Medicina lui Dumnezeu, dată călugăriţei Hildegard von Bingen

REMEDII NATURISTE PENTRU HEPATITĂ, 
PIETRE LA ORGANE ŞI BOLI DE STOMAC, 
INCLUSIV DIETA ALIMENTARĂ CORECTĂ

Medicina lui Dumnezeu, dată călugăriţei Hildegard von Bingen

După o dispariţie de 800 de ani, au fost descoperite cunoştinţele detaliate ale călugăriței germane Hildegard von Bingen, despre creaţie, om, sănătate şi vindecare, puse pe hârtie acum 1.000 de ani. Aceste cunoştinţe profunde au fost dăruite omenirii de către Dumnezeu, spunea călugăriţa, care de fapt nu ştia nici să scrie, nici să citească. Acest lucru dovedește faptul că Dumnezeu nu foloseşte neapărat cărturari şi înţelepţi ca mediatori, ci şi oameni simpli, smeriţi şi cu dragoste în suflet. «Ceea ce scriu, văd şi aud prin viziunea cerească şi nu folosesc alte cuvinte decât cele auzite» ne spune Hildegard care, cu ajutorul secretarului ei, a scris în total patru cărţi cu un conţinut uimitor, după viziunile şi cuvintele primite de la Divinitate. Trimise la Vatican acum 800 de ani, manuscrisele originale au fost şi sunt încă ascunse omenirii, iar Hildegard von Bingen nu a fost declarată sfântă de către biserică şi nici nu este cunoscută lumii, deoarece biserica a ignorat-o sistematic până în ziua de azi. Numai ajutorul lui Dumnezeu a făcut ca nişte copii ale manuscriselor ei să fie descoperite într-o bibliotecă din Copenhaga, cu puţin timp în urmă.  

După aproape 1000 de ani, aceste remedii simple, pentru mai toate bolile, au fost puse în practică pentru prima dată de doctorul german Gottfried Herztka. El a început să le aplice cu succes pe pacienţii săi. Urmaşul lui, doctorul Strehlow, care i-a preluat cabinetul şi are un renume internaţional, aplică de peste 20 de ani medicina divină, dăruită omenirii prin Hildegard. Pacienţi din toată lumea îl vizitează pe acest doctor minunat, atât profesional, cât şi ca om. Doctorul Herztka, redescoperitorul acestei medicini divine, a părăsit această lume de câtva timp. Noaptea în care şi-a lăsat haina carnală aici a fost chiar aceea când cometa Halley s-a arătat pe firmament. Fapt, desigur, nu întâmplător, la fel ca şi numele lui. Doctorul Strehlow ne prezintă în multe cărţi extraordinara medicină naturistă din sursă divină, cu reţetele originale, mărturii de la pacienţi şi sfaturi din experienţa lui. Aceste cărţi sunt traduse în multe limbi. Din păcate, până acum nu s-a publicat nimic în română. Autorul acestor rânduri, convins pe pielea lui de eficienţa şi simplitatea acestor remedii, a adunat din mai multe cărţi cele mai simple şi eficace remedii, cu scopul de a ajuta cu aceste informaţii bolnavii din România, care, cu siguranţă, nu sunt puţini. Deja, câteva rânduri traduse au dus la vindecarea unei mătuşi în numai 6 săptămâni de dietă şi folosire a câtorva remedii. Mătuşa mea şi-a ameliorat aşa de mult starea sănătăţii, încât hepatita cronică C i-a dispărut, iar hipertensiunea şi insuficienţa cardiacă i s-au ameliorat simţitor. Ca urmare, ea a renunţat la toate medicamentele pe care le lua înainte. Încurajat de acest succes, precum şi de eficienţa evidentă a acestor remedii într-adevăr divine, autorul s-a hotărât să traducă şi să compileze cuvintele şi leacurile scrise de Hildegard, spre folosul tuturor celor care vorbesc limba română. Medicina Hildegard, o dovadă concretă a existenţei unui Dumnezeu bun şi milostiv, se răspândeşte cu viteză în lume, după ce a fost oprimată şi ascunsă timp de aproape 1000 de ani chiar de cei care susţin că stau pe scaunul lui Dumnezeu pe pământ.

A se remarca numele total simbolic al redescoperitorului medicinii Domnului, dată prin Hildegard, Gottfried Hertzka: Gott înseamnă Dumnezeu, Fried vine de la Frieden, însemnând pace. Gottfried înseamnă aşadar în limba germană pacea lui Dumnezeu iar Hertzka vine de la cuvântul Herz, care înseamnă inimă. Sensul numelui acestui doctor înseamnă deci Dumnezeu aduce pace în inimă. Mai trebuie menţionat că acest doctor a supravieţuit şi unui lagăr de concentrare.

Hildegard von Bingen a trăit între anii 1098 şi 1179 şi a crescut până la vârsta de 8 ani în mânăstirea benedictină din Disibodenberg unde, la vârsta de 43 de ani, a primit prima viziune de la Domnul. Această viziune, pe care ea o descrie ca pe o suită de imagini luminoase, este punctul de pornire al primei cărţi, cu numele latinesc Liber Scivias Domini – Fă cunoscute minunile Domnului, i s-a spus. După a doua viziune, Hildegard a clădit pe muntele Rupertsberg propria-i mănăstire, pe care a şi condus-o. Deşi nu ştia să scrie sau să citească, ea a reuşit să publice cu ajutorul secretarilor ei mai multe cărţi în latină, care au făcut-o cunoscută în cercurile ştiinţifice şi politice din acea vreme. Aceste remedii sunt de la Dumnezeu şi eliberează omul de bolile lui. Ceea ce scriu, văd şi aud prin viziune cerească (visio) şi nu folosesc alte cuvinte decât cele auzite.

Omul şi creaţia

Vindecarea este după Hildegard un proces care se petrece pe mai multe planuri, la care participă nu numai corpul, ci şi sufletul, spiritul şi cosmosul. După Hildegard, sufletul este acel corp imaterial care trăieşte veşnic şi care este purtătorul spiritului, care se află în inima lui. Sufletul este entitatea care conţine conştiinţa omului, cu memoria, gândirea şi inteligenţa. Sufletul este cel care conduce şi controlează în întregime trupul carnal iar sursa de vindecare şi de energie care aduce vindecarea trupului şi a sufletului este, conform scrierilor lui Hildegard, Dumnezeu. În arta de vindecare primită de Hildegard de la Domnul se tratează cauzele şi nu simptomele bolilor iar omul se priveşte ca un întreg, care este trup, suflet şi spirit. Aceasta este a treia artă de vindecare creştină cunoscută, celelalte două fiind descrise deja în Biblie: credinţă, post şi rugăciune. Nu trebuie uitat că boala este un mijloc de a ajunge înapoi la încrederea în Dumnezeu, care este mai importantă decât orice, având în vedere că trupul moare, în timp ce sufletul trăieşte veşnic.

Sănătate şi boală

Hildegard atinge nervul medicinii moderne şi arată că printr-un mod de viaţă şi alimentaţie greşită, prin pierderea valorilor spirituale, omul nu poate fi vindecat de boli, în ciuda aparaturii sofisticate şi a miilor de medicamente, în cea mai mare parte foarte dăunătoare. Eşecul medicinii moderne, care nu reuşeşte să vindece nicio boală a aşa-zisei „lumii civilizate” - bolile de inimă, tensiune, diabet, artroză, cancer, alergii - este deja foarte vizibil, iar tendinţa către medicina naturistă, ca şi vindecarea prin mijloace spirituale, confirmă necesitatea unei medicini care tratează nu numai corpul şi simptomele, ci și sufletul şi cauzele adevărate ale bolilor. Hildegard spune că omul este în mod natural sănătos, dar prin modul greșit de viață și hrănire îşi distruge sănătatea.

