a lovit de o obstrucţie decât atunci
când mesajul a fost transmis conştiinţei
sale prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le suferă omul, le
suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi raportează
senzaţia.
Trebuie să înţelegem adevărata relaţie dintre Minte şi Trup pentru a
vedea din ce este făcută aserţiunea că stările mentale sunt responsabile
acţionând printr-un corp.
Acesta este un adevăr fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă dorim
să existe vindecare mentală şi spirituală.
Corpul însuşi este rezultatul activităţii minţii, este modelat de către
minte şi modificat de către MINTE.
Modificările fizice de natură superficială pot fi observate dacă se
urmăresc schimbările din stările mentale.
Se ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii,
tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental care
se manifestă pe o perioadă de timp.
Se afirmă că stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii
sangvine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din aşa
numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
Se pune întrebarea dacă stările fizice pot fi corectate prin modificarea
stării mentale. Oamenii de ştiinţă afirmă că este posibilă vindecarea
unor afecţiuni ca: erupţii cutanate, stări de răceală provocate de
frustraţii ale unor necesităţi fiziologice (dragoste, relevare, etc.)
prin tratamente mentale corespunzătoare. De asemenea, se afirmă că
sinuzita, polipoza nazală, colita şi stările nervoase pot avea originea
în stări mentale. Recent, revista “Physician” din New-York a publicat un
articol în care s-a raportat că sistemul nervos autonom (SNC), sub
influenţa gândirii negative, declanşează curgerea excesivă a unor
anumitor fluide apoase în ţesuturi şi membrane. Operaţiile,
medicamentele şi dieta vor îndepărta excesul de fluide, dar – afirmă mai
departe articolul – mintea în mod obişnuit îndeplineşte o functie de
umplere din nou, şi deci nu există un tratament eficient până ce mintea
nu este schimbată cu una de încredere.
Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până
într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează
faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul,
organismul. Fiecare celulă în parte – oricât de mică – este o scânteie
infinit de mică a Minţii.
Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de
către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc
care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.
Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri – fizic şi
mental – încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un
singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică,
aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate
fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este
manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul
gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală
se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o
schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii
modificate.
Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel
mai veridic este incorect să se spună că boala este “cauzată de minte”-
forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă
distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o
chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este
mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să
genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi
mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.
Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie
pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de
sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule
bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă
intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.
Când ne gândim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului,
putem înţelege că ele sunt gândire în formă. Ca un singur exemplu, se
poate arăta că globulele roşii sunt construite într-un ritm de 150.000
pe secundă şi în mod normal dispar în acelaşi ritm. Raportând acest
exemplu la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da repede seama că acest
organism, pe care-l numim om, este un vârtej dinamic de energie gândită
pe care mintea, fără încetare, îl face să ia formă. Se poate spune,
deci, că controlul afecţiunii constă în controlul gândirii şi că pentru a
schimba o condiţie fizică trebuie mai întâi schimbată gândirea.
Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este
semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa
noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este
greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală. S-a
mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are
nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală. Este
dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă
este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. Spiritul
este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum
este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul
impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot
atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva
decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
După cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine.
Lui îi revine îndatorirea de a descoperi înţelesul Universului în care
trăieşte şi el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul
va suferi de zgârieturile pisicii până când va învăţa că nu trebuie să o
tragă de coadă. Legea îi apare întotdeauna crudă aceluia care nu o
înţelege şi în consecinţă acţionează contrar acesteia. Toate legile ne
sunt stăpâne atâta timp cât nu le înţelegem; când însă le pătrundem
semnificaţia, ele devin gata de a ne servi.
Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va
atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi
produce omului boala, îl va face să se însănătoşească. Boala nu este o
pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii
greşite a Legii Minţii. Elementul personal între Dumnezeu şi om nu intră
deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. Aşa că
argumentul că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o
judecată incorectă.
Principiile vindecării spirituale sunt astăzi bine cunoscute şi
răspândite, şi s-au făcut cunoscute motivele atât ale rezultatelor bune
cât şi cele ale eşecurilor în cazuri izolate. Vindecarea mentală şi
spirituală s-a transformat din formă de cult, cum era în trecut, în
ştiinţă şi s-a dezvoltat ca urmare a rezultatelor pozitive obtinute şi
mai ales datorită modificărilor în ceea ce priveşte originea bolilor,
schimbând-o din planul fizic în cel mental şi spiritual. Acest mare salt
nu a fost deloc uşor de realizat, cu toate acestea s-a ajuns, de la
concepţia vagă privind originea bolilor, la precizia de astăzi. Acum
ştim că condiţiile fizice sunt o reflectare a stărilor mentale şi că pot
fi modificate fără intervenţia unor mijloace materiale, prin simpla
schimbare a procesului de gândire.
Odată ajunşi la concluzia că există o Minte Universală Unică – fiind
etern pace, linişte, putere, iubire, credinţă, armonie, expansiune,
sănătate şi desăvârşire, obiectul nostru este de a aduce ceea ce numim
minte individuală la o stare de unificare cu Mintea Unică. Astfel, de
vreme ce Mintea Universală este veşnic netulburată de forţe ostile, şi
nu recunoaştem niciodată existenţa a altceva ce nu este ca ea însăşi,
atunci mintea noastră, făcând parte din acea Minte Unică, nu poate
experimenta nimic din ce nu este experimentat de acea Minte. Acesta este
numai un punct în vindecarea mentală şi spirituală, dar arată o
diferenţă, a cărei explicatie este adesea căutată prin întrebarea: “În
ce constă diferenţa între metoda aceasta şi psihologie?”
Frederick Bailes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu