HELIOTERAPIA

Helioterapia – Soarele ca agent terapeutic

Motto : “Tot ce merge, respira si traieste pe binecuvantata noastra planeta este un copil al Soarelui” – Camille Flamarion

Soarele, aerul si apa reprezinta nu numai niste foarte importanti factori naturali de cura, ci si adevarati stalpi de rezistenta ai terapiei naturiste; si asta in toate timpurile si pe toate meridianele. Sa nu uitam ca soarele este sursa luminii, a caldurii si, implicit, a vietii.

Dupa cum se stie, pe suprafata pamantului ajunge doar aproximativ 60% din energia solara inregistrata la limita superioara a atmosferei si numai 1% din aceasta energie este reprezentata de razele ultraviolete. Aceste radiatii se absorb in cea mai mare parte in stratul epidermic al pielii, dincolo de aceasta bariera netrecand decat 20-30%. Dar, si in asemenea conditii, ultravioletele exercita actiuni sanogenetice nu numai complexe, ci si foarte importante.

Ultravioletele (razele UV)

Principalele actiuni ale ultravioletelor asupra sanatatii tin de bronzarea pielii, respectiv de aparitia acestui pigment care este melanina, in stratul bazal al pielii, si care confera acesteia o actiune de protectie impotriva radiatiilor ultraviolete prea intense.

In aceeasi masura ultravioletele activeaza biosterolii, mai precis ergosterolul, care este astfel transformat in vitamina D,  vitamina cu rol foarte important in metabolismul calciului si fosforului, si in special in profilaxia si tratamentul rahitismului. Ultravioletele mai stimuleaza glanda tiroida. Aceste radiatii influenteaza mult metabolismul in general si pe cel mineral in particular. Tot ele influenteaza respiratia, digestia, circulatia, functionalitatea sistemului nervos ca si glandele cu secretie interna. O multitudine de boli se vindeca sau numai se amelioreaza sub efectul benefic al ultravioletelor. Influente dintre cele mai binefacatoare sunt semnalate in tratamentul rahitismului.

Intensitatea ultravioletelor variaza in functie de mai multi factori si anume :

1.      In functie de anotimp (intensitatea ultravioletelor fiind mai mare vara decat iarna)

2.      In functie de latitudine (cu cat soarele este mai sus si radiatiile sale cad mai vertical, cu atat ultravioletele sunt mai intense, motiv pentru care luna iunie, este cea mai bogata in ultraviolete, dintre toate lunile anului)

3.      In functie de perioada diurna (ultravioletele inregistrand o curba ascendenta in cursul dupa amiezii)

4.      In functie de altitudine (ultravioletele fiind mai bogate la munte decat la mare)

5.      In functie de fenomele de reflexive si refractie (ultravioletele fiind mai bogate pe suprafetele albe – pe nisip, pe zapada – ca si pe suprafetele lucii – apa, gheata).Este bine sa retinem ca zapada sporeste intensitatea radiatiei solare cu circa 22%, nisipul cu circa 17%, iar apa cu circa 5%.

6.      Si, in sfarsit, in functie de puritatea aerului (ultravioletele fiind mai reduse in cazul poluarii atmosferei – cum este situatia la strandurile marilor orase)

Sensibilitatea organismului fata de ultraviolete depinde si ea de 6 factori si anume :

1.      Batranii si copiii sunt mai putin sensibili decat adultii

2.      Femeile sunt 20% mai sensibile decat barbatii

3.      Vara, sensibilitatea la ultraviolete este in mod paradoxal mai redusa decat primavara si iarna

4.      Aceeasi sensibilitate este mai crescuta la femei, in perioada premenstruala, si mai scazuta dupa aceea.

5.      Este bine a sti ca eczematosii, hipertensivii si basedovienii prezinta o sensibilitate foarte mare fata de ultraviolete

6.      Si, in sfarsit, este bine a sti ca negrii nu au decat 10% din sensibilitatea albilor.

Iata, asadar, o multime de lucruri, pe care este bine sa le stim, in legatura cu obisnuitele ultraviolete.