Regulile de aur ale vieţii

Programul de sănătate descris de Hildegard se poate reduce la 6 reguli de aur pentru viaţă. După viziunile ei, fiecare om este responsabil de sănătatea lui, sănătate care poate fi influenţată atât din afară, prin alimentaţie, cât şi dinăuntru, din planul gândirii şi al emoţiilor. Aceste reguli sunt:

1. Selecţia corectă a mâncării şi băuturii. Hrana voastră să fie şi leacul vostru.

2. Folosirea forţelor de vindecare din natură. În toată creaţia, în copaci, plante, animale, păsări şi peşti, şi chiar în pietrele preţioase sunt ascunse forţe subtile, cu putere de vindecare.

3. Ritmul potrivit în privinţa somnului şi mişcării: Căci atunci când omul doarme, măduva lui se odihneşte, se întăresc oasele şi sângele, se creează muşchi noi, se unesc membrele şi se înmulţeşte mintea şi cunoaşterea.

4. Un raport echilibrat între lucru şi odihnă (ora et labora). Raportul adecvat între muncă şi meditaţie ajută la recâştigarea puterii pierdute din cauza stresului.

5. Curăţirea corpului de otrăvuri şi toxine. Atunci când lichidele din corp îşi păstrează echilibrul, omul este sănătos. De îndată ce raportul dintre ele se schimbă, omul se îmbolnăveşte. Curăţirea corpului se poate face prin post, aplicarea de ventuze şi de lipitori terapeutice, lăsatul de sânge din venă în mod terapeutic, sau cu ajutorul unor remedii ce curăţă trupul de toxine. Împovărarea corpului din cauza substanţelor nocive din mâncare, medicamente, îngrăşăminte chimice şi din zecile de mii de produse chimice dăunătoare din mâncare şi mediul înconjurător din ziua de azi este binecunoscută, dar neluată în considerare de către doctori. Dacă în paradisul ecologic de acum 1000 de ani dezintoxicarea era necesară, cu atât mai importantă este ea în ziua de azi. După analiza oaselor, s-a constatat că oamenii conţin de 1000 de ori mai mult plumb în corp – o substanţă neurotoxică cunoscută – decât acum 150 de ani. Să nu mai pomenim de metalele grele, substanțele radioactive, halogenele (iod, fluor, clor, brom) prezente nu întâmplător chiar şi în sare, în pasta de dinţi, în ambalajele de plastic, în apa de băut, precum şi de miile de substanțe artificiale (medicamente, hormoni, îngrășăminte, pesticide).

6. Folosirea forţelor sufleteşti. După Hildegard, postul ajută la curăţirea sufletului. Sufletul întărit curăţă după aceea trupul şi îi redă omului sănătatea. Sufletul este pentru corp ceea ce sucul vieţii din măduva copacului este pentru un copac şi puterea sufletului îşi creează forma, precum copacul îşi creează forma.

Aceşti şase factori influenţează corpul în toate nevoile lui. Dacă ele sunt respectați, atunci bolile trupului şi ale sufletului sunt împiedicate şi ne păstrăm humores – adică sucurile bune, puterea şi bunăstarea. La aceste puncte se adaugă şi relaţia personală cu divinitatea.

Dieta alimentară în caz de boală

Tratamentele care nu iau în considerare alimentaţia corectă nu aduc în general succes în vindecare sau în vindecarea deplină, pe timp îndelungat, căci boala este agitată în corp de îndată ce bolnavul consumă ceva greşit, fie că este aliment, fie băutură sau leac. Fiecărui om trebuie să-i fie limpede că sângele şi lichidele din corp nu se pot curăţa atâta vreme cât ele sunt stricate, otrăvite şi agitate prin medicamente, hrană greşită sau prin furie, mânie, răutate. În caz de boală, trebuie evitate toate alimentele şi băuturile descrise de Dumnezeu prin călugăriţa Hildegard ca fiind dăunătoare, precum şi stările sufleteşti care au dus la această boala sau au facilitat-o.

Chiar dacă efectul negativ al multor alimente sau băuturi nu este cunoscut decât de puţini, cu atât mai puţin de doctori şi chiar dacă pare ciudat faptul că majoritatea oamenilor se hrănesc tocmai pe dos de cum ar trebui, este bine să se respecte regulile următoare de hrănire, căci altfel, vindecarea va dura mai mult sau chiar nu va mai avea loc. Aceste reguli se pot dovedi adevărate la orice boală şi la orice bolnav.

Alimente care ar trebui evitate complet în caz de boală

• cofeina anulează efectul plantelor medicinale şi opreşte forţele de vindecare din corp. Atâta vreme cât se bea cafea, fie şi jumătate de ceaşcă, vindecarea cu greu poate avea loc. Nimic nu e mai rău decât cafeaua, atunci când un om vrea să se vindece.

• ceaiul negru (conţine şi el cofeină), guarana (extract sud-american)

• berea (de fapt, nesănătoasă din cauza hameiului şi orzului din ziua de azi).

• tot ce conţine sânge; carnea trebuie gătită întotdeauna foarte bine; cârnații şi salamurile sunt foarte dăunătoare, căci conţin mult sânge şi în plus sunt din carne de porc.

• limonadele de la magazin (au mulţi conservanţi dăunători şi acizi).

• carnea de porc să fie înlocuită peşte, pasăre, miel, capră, viţel; vită cât mai rar. Puiul nu este bun la cei cu boli de stomac. Carnea de oaie să se evite iarna, iar cea de vită să se evite de cei bolnavi cu circulaţia şi cu stomacul. Iedul se poate mânca până în octombrie.

• carnea de raţă şi de gâscă nu sunt sănătoase.

• vinul pur (nediluat). Vinul să fie întotdeauna amestecat jumătate-jumate cu apă minerală).

• sare iodată sau rafinată (a se cumpăra sare de salină sau bolovan de sare, cum se dă la animale. Iodul adăugat în sare dăunează întregului organism! Iodul nu ajută, aşa cum greșit cred doctorii, căci este prea mult şi sintetic. Dăunează în special creierului şi glandei tiroide).

• ulei rafinat, margarină (a se înlocui cu ulei de floarea-soarelui nerafinat şi unt. Uleiul de rapiţă şi de soia să fie, de asemenea, evitat).

• surogate de zahăr (substanţe chimice foarte dăunătoare, mai ales aspartamul sau fructoza; să se folosească pentru îndulcire numai zahăr sau miere).

• caşcavalul, brânza topită precum şi cea franţuzească cu mucegai sunt dăunătoare, pline de bacterii şi toxine.

• laptele de vacă să se evite în general - cât mai puţin, sau mai bine deloc, mai ales cel gras sau omogenizat. Beţi rar şi numai proaspăt. Laptele omogenizat de la carton sau sticlă nu mai e bun de nimic, fiind distrus prin acest proces. Laptele în general trebuie evitat în caz de boală.

• soia şi produsele din soia modificată genetic.

• orice fel de murături şi acrituri, varza murată.

• conserve de peşte, legume, carne - conserve în general.

• iaurturile moderne conţin bacterii fecale (proprii intestinului gros) ce străbat stomacul şi se înmulţesc în intestinul subţire, distrugând flora.

• muştar, ghimbir, boia de ardei, ardei iute, piper - numai cu măsură.

• preparatele la grătar conţin o substanţă care provoacă reumatism.

• apa acidulată, sifonul şi băuturile acidulate (acidifiază corpul).

• alimente fabricate industrial, congelate, conservate, pasteurizate, pâine albă şi produse din făină albă, orez decojit (alb), dulciuri şi zahăr alb, rafinat.

• fructe necoapte deplin deci şi cele exotice, care fac drum lung până ajung la noi (banane, ananas, avocado).

