DIETA ALCALINĂ – Regimul alimentar care salvează vieţi
Sursa: formula-as.ro
Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca
băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din
alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar
cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi
cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume… acidă care ne
înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot
mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate
din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de
alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta
alcalină, despre care vom vorbi în continuare –
Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se
numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea
substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pentru
vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă
de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne
animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile
că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore.
Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia
infecţiilor renale şi urinare, formarea pietrelor, precum şi alte
tulburări la acest nivel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus
că o alimentaţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este
benefică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea
este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe,
de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei
predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri
de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a constatat că pH-ul
sângelui, dar şi al multor ţesuturi afectate este foarte acid. Toate
acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american
Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au
devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic,
orice aliment acid este periculos pentru sănătate, în timp ce
alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim
acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii
majorităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a
tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei
medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse
moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost
deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei
au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vindecarea
bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce constă această cură:
Ce este dieta alcalină
Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente
sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita
categorie a alimentelor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta
alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată
ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reacţie alcalină.
Alimentele care determină alcalinizarea sângelui, urinei, salivei
ş.a.m.d. sunt cele foarte bogate în clorofilă, adică legumele verzi şi
zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest
proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu
doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi antioxidant foarte
puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate,
fac parte fructele de toate felurile, tomatele, cerealele integrale,
lactatele integrale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a
alimentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de „cinste”,
carnea şi toate preparatele din carne, băuturile acidulate, zahărul
alb şi toate alimentele bogate în amidon. Să aflăm, în continuare, mai
detaliat, ce conţine fiecare categorie de alimente din dieta
alcalină:
Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină
DIETA ALCALINĂ – Regimul alimentar care salvează vieţi
Legumele verzi – cele mai indicate
Alimentele bazice se consumă mai ales în stare crudă sau, eventual,
gătite prin fierbere de scurtă durată sau la abur. Sunt recomandate
majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzavaturile.
Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă,
varza roşie, broccoli, conopida, ceapa verde, usturoiul verde,
prazul, dovleceii, castraveţii, ţelina, sfecla, anghinarea,
sparanghelul. Apoi, nu trebuie să lipsească din alimentaţie salatele
foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele obţinute din frunzele de
spanac, de salată, de salată creaţă, de untişor, de urzici, de rucola
sau de andive. Se mai recomandă în mod special zarzavaturile
proaspete, adică ţelina şi pătrunjelul verde, mărarul,
leuşteanul, năsturelul. Dintre fructe, cele mai bune sunt: merele,
avocado, lămâile, lămâile verzi, grepfrutul, gutuile, cireşele,
pepenele galben şi cel roşu.
Alimente tolerate
Sunt un fel de alimente „neutre”, care nu influenţează nici
pozitiv şi nici negativ organismul. Din această categorie fac parte
tofu, hrişca, legumele şi cerealele germinate, uleiurile
extravirgine, peştele, nuca de cocos, floarea-soarelui, usturoiul şi
ceapa ajunse la maturitate, ghimbirul, mazărea, dovleacul, cele mai
multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi seminţe, laptele de
nucă de cocos, rădăcinile de legume (pătrunjel, morcov, păstârnac).
Tot alimente tolerate sunt şi caisele, zmeura, piersicile, perele,
smochinele proaspete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi
laptele nefiert, iaurtul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză
nefermentată în general.
Alimente strict contraindicate
Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse
pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă,
ciupercile, oţetul, zahărul, mierea, cerealele, drojdia de bere,
fructele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate
sau maturate, acidul citric (lămâile proaspete sunt bune!), fructele
uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru),
cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poate fi consumată puţină şi doar dacă
este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au
stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu
microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în
proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi
consumate sucurile alcaline, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de
plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cimbrişorul,
socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai
alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au
inscripţionate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noastre minerale sunt
recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din
start), cum ar fi: Dorna, Herculane, Borsec, Izvorul Alb, Keia,
Bucovina, Devin – toate au pH-ul peste 7. Pentru tratarea apei de la
robinet există în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl,
nitriţi, nitraţi) şi măresc pH-ul apei.