Razele calorice sau radiatiile infrarosii

Razele calorice sau radiatiile infrarosii constituie unul din factorii pozitivi ai mediului, avand multiple influente favorabile asupra organismului, prin asigurarea energiei calorice necesare dezvoltarii proceselor vitale, prin favorizarea schimburilor celulare, prin conditionarea circulatiei ca si a altor functii vitale. La randul lor, radiatiile luminoase au si ele actiuni cat se poate de complexe asupra vietii si, implicit asupra sanatatii. Insuficienta in radiatii luminoase influenteaza negativ functionalitatea sistemului nervos central, cu repercursiuni asupra comportamentului si chiar asupra structurii psihice a celui in cauza. Particularitatile asa numitului tip nordic, si diferentele acestuia de cel mediteranean, nu sunt straine desigur de influentele psihice ale radiatiilor luminoase. Lumina solara conditioneaza bioritmurile, fiind cel mai puternic sincronizator al acestora. Lipsa de lumina exercita influente negative asupra dezvoltarii intelectului si invers.

Se citeaza, in acest sens, cazul unei infirmiere canadiene, care a efectuat o observatie cat se poate de interesanta, ce a constituit punctul de plecare al unor importante cercetari pentru medicina si pentru sanatate. Ea a observat, cum creierul si in cazul in speta creierul nou-nascutilor pe care aceasta ii supraveghea, se dezvolta mai bine daca acestia erau situati langa ferestre insorite, in comparativ cu acei nou-nascuti, care stateau mai la distanta de aceste ferestre. In plus, s-a mai observat ca nou-nascutii care stateau in apropierea ferestrelor, deci a sursei directe de lumina naturala, nu faceau asa-numitul icter al nou-nascutilor in comparativ cu ceilalti care il faceau.

Helioterapia – recomandari practice

Iar acum, in final, cateva recomandari practice in legatura, cu helioterapia :

·         Vom tine cont in primul rand de faptul ca helioterapia trebuie acordata cu varsta, cu starea generala a organismului, ca si cu propria sa sensibilitate.

·         Aceasta cura nu treie facuta la intamplare, ci numai la indicatiile medicului

·         Orele cele mai potrivite pentru helioterapie sunt cele plasate intre 8-11 dimineata, neuitand faptul ca, intr-adevar, inregistram un maximum al radiatiei ultraviolete in jurul orei 12, si in luna iunie, dar, din nefericire, tot la ora 12 ca si imediat dupa aceea, sporeste intensitatea radiatiei calorice, fapt ce prejudiciaza organismului, mai ales in cazul varstnicilor, al copiilor ca si al acelora cu o constitutie mai debila.

·         Este eronat a crede ca facand plaja cand cerul este acoperit cu nori, evitam impactul ultravioletelor, de vreme ce aceste radiatii traverseaza norii. Mai mult decat atat, prezenta pe cer a grupurilor de nori mici si albiciosi, departe de a reduce cantitatea acestor radiatii, dimpotriva, le accentueaza prin reflectare.

·         Este recomandabil ca helioterapia sa se faca in mod progresiv, tinand cont de sensibilitatea individuala, de eventualele expuneri din anul sau din anii precedenti, ca si de starea generala a organismului. Vom tine cont de strica individualizare a helioterapiei atat in perimetrul oamenilor sanatosi, cat si in al celor bolnavi si, mai ales la acestia din urma. Cura helioterapica se practica in cazul adultului sanatos in mod progresiv. Se va incepe aceasta cura cu expuneri de 5-10 minute pe fata si pe spate, aceasta durata sporind cu cate 5 minute in zilele urmatoare. Este recomandabil ca in prima zi de plaja sa se practice trei asemenea sedinte, separate intre ele prin pause de cateva minute, cand vom sta la umbra. Aceste pause vor creste si ele progresiv, ajungandu-se la 10 minute in cea de-a opta pana la cea de-a noua sedinta.