Alimente care întăresc trupul şi sufletul

- grâu spelta, ca pâine sau fiert (boabe întregi, griş, făină sau tărâţe).

- orez integral, porumb (porumbul însă este manipulat genetic în ultimul timp, ar trebui evitat sau controlat de unde provine). Mei, dar nu excesiv.

- pâine de grâu integral. Grâul fiert nu este tolerat de toţi. (Secara nu poate fi digerată decât de oamenii cu stomac sănătos; a se evita).

- dovleac, bulbi de fenicul, fasole verde, năut, compot de mere sau pere, castane comestibile, sfeclă roşie, fasole verde, hrean, rădăcinoase.

- brânza dulce proaspătă, caş.

- scorţişoară şi un pic de nucşoară zilnic.

- condimente tip Hildegard: busuiocul cerbului, isop, cimbrişor de câmp.

- ceaiuri de plante, în special cele de seminţe de fenicul, de urzică, de galbenele şi de salvie.

- mâncare de urzici (culese tinere, când ies din pământ primăvara) şi ceai de urzici pentru curăţarea sângelui.

- măceşe, coarne, mure (fructe de pădure).

- struguri, dar nu must, căci acesta fierbe în stomac. Cura exclusivă de struguri (2-6 săptămâni) s-a dovedit foarte vindecătoare la mulţi oameni.

- ceapă mâncată cu măsură (dacă nu sunt boli de stomac), usturoi (mai ales crud, distruge paraziţii din sânge).

- portocale şi lămâi proaspete.

Iaurtul natural se poate mânca, dar nu la boli grave şi nici prea des. Corpul nu are nevoie de produse lactate pentru a produce calciu, căci calciul din corp nu provine din afară! Găina face ouă cu coaja din calciu chiar dacă nu mănâncă nici un pic de calciu. Şi vaca dă lapte cu mult calciu, deşi în iarbă sau în fân nu există aproape deloc calciu. Un crab uriaş pus într-un pahar cu apă de mare fără calciu îşi schimbă carapacea de câteva sute de grame în timp de 1-2 zile fără ca vreun savant să poată da vreo explicaţie privind provenienţa acestui calciu.

Carbonatul de calciul, substanţa din care sunt făcute oasele, ca şi cele mai multe substanţe din corp, este de fapt produs de corp, ca şi multe vitamine şi minerale, din alte elemente sau substanţe, precum siliciul. Dar fiindcă oamenii învaţă la fizică că o substanţă nu se poate transforma în alta decât prin transformare nucleară, savanții declară acest lucru imposibil, în ciuda realităţii evidente, prezente în întreaga natură.

Cine mănâncă cereale care au mult siliciu are oase bune şi sănătoase, cui îi lipseşte siliciul poate să mănânce calciu cu kilogramele, acel calciu nu-i va aduce nimic, ba dimpotrivă. Atunci când corpul este bombardat cu o substanţă artificială, nu o mai poate asimila din hrană.

S-a dovedit de mult timp că copiii care au luat calciu artificial au sistemul osos mult mai slab decât cei care nu au luat nimic. Acest lucru e valabil şi la pacienţii cu fracturi, care primesc suplimente de calciu, și din cauza cărora vindecarea este încetinită sau chiar împiedicată. Acest fapt se poate vedea la bătrânii care fac fracturi şi care cu medicaţia din ziua de azi nu se mai vindecă deloc. Siliciu în formă organică, naturală, din cereale sau plante este soluţia. Deci laptele nu ne trebuie deloc pentru a fi sănătoşi şi puternici şi nici carnea. Ceea ce am fost învăţaţi e o minciună gogonată, în care credem numai pentru că am auzit-o de mii de ori. Acest lucru îl dovedesc milioanele de lacto-vegetarieni din întreaga lume, ca şi vacile, găinile, gorilele şi mai toate animalele.

Reguli sănătoase la masă

- Fiecare masă să se înceapă cu o mâncare caldă (nu fierbinte!) şi nu cu una rece sau cu crudităţi.

- Nu se bea apă şi lichide reci înainte de a mânca, şi nici imediat după.

- Să nu se mănânce prea multe lucruri deodată. Cu cât mai simplu, cu atât mai bine. Un post la care se mănâncă fără variaţie mare ar fi cel mai bun lucru în caz de boală. În acest fel, sufletul nu-şi pierde timpul cu digestia, ci se ocupă de vindecarea trupului.

- Cu cât mai puţine alimente la o masă, cu atât mai uşor pentru corp să le asimileze. Cu cât mai multe, cu atât mai dăunătoare e acea mâncare, chiar dacă toate alimentele sunt sănătoase. Obiceiul de a mânca amestecat este sursa multor boli.

- Să nu se mănânce prea mult (sursă de boală).

- Să nu se culce imediat după masă, ci la cel puţin 2 ore, altfel alimentele putrezesc în stomac.

- Să nu se bea rece, ci la temperatura ambientală iar vara mai degrabă apă la temperatura camerei şi ceaiuri.

- Să nu se mănânce în odăi închise, ci la aer curat sau în odaie aerisită bine. Cel mai bine e să se facă o plimbare înainte de fiecare masă. Stomacul şi plămânii trebuie să fie oxigenaţi bine şi încălziţi înainte de masă, pentru a garanta o digestie şi o „fierbere” bună a mâncării în stomac. Bolnavii să mănânce abia după ce au făcut măcar 10 minute de mişcare în aer liber, pentru a da căldură stomacului, ca să aibă putere de a digera mâncarea.

- Să se mestece foarte bine mâncarea, înainte de a fi înghiţită.

- Vara să se mănânce mai puţin decât iarna şi să nu se mănânce nici mâncare fierbinte şi nici rece.

- Să nu se mănânce în frig, sau la căldură mare.

Reţete eficiente pentru curăţirea sângelui în caz de hepatită

Pentru o vindecare rapidă şi deplină în cazul hepatitei şi al bolilor de ficat trebuie ştiut următoarele:

Dieta alimentară cât mai strictă şi pe durată lungă este foarte importantă. Importantă este evitarea enervărilor, care face fierea să secrete bilă în exces. Această bilă rămasă în sânge este de multe ori cauza bolii. În general, numai oamenii răi, sau cei care nu-şi exteriorizează mânia sau supărarea, cei care au pietre la fiere şi cei cu sângele gros fac hepatită. Caracterul, precum şi natura omului, au cea mai mare influenţă asupra ficatului. În plus, hepatita este produsă de consumul de medicamente chimice. Mulţi oameni ies cu hepatită din spital. Este firesc ca niciun doctor să nu-şi recunoască greşeala și să nu-i spună pacientului că medicamentele date de el i-au otrăvit sângele, încât ficatul e suprasolicitat. Astfel, se aruncă vina pe un virus invizibil, care există numai teoretic. Cine încearcă să-şi detoxifice sângele cu dieta şi metodele de aici, va vedea pe pielea lui cât de repede dispare „virusul” şi ce faţă şi întrebări va pune doctorul când va afla că hepatita şi virusul s-a dus fără medicamente.

Hepatita nu este creată de un virus, ci „virusul” sau mai degrabă toxinele găsite în sânge la analize sunt pur şi simplu urmarea logică a faptului că ficatul nu-şi mai poate curăţi sângele. Deci doctorii confundă cauza cu urmarea. Dacă pompa şi filtrul de apă dintr-un acvariu se strică, apa începe să miroasă şi să se umple cu bacterii. La fel şi cu sângele. Când organul cel mai important după inimă şi care curăţă tot timpul sângele este blocat din cauza toxinelor sau a bilei excesive, organismul trage semnalul de alarmă şi aduce sângele intoxicat la suprafaţa pielii. Acest lucru se face pentru a evita contactul organelor importante cu acest sânge, ca să-i arate omului că este bolnav şi să dea posibilitatea toxinelor să iasă prin piele. Pare logic, nu? Şi este! Doctorii dau din umeri la întrebarea de unde şi cum s-au luat „viruşii” de hepatită, când pacienţii nu au făcut nici injecţii, nici transfuzii şi nici operaţii. Fiindcă doctorii spun că virusul se ia numai prin sânge (altfel cadrele medicale ar fi toate contaminate) ei trebuie sa dea din umeri, căci orice-ar spune, le-ar contrazice teoria. Deci trebuie scos din cap faptul că vreun virus misterios ar provoca hepatita, căci aceasta este numai din cauza otrăvirii sângelui, blocării canalelor de transfer dintre ficat şi alte organe, pietrelor la fiere și slăbirii ficatului din cauza alimentaţiei greşite.