Efortul fizic
Alături de consumul alimentelor şi al apei alcaline sunt
recomandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa
încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din
timpul efortului ajută la eliminarea reziduurilor de metabolism
acide, reducând totodată stresul oxidativ şi crescând pH-ul
sângelui. Exerciţiile fizice (alergarea, mersul în pas rapid,
fitnessul, aerobicul, gimnastica la domiciliu) vor fi făcute în
haine de bumbac, simple, care să absoarbă foarte bine transpiraţia şi
apoi să poată fi spălate la temperaturi înalte, fără a fi
deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, sistematic, dar nu
dus la extrem. La sportivii de performanţă, care fac eforturi foarte
intense sau îndelungate, s-a observat că sângele şi ţesuturile
capătă un pH foarte acid. Mai mult, organismul chinuit de supra-efort
consumă cantităţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxidanţi, lăsând
organismul fără protecţie în faţa proceselor oxidative. Aşadar,
reţineţi: efort sistematic, intens, dar cu măsură, pentru că orice
exces se dovedeşte a fi dăunător.
Efectele curei alcaline asupra sănătăţii
DIETA ALCALINĂ – Regimul alimentar care salvează vieţi
Nu uitati nici fructele!
Regimul alcalin este printre cele mai eficiente terapii contra unui
număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut
foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu
îi constat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolnavilor de
cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu
fibroame, adenofibroame sau cu ovare polichistice. Merită menţionat şi
faptul că acest regim este un adevărat miracol în cazurile
infecţiilor recidivante sau rezistente la tratament, cum ar fi
candidozele, cistitele, virozele de tot felul, infecţiile
respiratorii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un
puternic stimulent şi reglator al imunităţii, reeducând organismul să
se apere singur în faţa agenţilor microbieni.
Dieta alcalină şi cancerul
Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în
centrele de sănătate deschise de către doctorul Robert Young şi
profilate pe studiul şi tratamentul afecţiunilor tumorale, inclusiv
cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia
alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o durată de
minimum 12 săptămâni, timp în care se consumă exclusiv alimente
alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În
afara acestor alimente, se administrează sucuri alcalinizante (de
păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente
alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde
deshidratat, magneziul şi calciul natural, extractele de alge de
apă dulce. Ameliorările sunt în majoritatea cazurilor foarte evidente,
iar în unele dintre ele de-a dreptul miraculoase: durerile sunt reduse
sau dispar, reapare apetitul alimentar şi pofta de viaţă, tumorile
îşi opresc creşterea sau chiar intră în remisie. Cum sunt posibile
aceste fenomene excepţionale? În primul rând, prin efectele
detoxifiante şi antitumorale ale clorofilei. Apoi, foarte multe din
alimentele alcalinizante în stare proaspătă, nepreparată termic,
conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi
broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.
Dieta alcalină şi hepatita virală
În această afecţiune, tratamentul cu alimente alcalinizante are
efectul cel mai spectaculos, declanşând o reacţie foarte puternică a
sistemului imunitar, stopând procesele distructive la nivelul ficatului
şi stimulând funcţionarea normală a acestuia. Ca element specific în
alimentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din
zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare,
de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de
obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proaspete, bine
spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă
alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după care se
filtrează şi se consumă imediat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt
în fiecare zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6
săptămâni de cură alcalină şi de consum al acestor sucuri, se observă,
în peste 90% din cazuri, o scădere spectaculoasă a valorilor
viremiei şi ale transaminazelor, procesele de fibrozare la nivelul
ficatului sunt diminuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete
culoarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc exponenţial.
Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capacitatea de efort creşte şi
ea, pacientul simţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică
evoluţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice
alt tratament, natural sau de sinteză.