·         Dupa baia de soare este indicat sa se faca o baie in mare sau cel putin un dus, pentru racorirea organismului

·         Pentru cei cu pielea mai sensibila, este recomandabil sa fie sters corpul cu un prosop la iesirea din mare sau de sub dus, stiut fiind ca pielea umeda sporeste iradierea, fiecare picatura de apa de pe piele reflectand razele solare si, implicit intensificandu-le

·         Este recomandabil ca baile de soare sa fie practicate la o jumatate de ora dupa micul dejun la circa o ora dupa masa abundenta. In cursul dupa amiezii, este recomandabil, ca acestea sa se faca intre orele 15-17, si nu mai devreme de doua ore dupa masa de pranz

·         Expunerea la soare se va intrerupe la aparitia unei stari subfebrile sau febrile, a arsurilor, ca si a senzatiei de greata sau a varsaturilor. De altfel, aceste simptome, alaturi de lipsa poftei de mancare, de insomnie, ca si de oboseala, prefigureaza insolatia, ceea ce impune intreruperea temporara sau definitiva a helioterapiei.

·         Este util a proteja capul impotriva actiunii directe a razelor solare, mai ales la persoanele mai sensibile, debile si cu un sistem nervos, de asemenea, mai sensibil, protejare care se va face cu ajutorul umbrelelor, al palariilor de paie sau de panza. Nici intr-un caz nu vom proteja capul cu prosoape, deoarece acestea impiedica transpiratia si, in consecinta, pierderea de caldura.

·         Este, de asemenea, util a proteja ochii cu ochelari de soare, la aceia cu o sensibilitate in acest domeniu

·         In final, precizam faptul ca nu se aseamana om cu om, in ceea ce priveste metabolizarea radiatiilor solare, motiv pentru care cura helioterapica trebuie strict individualizata, indicata si supravegheata de catre medic.

FRUCTELE SI LEGUMELE

Fructele si legumele

Alimentatia omului modern se caracterizeaza printre altele prin virarea optiunilor sale, in acest domeniu, spre produsele carnate si in spre produsele industriale, prin devalorizarea painii, a laptelui si a produselor lactate, prin ponderea din ce in ce mai mare ce revine in aceasta alimentatie zaharului rafinat, bauturilor alcoolice si racoritoare, a mirodeniilor ca si prin intrarea in penumbra a zarzavaturilor si a fructelor. Cum insa zarzavaturile si fructele reprezinta factori de prim ordin din alimentatia si terapeutica naturista, asupra acestor doua grupe alimentare dorim a insista cu precadere, in randurile ce urmeaza.