Mătuşa mea s-a vindecat de hepatită cronică C anul trecut, la 62 de ani, cu dieta de aici şi numai 5-7 remedii simple naturale, în numai 5 săptămâni. După doctori, cea mai rea hepatită. Ei bine, doctorii nu pot spune unde s-a dus virusul şi de ce a plecat de bună voie dacă mătuşa n-a luat nimic otrăvitor ca să omoare virusul. Atâta vreme însă cât ea a făcut tratamentul lor - peste un an de interferon, o otravă groaznică - şi alte minunăţii otrăvitoare şi supra-costisitoare - acest virus nu numai că n-a vrut să plece, dar s-a simţit foarte bine, boala devenind şi mai rea. Cine nu crede cauza spălării creierului de către doctori, ziare, cărţi, TV, poate să se convingă singur pe pielea lui, sau poate întreba un pacient care a făcut ce scrie aici sau tratament la medici naturişti.

Despre ficat, digestie şi hepatită, din cărţile călugăriţei Hildegard

Ficatul se comportă ca un vas în care inima, plămânul şi stomacul îşi varsă secreţiile, pe care ficatul, după ce le lucrează, le dă înapoi, ca apa dintr-un izvor care curge printr-o ţeavă pusă la acesta. Dacă ficatul este găurit şi putrezit, nu mai poate primi secreţiile bune de la inimă, plămâni şi stomac. Aceste secreţii se întorc neprelucrate la organele de unde au venit, unde fac un fel de inundaţie. Când această boală l-a atins, omul nu mai are mult de trăit.

De remarcat că acum 1000 de ani nu se ştia absolut nimic despre ficat şi legăturile arteriale între acesta şi alte organe. Iar Hildegard nu a făcut niciodată studii anatomice de vreun fel. Acest lucru dovedeşte că ceea ce scrie Hildegard este de inspiraţie divină, şi nu de la ea.

Cine suferă de ficat să bea des elixir de dude, căci boala de ficat vine din cauza sângelui gros, de la mâncare.

Tinitus (perceperea unor zgomote în urechi, ţiuit) - vindecarea prin sunete şi muzică armonică; influenţa stării psihice asupra sănătăţii: Când vasele sanguine sunt zdruncinate din cauza secreţiilor rele din corp, aceste secreţii ajung şi la urechi, pe care le scot din starea de funcţionare normală, căci deseori sănătatea şi vindecarea omului vine şi prin organele auzului, tot aşa cum el devine bucuros la împrejurări fericite şi trist la cele nefericite.

Influenţa timpului naşterii asupra corpului şi temperamentului omului: Există oameni care au fost concepuţi la vreme rea şi schimbătoare. Unii dintre ei sunt mereu posomorâţi şi au o fire nestatornică. Din cauza tristeţii, ficatul lor este slăbit şi găurit ca un caşcaval. De aceea, aceşti oameni nu mănâncă mult şi nici nu au poftă de mâncat şi băut. Pentru că mănâncă şi beau prea puţin, ficatul lor devine ca un burete putrezit şi se micşorează.

Oamenii care au fost concepuţi la lună plină şi la vreme bună sunt sănătoşi şi de multe ori lacomi la mâncare, însă mănâncă prea amestecat. Ei trebuie să evite hrana dăunătoare, ca un vânător care alege numai animalele bune de mâncat. Dacă un astfel de om mănâncă prea mult, prea amestecat sau alimente dăunătoare, sucurile acestor alimente îi vor dăuna ficatului şi îl vor pietrifica, astfel încât secreţiile cu putere de vindecare ale ficatului, care se varsă în toate organele, articulaţiile şi măruntaiele ca o alifie bună, este stricat de aceste secreţii amestecate. Deseori apare din această cauză o umflătură (cancer) în corp, sau pielea se crapă sau un membru devine aşa de deformat, încât omul şchiopătează (artrosis deformans). În plus aceste secreţii rele pot să se reverse în pieptul omului şi, ca urmare, îi inundă şi ficatul (ficatul cu plămânul sunt legate unul de altul) astfel încât în acest om apar gânduri aşa de multe, încât el crede că este nebun. De acolo, aceste secreţii rele se urcă la creier şi îl atacă şi după aceea coboară la stomac şi produc febră. Şi atunci omul se poate îmbolnăvi pe lungă durată. Prin astfel de inundaţii, se pun în mişcare şi maţele şi buricul, lucru care îl fac pe om mânios şi turbat. Dacă ele zdruncină şi zona rinichilor, vor atinge bila neagră şi atunci acest om va deveni confuz şi va cădea într-o tristeţe fără motiv. În nicio carte de medicină nu este descrisă aşa de bine legătura dintre digestie, mâncarea excesivă şi dăunătoare şi depresii.

Cele mai bune remedii din medicina Hildegard s-au dovedit, după dr. Strehlow a fi următoarele.

1. Wasserlinsenelixier (elixir de linte de baltă)

2. Edelkastanienhonig (miere cu praf de castane comestibile)

3. Hirschzungenelixier (elixir din cu planta limba cerbului)

4. Brunnenkresse (năsturel de baltă)

5. Maulbeerelixier (elixir din dude)

6. Dieta alimentară tip Hildegard, cu grâu spelta

Lucruri care ajută pacientul de hepatită

- Să nu se enerveze sau, dacă se enervează sau se supără, să se exteriorizeze imediat şi să nu mai ţină în el necazul sau mânia. Să dea drumul la ventil, însă în mod pacifist, fără să creeze hepatită la alţii. Dacă s-a enervat sau supărat cumva, să bea imediat ½ de pahar de vin (de casă) care este dat în fiert şi imediat stins cu ½ pahar de apă rece. Acest vin stins taie imediat efectul rău al bilei create la enervare şi supărare. În plus acest vin stins nu mai are alcool din cauza fierberii şi face firea imediat voioasă. Ajută şi la insomnie.

- Să nu-şi mai introducă în corp niciun fel de medicament sau produs chimic. Medicamentele de hepatită, ca toate celelalte, sunt foarte nocive şi vor întârzia vindecarea. Să evite toate mâncărurile dăunătoare enumerate.

- Curăţarea sângelui cu următoarele metode:

ceai de urzică – 3-4 căni pe zi. Primăvara să mănânce des mâncare de urzici.

ceai de gălbenele – 3-4 căni pe zi. Este cel mai bun ceai de dezintoxicare.

comprese de gălbenele puse pe ficat şi burtă, calde, după ce s-a făcut ceaiul din ele.

ceai din frunze de dud – are cam acelaşi efect ca cel de gălbenele; ori una ori alta, ori amândouă.

ceai de salvie – curăţă ochii, maţele, lichidele rele din corp. Salvia se fierbe cca 3 minute în apă şi se lasă 5 minute. Se pot adăuga câteva picături de ulei de salvie (Plafar) la alte ceaiuri.

pudră de isop – ca condiment în mâncare, sau pe pâine; dă gust bun, întăreşte şi curăţă ficatul.

frecări dese pe piele cu oţet de vin sau de fructe, natural (Plafar) diluat cu apă. 1-2 linguri la 150-200 ml de apă care a fost fiartă în prealabil.

zeama de la ½ lămâie, diluată cu apă, cu o jumătate de oră înainte de mese.