Dieta alcalină şi diabetul
DIETA ALCALINĂ – Regimul alimentar care salvează vieţi
Hidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante
Unii cercetători afirmă că doar patru săptămâni de dietă 100%
alcalină sunt suficiente pentru a vindeca diabetul de tip II, şi
şase săptămâni de cură sunt suficiente pentru a ameliora foarte mult
diabetul de tip I. Aceste afirmaţii extrem de îndrăzneţe devin
credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excepţionale ale acestei
cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre alimentele alcaline de bază,
cum ar fi salata, ceapa, prazul, andivele, anghinarea sau păpădia,
conţinând substanţe cu un efect hipoglicemiant mai puternic decât
multe medicamente de sinteză antidiabetice.
2. Stimulează direct secreţia endocrină a pancreasului, ajutând,
gradat, la reducerea dozelor de insulină şi la renunţarea la
medicaţia specifică.
3. Este foarte săracă în zaharuri cu asimilare rapidă, prezente în
alimentaţia obişnuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice.
Alimente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul decorticat,
porumbul sunt total contraindicate în această cură, care în schimb este
foarte bogată în fibre alimentare, care au un rol extrem de benefic,
aşa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare prezente în alimentele alcalinizante reţin
glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie
eliberate gradat, foarte lent, protejând astfel organismul de
creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu
efortul fizic recomandat în această cură, reduc rezistenţa la insulină
a organismului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează
procesele distructive care au făcut ca diabetul să fie atât de temut.
Alimentele crude protejează vasele de sânge de la nivelul retinei,
previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor
coronare şi, implicit, infarctul.
Dieta alcalină şi obezitatea
Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate
fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regimurile de înfometare,
rezultatele sale sunt cu totul remarcabile pentru scăderea în
greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută
la pierderi rapide în greutate, de circa 3 kg pe săptămână, în primele
30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va
încetini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit,
ţesuturile îşi vor menţine elasticitatea, pielea va deveni mai
luminoasă şi fără tulburări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este
printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută
la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau
emoţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic
este indispensabil, dieta alcalină este un excelent mijloc de modelare a
corpului, în sensul tonifierii ţesuturilor şi al reducerii
adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un
excelent tratament intern anti-celulită.
Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare
DIETA ALCALINĂ – Regimul alimentar care salvează vieţi
Votaţi cu clorofila
La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de prevenire şi de
combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creşterea pH-ului
organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte
împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare.
Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal,
creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea
sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză
al cistitei, pielitelor şi pielonefritelor este mult mai eficient
atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur
şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate
în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante
medicinale folosite în tratamentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi
strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vaccinium
vitis-idaea), sunt eficiente doar în urina cu un pH alcalin. În acest
mediu alcalin, arbutina, o substanţă conţinută în frunzele acestor
plante, se descompune în substanţe antibiotice care atacă foarte
eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilococul auriu
etc.
Contraindicaţii la dieta alcalină
Fiind un regim blând, care nu presupune înfometare excesivă sau
renunţarea la substanţe esenţiale sănătăţii, dieta alcalină este
practic lipsită de contraindicaţii. Totuşi, persoanele cu gastrită
acută, colită de fermentaţie sau rectocolită ulcero-hemoragică
vor aborda cu prudenţă acest regim, introducând crudităţile şi
alimentele bogate în fibre, gradat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau
ţinute de către copii sau adolescenţi în creştere, trebuie completate
din când în când cu alimente bogate în aminoacizi esenţiali, cum ar
fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.
TESTUL VITAMINELOR
Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul
suferă de insuficienţă de vitamine şi minerale ce se găsesc în
cantităţi mari în verdeţurile şi legumele de la începutul verii.
1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru
degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie.
Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este
semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar
după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri,
înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de
microelementele potasiu şi mangan.
4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la
întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A
şi B2.
5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza insuficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.
Sursa: formula-as.ro