Daca ar fi sa sintetizam, pe scurt, principalele proprietati nutritive si sanogenetice ale fructelor si zarzavaturilor, acestea ar fi cam urmatoarele :
• Zarzavaturile si fructele tezeurizeaza certe valori nutritive si implicit calorice. Este bine de a sti, in acest sens, ca sub raport caloric, de exemplu, o suta de grame de struguri de buna calitate echivaleaza cu o cantitate similara de carne slaba de vaca sau de peste. In acelasi timp, merita a sti ca banalul cartof se constituite in materia prima a celei de-a doua paini a spetei umane.
• Tot legumele si fructele se constituite intr-o importanta sursa de energie pentru organism, si asta gratie in primul rand glucidelor pe care le contin, in special glucozei, levulozei si fructozei, pe departe cele mai asimilabile pentru organism dintre toate zaharurile existente in cadrul naturii verzi.
• In aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sunt mari depozitare de vitamine, si inca de o mare varietate.
• Tot fructele si zarzavaturile sunt mari depozitare si in oligoelemente, deci in saruri minerale, alte elemente nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor.
• Fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele nutritive pe care ni le pune la dispozitie natura verde, in ceea ce priveste continutul in fibre alimentare, deci in celuloza. Or, sa nu uitam ca aceste fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stalp de rezistenta al alimentatiei umane, ceilalti stalpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si de sarurile minerale. Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, deci in celuloza, fructele si zarzavaturile sunt stimulente de prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce priveste echilibrul somatic, deci corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit. Mai e nevoie oare sa precizam, in acest sens, constipatia generata de lipsa de celuloza din continutul intestinal, asterne patul diverselor suferinte si a diverselor stari de spirit negative ?
• Nu trebuie, in sfarsit, sa neglijam sau sa minimalizam, numeroasele virtuti terapeutice ale fructelor si zarzavaturilor. In acest sens, precizam ca telina si cicoarea sunt aperitive, adica sporesc apetitul; ca ridichile si salata sunt depurative, adica contribuie la curatirea interna a organismului;  ca sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general sunt diuretice, adica favorizeaza eliminarea urinii; ca usturoiul si ceapa sunt la randul lor, printre altele si vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca varza rosie este expectoranta, in vreme ce cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine in cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru ulcerele tubului digestiv; ca anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei, contribuind pe aceasta cale la optimizarea digestiei intestinale.
• Fructele, si dintre acestea in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub o forma de zeama, s-au dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si enterocolitelor, mai ales cand acestea din varsta copilariei, si asta gratiei sarurilor de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special acestui constituient deosebit al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel.
• Fructelor si zarzavaturilor le mai sunt proprii certe proprietati uricolitice, respectiv de dezintegrare in organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinand de natura verde, in tratamentul artritelor ca si al litiazelor renale.

Cum insa atat fructele cat si zarzavaturile sunt suportate mai cu dificultate de catre unii, din cauza unor particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor suferinte ale acestuia, se impune ca, in atare situatii, sa beneficiem de proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva  si sanogenetica, consumandu-le sub forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o larga utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la maturatie, stoarcere care se poate realiza fie pe calea mijloacelor celor mai simple (stoarcerea prin tifon), fie pe calea mijloacelor mai sofisticate, constand din mixerele pe care industria ni le pune la dispozitie, si care sunt de o mare varietate.
Este ideal ca sucurile de fructe sa fie consumate in stare proaspata, respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor, atunci cand isi pastreaza integral proprietatile lor organoleptice, adica isi pastreaza afinitatea si tropismul pentru anume simturi, proprietatile lor nutritive si sanogenetice.
Cand, din diverse motive, aceste sucuri nu sunt consumate imediat dupa prepararea lor sau la scurt interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia alcoolica sau vor fi deteriorare pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor ciuperci si levuri, care vor contribui la degradarea lor calitativa. De unde se impune asigurarea stabilitatii lor.
Tehnica si cercetarile moderne, intreprinse pe aceasta linie, ne pun la dispozitie mai multe modalitati, respectiv mai multe procedee pentru aceasta.
Sucurile naturale de fructe si legume au, in general, aceleasi valori nutritive si sanogenetice ca si material prima din care provin putand-o inlocui ca atare, pe aceasta.
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rand apa, si anume, in proportie de 80-90 %. Bogat reprezentate sunt si glucidele cu molecula mica, ca glucoza, zaharoza si levuloza, dupa cum stim foarte folositoare pentru organism. Urmeaza in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartaric si citric, care sunt metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continand cantitati importante de acizi organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucat acizii sunt metabolizati in sarurile alcaline.
Sintetizand, asadar, principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume, acestea ar fi cam urmatoarele :
Actiunea nutritiva si energetica, asadar calorica, care este cu atat mai mare cu cat suportul glucidic este mai bine reprezentat. Astfel 100 ml de suc de ananas ne furnizeaza 54 de calorii, 100 g de portocale 49 de calorii, 100 g de mere 52 de calorii, iar 100 g de struguri intre 76 si 99 calori.
• Actiunea alcalinizanta datorita acizilor organici care sunt metabolizati in organism in saruri alcaline.
• Actiunea hiposodata, datorita sodiului in cantitate redusa pe care acestea il contin, motiv pentru care pot fi date din abundenta in regimurile hiposodate.
• Actiunea diuretica, datorita continutului lor bogat in apa. Actiunea astringenta, asadar constipanta, datorita bogatiei lor in substante tanante, situatie caracteristica in special afinelor, coarnelor si gutuilor.
• Actiunea laxativa, specifica mai ales fructelor si legumelor bogate in balast, cum sunt perele, caisele, prunele si majoritatea legumelor
• Actiunea hipocalorica, datorita cantitatii reduse de proteine, lipide si glucide, motiv pentru care au o indicatie majora in curele de slabire.