- se poate freca limba dimineaţa cu un ulei presat la rece şi clăti bine gura.

- baie de dezintoxicare a întregului corp sau numai la picioare, în apă la 38°C (nu mai caldă) în care se poate pune: sare de mare, 4-6 litri de ceai de plante, cenuşă de lemn de brad, fag, prun.

- duşuri scurte (1 minut) cu apă rece, ca să pună sângele în circulaţie dimineaţa şi seara. Pot să fie alternativ la picioare, mâini, piept, burtă, spate. Imediat după spălare, se pun hainele, fără a freca cu prosopul, căci prin frecare se aduce din nou sângele cald. Se fac atunci când corpul este cald şi nu rece sau răcit. Numai cu aceste spălaturi se vindecă multe boli, căci în corp se adună des sânge şi lichide care rămân blocate într-o anumita zonă.

- înfăşurări în pânză de in îmbibată cu ceaiuri, trag foarte bine toxinele din piele. Compresele cu ceapă fiartă un pic sau cu coji de cartofi fierte ajută, de asemenea, la detoxifiere.

- mujdei proaspăt de usturoi pentru eliminarea bacteriilor din sânge. Antibiotic natural şi eficient. La început câte puţin, dacă se suportă bine, mai des. Nu exagerat.

- miere cu făină de castane comestibile. Castanele comestibile au o mare putere de vindecare. Făina de castane comestibile se poate amesteca cu mierea de albine şi această miere se poate folosi la îndulcit ceaiuri sau se poate mânca pe pâine. Făina de castane pusă direct în mâncare sau băuturi se face cocoloaşe. La 100 g de miere se pune 1-2 linguri faină de castane şi se amestecă bine până totul devine omogen. Hildegard: Când te doare ficatul, pulverizează castanele comestibile pune-le în miere şi mănâncă-le des şi ficatul tău va fi vindecat.

- Boabe de ienupăr. Se pot mesteca 5-10 pe zi. Ca ceai, ajută mult la rinichi. Au şi efect antiinfecţios.

- curăţirea intestinelor cu pere fierte. Perele fierte curăţă omul aşa cum un vas de mâncare este curăţat de mucegai şi asta este mai valoros ca cel mai bun aur. Perele crude sunt dăunătoare, în timp ce fierte, devin un remediu. Apa în care s-au fiert perele trebuie aruncată. Să nu se exagereze însă cu mâncatul prea multor pere fierte.

- Să se bea zilnic apă care a stat la soare 1-2 ore la prânz, într-o sticlă. Se poate face numai din aprilie până în octombrie. Când nu e soare, apa de băut se fierbe înainte. La fel iarna. Să se procure un cristal de stâncă. Se va ţine în vasul cu apă. Din când în când, cristalul se pune la soare.

- Să se mănânce des dude. Curăţă sângele foarte bine.

- Să se mănânce des mâncare şi compot de gutui. Scoate toxinele şi reumatismul din corp.

- În caz de constipaţie, se bea mult ceai de fenicul (Plafar). Seminţele se macină şi se face infuzie 15 minute. În plus, se mănâncă tărâţe, pâine integrală, grâu fiert, mei fiert, sau cel mai bine, grâu spelta.

- Oţet de vin ca ajutător la hepatită. Hildegard: Orice mâncare să fie temperată cu un pic de oţet din vin, căci căldura şi iuţeala oţetului constrânge ficatul. Să se pună oţet de vin (natural de la Plafar) şi numai aşa de puţin să nu i se simtă gustul. Prea mult devine dăunător. Scorţişoara are putere mare. Cine mănâncă des din ea, îşi diminuează sucurile rele şi îşi face secreţii bune.

- Elixir din dude. Remediu universal pentru toate bolile de ficat: Cine suferă cu ficatul, să bea des elixirul de dude, căci boala de ficat vine din cauza a prea mult sânge cauzat de mâncare. Căldura şi sucul de dude elimină acest sânge căci sucul de dude este asemănător sângelui. Şi în mâncarea pe care el o mănâncă, să pună un pic de oţet de vin (nu din altceva), căci ficatul se strânge din cauza tăriei şi a iuţelii oţetului.

Reţeta: 100 g dude, 2 linguri oţet de vin, 1 litru vin de calitate. Se fierb toate împreună timp de 5 minute, se filtrează printr-o pânză şi se pune într-o sticla curată, sterilizată cu alcool în prealabil. Se bea 1 păhărel mic, ca cel de ţuică (20 ml) înainte de masă.

- Praf de aloe vera: Cine are gălbinare, să pună aloe în apă, dimineaţa ca şi seara. Când se duce la culcare, să bea apa asta şi să facă asta de 3-4 ori şi va fi vindecat. 0,5 g de praf de aloe vera se pune într-un pahar cu apă peste noapte. A doua zi se toarnă această apă într-un alt pahar fără sedimentul de la fundul paharului şi se bea jumătate din ea dimineaţa şi cealaltă jumătate seara. Acest procedeu se repetă de 3-4 ori. După 3-4 zile dispare culoarea galbenă a pielii şi pofta de mâncare revine. (Dr. Strehlow: „Atenţie, folosirea îndelungată a aloei duce la demineralizare, în special la pierderea de potasiu, la care inima va suferi. Aloe nu se ia mai mult de 5 săptămâni şi nu când pacientul are pietre la fiere sau cancer la ficat cu metastaze”).

- Vin cu flori de levănţică. Hildegard: Cine bea des acest vin cu levănţică îşi micşorează durerile din ficat şi din plămâni, abureala din piept şi îşi limpezeşte cunoaşterea şi gândurile. 20 g de flori proaspete sau 10 g de flori uscate de levănţica se fierb 5 minute într-un litru de vin. Se foloseşte un vin de calitate, preferabil roşu şi vechi de cel puţin 2-3 ani. Se bea de 3 ori pe zi, cald, câte 20-30 de ml. Vinul fiert nu mai are decât 2-3% alcool şi la 20 ml alcoolul nu are un efect dăunător ci chiar transportă substanţele la creier, care are o barieră naturală.

- Pietre: Cine are pietre (la rinichi, la fiere etc.) să ia pătrunjel şi să adauge o treime de ochii şoarecelui (Saxifraga granulata) şi să le fiarbă în vin, să le strecoare printr-o pânză şi să bea asta în timp ce face o baie de aburi saună). Şi să ia din nou pătrunjel şi să adauge ochiul şoricelului şi să le fiarbă în apă şi să ude cu ele pietrele fierbinţi de la baia cu aburi (pentru ca aburii să intre în piele). Să facă asta des şi îi va merge mai bine. Vin de brusture: Frunzele de brusture sunt periculoase de mâncat, cu excepţia când o piatră creşte în om. De aceea, să se fiarbă frunze de brusture în cel mai bun vin, să se strecoare printr-o pânză şi să se bea la început după masă şi mai târziu şi înainte de masă. Datorită efectului puternic al acestui vin, piatra se va sparge. Vinul acesta se bea cald.

- Pietre la vezică, la rinichi, greutăţi cu urinatul: Şi pentru cine are greutăţi cu urinatul din cauza pietrelor, stânjenelul îi va înmuia piatra şi ceea ce a fost înfundat se va desfunda. Zdrobeşte rădăcina într-un mojar, cu un vin bun şi încălzeşte acest vin după ce l-ai strecurat şi dă-l să bea cald la cine are pietre la organe.

- Năsturel de baltă: Când cineva are hepatită sau febră să înmoaie 3 linguri de năsturel de baltă în ceva unt şi să mănânce asta cald, zilnic, şi el va fi vindecat, căci năsturelul împrăştie sângele şi sucurile coagulate. Atenţie, acest năsturel nu e prea bun ca aliment, ci numai ca remediu. Forţa unui leac, după cum spune Hildegard, are nevoie de o forţă opusă ca să-şi facă efectul, deci când omul are o anumită boală, o plantă anume acţionează asupra bolii pe care o găseşte în corp, având un efect pozitiv la vindecare, în timp ce unui om fără boală, aceasta îi va dăuna. Năsturelul de baltă mâncat nici nu ajută la om, dar nici nu-i dăunează.

Inhalaţii cu frunze de soc şi vin cu vlăstari de soc: Hildegard: Cine are gălbinare (hepatită) să pună frunzele de soc pe piatra încinsă de la baie cu aburi (saună) şi să le stropească cu apă. Să pună şi vlăstarii de soc în vin, aşa încât el să le ia gustul şi să bea vinul ăsta cu măsură în timpul băii cu abur. Când iese din baie, să se pună în pat ca să transpire. Să facă asta des şi va fi vindecat.

- Miros în gură, constipaţie, acid gastric, ochi slăbiţi: Planta, ceai, tinctură de seminţe de fenicul. Oricum este mâncat (bulbul sau seminţele, crud sau gătit) feniculul face omul bine dispus, îi dă o culoare sănătoasă la faţă precum şi un miros de corp bun şi o digestie bună. Mâncat pe stomacul gol, el scade din secreţiile rele, înlătura mirosul rău din gură şi face ochii să vadă limpede. De asemenea, mâncarea din bulb de fenicul are un gust excelent. Bulbul de fenicul e cea mai sănătoasă legumă care se poate cultiva în gradină!

- Gastrită, boli de stomac, boli de sânge: Urzicile ajută, după cum scrie Hildegard, la gastrită, la boli de stomac, curăţă stomacul şi intestinele, curăţă sângele. Mâncarea de frunze de urzică tinere sau ceaiul de urzici sunt excelente. Primăvara ar trebui făcută o cură de urzici tinere, căci ele curăţă bine stomacul, intestinele şi sângele şi nu costă nimic.

- Dureri în coaste, la măruntaie, de burtă: Comprese cu apă în care s-au fiert seminţe de in.

- Epuizare, slăbire: Baie în extract de boabe de orz. Un om bolnav care nu mai are deloc putere, să fiarbă boabe de orz în apă, să arunce apa asta într-un butoi şi să facă baie în apa asta. Să facă asta des, până când s-a făcut bine, corpul s-a umplut cu carne şi sănătatea s-a întors. 1 kg de grăunţe de orz se fierbe în 5-10 litri de apă. Apa asta se pune la apa de baie caldă de 38-39°C în care se face baie timp de cel puţin 20 de minute. După ce se iese din baie, e bine să se lase apa să se usuce de la sine, fără să se şteargă cu prosopul. Baia se repetă zilnic. În cazuri grave, să se facă baie de două ori pe zi.

Despre reguli de hrănire de la Dumnezeu, prin călugăriţa Hildegard

Mâncarea caldă

Hildegard: Când omul are încă stomacul gol, el să mănânce mai întâi o mâncare făcută din cereale sau făină, căci aceasta mâncare este uscată şi îi va da omului putere. În afară de asta, să mănânce mai întâi o mâncare caldă (însă nu fierbinte!) care să-i încălzească stomacul şi deci nu o mâncare rece. Căci atunci când el mănâncă una rece, aceasta îi va răci aşa de mult stomacul încât acesta nu se va mai încălzi nici dacă după aceea se mănâncă mâncăruri calde… Când se mănâncă o mâncare rece după una caldă, atunci căldura din stomac va învinge răceala la a doua mâncare. Fructele, ca şi mâncarea lichidă şi suculentă din ierburi şi verzituri să fie evitate la prima masă (micul dejun) căci ele aduc putreziciune, secreţie şi nelinişte la sucuri. Pentru un om sănătos, este bine pentru  digestie să renunţe la micul dejun până la prânz. Pentru cei bolnavi şi slabi, este însă bine să se ia micul dejun, pentru a primi puterile care lipsesc, din mâncare.

Masa de seară

Seara, omul poate să mănânce tot (adică tot ceea ce este sănătos de mâncat) ceea ce a mâncat şi în timpul zilei, dacă doreşte. Dar să mănânce seara aşa devreme, încât să mai poată face şi o plimbare înainte să se ducă la culcare.

Mirosul mâncării

Mirosurile în general şi mirodeniile aromate în special au un efect pozitiv asupra organelor şi sănătăţii. Ceea ce e bun şi la miros şi la gust, fără prea multe condimente şi prăjeală, este în general sănătos. Când omul mănâncă şi bea, un sistem viu de transport din corp ia gustul şi mirosul şi îl transportă la creier, lucru care face ca el să fie alimentat cu sânge şi care îi dă şi căldura necesară. Inima, ficatul şi plămânul iau ceva din acest gust şi miros şi din substanţe eterice din ele, aşa încât ele sunt umplute şi hrănite ca un maţ uscat, care se pune în apă, în care devine moale şi plin. Ce om de ştiinţă se gândeşte la mirosuri şi la gust când analizează mâncarea? Ei văd numai o tabelă cu vitamine şi calorii, aşa cum au fost învăţaţi şi care nu spune nimic despre calitatea mâncării.

Culcatul imediat după masă

Omul să nu se culce imediat după masă, adică înainte ca gustul, sucul şi mirosul mâncării să ajungă la locul de destinaţie. Mai degrabă să nu doarmă deloc după masă, ca nu cumva somnul să ducă mirosul, gustul şi sucul mâncării la locurile nepotrivite din corp şi să le împrăştie ca pe un praf în părţi diferite ale corpului. Dacă un om s-a abţinut de la dormit pentru o bucată de vreme (deci până dispar gusturile şi se termină digestia) şi se culcă o oră, atunci carnea şi sângele lui se vor înmulţi şi el se va face sănătos.

Mâncarea grasă

Cine mănâncă carne grasă şi mâncare cu multă grăsime sau sânge, acela riscă să se îmbolnăvească, căci o asemenea mâncare nu poate sta în stomac atât cât ar trebui (deci nu se poate digera cum trebuie). Numai cine este slăbănog să mănânce din când în când ceva mai gras, care să-i dea umezeală la uscăciunea trupului. Căci carnea de animale îngraşă omul mai mult ca orice altă mâncare sau băutură.

Mâncatul peste măsură

Oamenii mănâncă prea mult, astfel încât inima, ficatul, plămânul şi splina nu pot da destulă căldură stomacului şi ca urmare el nu poate găti mâncarea (în stomac), căci ea este ori crudă, ori pe jumătate gătită, ori prea grasă, ori prea uscată, tare şi greu digerabilă. Din cauza asta, sucul necesar digestiei lipseşte şi stomacul devine rece şi plin de secreţii şi mâncarea se întăreşte în stomac şi în intestin şi omul se îmbolnăveşte. Cine suferă de stomac şi intestine fiindcă nu are o digestie bună, aceluia i se slăbesc şi ochii.