In continuare cateva consideratii asupa bolilor in care sucurile de fructe si de zarzavaturi actioneaza favorabil :
• Sucurile de fructe si legume avand, dupa cum am mai precizat, valoare energetica redusa, pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice, reducand astfel substantial nivelul energetic al ratiei alimentare, fara a diminua volumul mesei. E bine a stii din acest punct de vedere, ca daca 100 g de paine ne dau in jur de 230-250 calorii, o aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii ne dau in jur de 30-40 de calorii. Daca apoi 100 g de smantana ne dau in jur de 200-300 de calorii, o aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizeaza abia intre 71-80 de calorii. Daca, in sfarsit, 100 g de ciocolata ne dau in jur de 500-600 de calorii, o cantitate identica de dulce natural, reprezentat de struguri, ne dau abia in jur de 90-100 de calorii.
• O alta indicatie a sucurilor de fructe si legume o constituie ateromatoza si dislipidemiile.
• Sucurile, mai ales cele sarace in glucide, pot fi date la diabetici fiind bine tolerate.
• Sucurile de fructe si legume mai sunt indicate si in anemiile obisnuite, pentru ca stimuleaza secretia gastrica, apoi pentru ca favorizeaza absorbtia fierului si in sfarsit pentru ca stimuleaza formarea de globule rosii.
• Sucurile scad dupa cum am mai precizat, colesterolul din sange si din bila, prevenind astfel concentrarea si precipitarea lui in colecist, sub forma de calculi. In acelasi timp, tot sucurile de fructe si de legume dezintegreaza acidul uric, prevenind pe aceasta cale formarea calculilor renali, pe baza de urati.
• In bolile renale, care evolueaza cu cresterea retentiei de apa, ca si in acelea cu retentie de substante azotate in sange (uree si acid uric), aceleasi sucuri prin actiunea lor diuretica impiedica acest inconvenient.
• Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si de legume se influenteaza favorabil si evolutia insuficientei cardiace; totodata vitaminele si zaharurile naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonifica muschiul inimii, crescandu-i astfel puterea de contractie.

In continuare, cateva precizari practice pe marginea valorii unor sucuri de legume si de fructe dintre cele mai uzuale :
• Sucul de struguri poate acoperi 90-95 % din necesitatile de vitamina C ale organismului.
• Sucul de rosii este si el bogat in acid ascorbic, respectiv in vitamina C, apoi in caroten, fier si potasiu. Acest suc stimuleaza secretiile digestive, motiv pentru care luat inainte de masa este aperitiv, ca si sucul de telina. Sucul de rosii reprezinta, in plus, o bautura reconfortanta, cu indicatii speciale in anemii si convalescenta.
• Sucul de varza alba reprezinta la randul sau un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcata activitate antimicrobiana, ca si de saruri. Contine, de asemenea un principiu activ cu actiune antitiroidiana, ca si un factor cicatrizant in ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale, factor identificat de cercetatori americani inca din 1956, si denumit de catre acestia vitamina U.
• Sucul de morcovi impresioneaza prin cantitati mari de caroten, motiv pentru care se bucura de mare trecere in toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism
• Sucul de ridichi negre da rezultate excelente in colecistite si angiocolite cornice, mai ales insotite de constipatie, exercitand efecte benefice asupra peristaltismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, usurand in felul acesta secretarea bilei.