Regula generală de folosire a condimentelor

Ierburile vindecătoare şi condimentele nobile, ca şi praful din ele nu ajută oamenilor sănătoşi la nimic atunci când sunt luate fără ordine. Mai degrabă le vor dăuna, căci usucă sângele şi fac carnea slabă, căci ele nu găsesc în om acele sucuri în care să-şi poată desfăşura puterea. În acest caz, ele deci nu activează nici forţele din trup, nici nu lasă carnea să crească. Când ele sunt luate de cineva, să se facă cu grijă şi cu măsură. Să fie luate întotdeauna cu pâine sau în vin şi numai în cazuri rare pe stomacul gol. Căci altfel înăbuşă pieptul, dăunează la plămâni şi slăbesc stomacul în care au ajuns, atunci când sunt luate izolat (deci fără mâncare, pâine sau vin). Ca şi praful pământului, care este dăunător omului şi îl trage pe om în el, tot aşa şi aceste prafuri, când  nu sunt luate cum trebuie, dăunează sănătăţii. Condimentele deci să fie luate împreună cu mâncarea sau imediat după masă, căci atunci diluează sucurile din mâncare şi ajută omul la digestie. Ele să se ia pe stomacul gol numai în cazul de excepţie, atunci când boala necesită un astfel de tratament.

Băutul pe stomacul gol

Fără să fie silit de vreo boală, niciun om să nu bea alcool pe stomacul gol. Când însă este silit de boli, atunci vinul (amestecat cu apă) este mai sănătos decât apa. Când bea însă vin fără să-i fie sete, vinul îl face pe om lacom de băutură şi mâncare, îi înăbuşă spiritul şi îl face insensibil.

Băutul în timpul mesei

Atunci când omul bea în timpul mesei, asta creează în sucurile lui nişte valuri de furtună, aşa încât sucurile bune vor fi destrămate. Când mâncărurile sunt digerate, sângele şi venele au nevoie de umezeală şi asta creează sete. Omul să bea cu măsură şi să-şi umezească uscăciunea, căci altfel se strecoară lenea şi inerţia în trup şi suflet.

Băutul după ce omul s-a sculat din somn

Des se întâmplă, noaptea sau ziua, când omul se scoală din somn, din cauza căldurii din sânge sau la uscăciunea mâncării să-i fie sete. Atunci, el să se ferească să bea cât încă e somnoros, căci asta îl face bolnav şi-i face furtună în sucuri. Mai bine este să se reţină şi să bea când i-a dispărut complet somnolenţa. 

Sucuri de fructe, ierburi şi legume

Un astfel de suc creează dureri de cap când este băut des, fără să se mănânce un pic de pâine uscată înainte.

Câteva reguli de alimentaţie simple şi uşor de reţinut

Tot ce este gras nu este sănătos: deci laptele gras, smântâna, brânza grasă, ulei mult, carne grasă. Sângele animalelor este foarte dăunător şi trebuie eliminat, carnea trebuie fiartă cât mai bine. Tot ce are multe proteine nu este sănătos decât în cantităţi foarte mici: soia - 40%, carnea - 20%, alunele -  25%, nucile - 16%, fasolea uscată - 25%, laptele, brânza, ouăle. Laptele de mamă are numai 2% proteine şi cu aceste proteine creşte copilul văzând cu ochii! Există milioane de vegetarieni care trăiesc sănătos fără prea multe proteine, fie de origine animală fie din plante. Deci nu poate fi adevărat ceea ce industria farmaceutică şi alimentară ne povesteşte de decenii despre rolul proteinelor în alimentaţie. S-a dovedit ştiinţific de multă vreme că alimentele cu multe proteine sunt dăunătoare sănătăţii. Proteinele din mâncare nu sunt sănătoase şi necesare aşa cum se crede, ci dăunătoare. Totul este exact pe dos de cum ştie omul din educaţia prin televizor, ziare şi cărţi. Corpul îşi creează singur proteine din plantele consumate, în timp ce proteinele străine trebuie mai întâi să fie descompuse, cu un efort energetic foarte mare. Proteinele şi zahărul în exces fac sângele acid, care devine un mediu ideal de înmulţire a bacteriilor şi paraziţilor. Şi, după cum se ştie, într-un lichid bazic – apă cu săpun, de exemplu – nu pot trăi bacterii şi paraziţi.

Tot ce este rafinat şi denaturat este dăunător sănătăţii:

- uleiul rafinat şi margarina (bun: ulei nerafinat, presat la rece)

- zahărul rafinat (bun: zahăr nerafinat, mai ales cel de trestie)

- făina albă rafinată, pâinea albă (bun: pâine şi făină integrală)

- orezul decojit (bun: orez întreg, nedecorticat)

- laptele omogenizat (bun: lapte proaspăt, de la o vacă sănătoasă de la ţară)

Tot ce este consumat în cantităţi mari sau sub formă concentrată este dăunător sănătăţii:

- suc natural concentrat (trebuie băut numai puţin şi diluat cu apă)

- vitamine chimice, concentrate în sucuri şi pastile (de evitat)

- minerale chimice sub formă de tablete (calciu, magneziu, fier)

- iod (pus în sare şi în furajele animalelor)

- fluor (pus în pasta de dinţi, în apa potabilă, în tigăile de teflon)

- zaharină şi alte surogate de zahăr - aspartam, fructoză (sunt extrem de otrăvitoare)

- alimente bogate în proteine

Tot ce este conservat conţine bacterii, toxine, ciuperci, paraziţi şi nu mai este sănătos, indiferent de modul în care au fost conservate. Moartea nu aduce decât moarte. Bacteriile şi paraziţii care apar la descompunerea alimentelor sunt dăunătoare. De preferat este deci mâncarea gătită proaspăt, mai ales în caz de boală! Mâncarea care se cumpără gata făcută de la magazine conţine în general o sumedenie de conservanţi şi substanţe nocive care nu au ce căuta în corp. Aceste alimente creează boli. Mâncarea multă nu este sănătoasă: ce este prea mult pentru organism la o masă rămâne în corp, nedigerat cum trebuie, şi creează boli. Cu cât mai puţine alimente la o singură masă, cu atât mai sănătoasă este acea masă. Acest lucru este important în special în caz de boală. Sufletul nu poate să vindece corpul şi să proceseze multe alimente în acelaşi timp. Să nu se mănânce mai mult de 3 alimente la o singură masă. Tot ce e la modă sau nou şi nu a fost mâncat de strămoşii noştri este dăunător sănătăţii: sare rafinată iodată, înlocuitori de zahăr, conserve, vitamine de sinteză, scoici, melci, sucuri concentrate, pâine albă, cofeină. Tot ce creează un miros ciudat sau rău în urină sau în scaun nu e sănătos: carne de porc, brânză etc. Nu se consumă mai mult de o rădăcinoasă sănătoasă la o masă (adică numai morcovi sau numai sfeclă roşie, dar nu amândouă deodată). Fructele care nu s-au copt pe deplin în mod natural sunt nesănătoase şi ar trebui gătite mai înainte: fructele şi legumele culese verzi, cereale verzi. Tot ceea ce face rău la un bolnav, este dăunător şi la omul sănătos, cu diferenţa că ultimul nu simte imediat. Ce face rău unui copil mic e dăunător şi unui adult. La bolnavii de ficat, stomac, rinichi, pancreas sau diabet, produsele descrise ca dăunătoare aici se vor simţi imediat, iar cele descrise ca sănătoase aici vor putea fi consumate fără probleme, dacă sunt preparate cum trebuie sau boala respectivă nu este de aşa natură încât să nu permită anumite alimente. La un diabetic de exemplu, caşcavalul îi va face zahăr în sânge, deşi caşcavalul nu are zahăr. Acest lucru se datorează bacteriilor şi ciupercilor din caşcaval. Alimentele sănătoase pentru oamenii care trăiesc pe un alt continent sau în alte condiţii geografice şi climatice nu sunt sănătoase şi pentru restul oamenilor. Mâncarea rece sau fierbinte este nesănătoasă. Nu toate plantele şi animalele au fost create de Dumnezeu pentru a fi mâncate de om: animalele sălbatice, mamiferele răpitoare, reptilele, toate acestea sunt dăunătoare ca hrană pentru om. La bătrâneţe sunt necesari stimulenţi mai mulţi pentru digestie: piper, iuţeli, condimente. Ultimul răcnet al prostiei este dieta pe baza grupelor sanguine. O otravă este dăunătoare oricui, indiferent ce sânge are. Dacă omul nu are cunoştinţe despre toxicitatea alimentelor, cum poate să se hrănească corect cu o astfel de dietă? Cine doreşte să slăbească, trebuie să se hrănească sănătos şi să evite ceea ce îngraşă omul cu adevărat.

Factori importanţi: soarele, mişcarea şi aerul curat

În caz de boală, în afară de alimentaţie şi remedii, mai trebuie considerate următoarele lucruri:

• să nu se poarte deloc ochelari de soare; ei filtrează lumina ultravioletă, care e importantă pentru orice vietate. Oare de ce Dumnezeu nu a creat ochelari de soare pentru animale şi oameni?

• ochelarii de vedere să fie purtaţi cât mai puţin afară, sau să fie scoşi 1-2 ore pe zi, pentru a permite luminii ultraviolete, blocată de lentile, să intre în ochi.

• să se stea cât mai mult timp afară, în aer liber

• să se facă zilnic mişcare moderată, dacă boala permite

• să se mănânce la orice masă numai după 30 minute de stat la aer curat sau după o plimbare (deci nu după masă, ci mai ales înainte de masă e important aerul curat, căci stomacului îi trebuie aer curat pentru digestie)

• să se mănânce numai în camere aerisite bine

• să se doarmă în camere cu geamul deschis sau aerisite bine; în camere mici să nu se doarmă cu geamul închis.

• să se facă zilnic de 2-3 ori spălături reci scurte de 1 minut cu apă rece pe faţă, membre şi trunchi sau duş scurt cu apă rece, dacă boala permite acest lucru (nu, pentru cei cu boli de circulaţie). Chiar şi spălatul cu o cârpă umedă cu apă rece sau comprese cu apă rece sunt vindecătoare.

• să se bea zilnic, dacă bate soarele, apă însorită într-un recipient de sticlă şi nu de plastic, timp de 1 oră (între orele 11 şi 16 vara şi între 11 şi 14 primăvara şi toamna). Un cristal de stâncă însorit la soare şi pus timp de 1 oră în apă are un efect întăritor. Un bilet cu un mesaj de iubire sau recunoştinţă lipit pe sticlă are un efect energizant pentru apă.

• statul în natură şi sub copaci ajută la vindecare.

• celularele, telefoanele fără fir, cuptoarele cu microunde, ultrasunetele şi radiaţiile X, statul sub neoane şi lămpi economice, orice medicament chimic care nu e cu adevărat indispensabil ar trebui evitate în timpul bolilor.

Cerealele

Hildegard: Grâul spelta este cea mai bună cereală. Este cald, gras, puternic şi mai domol la gust decât alte cereale şi face sângele şi carnea bune la omul care îl mănâncă, ori ca pâine, ori gătit altfel. Cine este aşa de bolnav încât nu mai poate mânca, să i se dea boabe întregi de grâu spelta, fierte bine cu un pic de grăsime sau cu gălbenuş de ou, aşa încât să aibă un gust mai bun şi asta îl va vindeca şi întări din interior, ca o alifie vindecătoare.

Din păcate, grâul spelta nu prea se mai cultivă azi. În Germania există o tradiţie şi, prin medicina Hildegard, se cultivă destul de mult. Şi în România, Canada şi alte ţări s-a început recultivarea acestei cereale puternice şi sănătoase. Grâul spelta creşte mult mai înalt (1,80 m) faţă de grâul normal şi nu necesită nici insecticide şi nici îngrăşăminte chimice, pe care nici nu le suportă. Se recomandă folosirea de grâu spelta zilnic, ca pâine, ca grăunţe fierte întregi sau date prin moară, griş şi tărâţe din acest grâu integral. Se poate face supă, griş şi mămăligă, care se combină cu legume. Grâu spelta şi pastele făinoase din el se pot procura la magazine în Bucureşti (vezi pe internet). Triticum spelta este cea mai veche dintre cereale şi este de fapt strămoşul grâului comun. Spre deosebire de acesta, grâul spelta are un gust deosebit, amintind de cel de nucă.

Comparaţie între grâul spelta şi grâul comun

Conform opiniei dr. Kling din Germania, s-au stabilit prin analize de laborator deosebiri ale complexului de proteine între grâul spelta şi tipurile de grâu comun: Grâul spelta are un conţinut de grăsimi mai mare decât grâul comun. El conţine thiocyanat, care are un efect vitalizant, de stimulare a imunităţii şi antiinflamator. Are un conţinut de vitamine şi de substanţe minerale mai ridicat. Are un conţinut mai mare de L-Tryptophan, precursorul hormonului de bună dispoziţie. Are un conţinut mai mare de acizi graşi nesaturaţi, îndeosebi de acid linoleic. El preia mai puţine metale grele din mediul înconjurător decât grâul comun.

Hildegard: Grâul (comun, nu cel spelta) încălzeşte omul şi este aşa de bun şi de deplin, încât nu are nevoie de nicio altă plantă sau substanţă. Când se face făină aşa cum trebuie (integrală, nu albă), pâinea din această făină hrăneşte şi bolnavul şi omul sănătos şi face să se înmulţească carnea şi sângele bun. Când morarul strecoară grişul de făină şi se face pâine din această făină (albă) ea îl va îmbolnăvi şi-l va slăbi pe om. Făina albă creează secreţii rele în trup.

Deci pâinea albă şi toate produsele făcute din pâine albă de grâu (fidea, paste făinoase, biscuiţi etc.) trebuie evitate, mai ales în caz de boală. Numai pâinea din făină integrală de grâu este sănătoasă pentru om, în timp ce făina albă fiartă (fidea, aluat etc.) ca şi grăunţele fierte întregi nu sunt bune nici la bolnavi şi nici la oamenii sănătoşi. 
Secara încălzeşte omul, însă este mai rece decât grâul. În comparaţie cu el, secara are însă alte valori. Oamenii sănătoşi pot mânca secară cu avantajul că îi face puternici. Acestă cereală să fie pâinea de zi cu zi la oamenii care au tendinţă de îngrăşare, pe care îi face puternici însă le scade grăsimea. Oamenii cu stomacul rece (lipsă de acid gastric, răceală sau infecţie şi alte boli de stomac, circulaţie slabă) trebuie să evite secara. Căci stomacul lor slab nu are puterea de a digera secara.  
Ovăzul încălzeşte în special nervii gustului şi ai mirosului. La oamenii sănătoşi, ovăzul aduce sănătate şi bucurie. Ovăzul face voie bună şi un temperament sincer şi deschis. Pielea este frumoasă şi carnea sănătoasă. La oamenii care nu au decât puţină căldură, ovăzul nu le dăunează atunci când îl mănâncă sub formă de pâine sau ca fulgi fierţi. Însă când omul este bolnav mai rău şi rece (cu circulaţia sau digestia slabă sau fără sânge) ovăzul nu mai e bun de mâncat, căci pentru a fi digerat e nevoie de căldură şi circulaţie bună. Ovăzul nu e bun ca mâncare pentru oamenii slăbiţi şi reci, căci el caută întotdeauna căldura. Dacă se dă unui asemenea om făină de ovăz sau pâine de ovăz, ea se va face cocoloaşe în stomac, va crea secreţie şi nu-i va da putere acestui om.

Mierea de albine

Hildegard: Cine este foarte gras şi mănâncă des miere, aceluia mierea îi creează multă secreţie putredă. Celui slab, mierea de albine nu-i va dăuna. Atunci când se amestecă mierea cu fagure şi cu ceară, aceasta va agita fierea neagră din om, va aduce melancolie şi depresie. Unui slăbănog, mierea nu-i va dăuna. Mierea luată în cantitate moderată nu-i va dăuna nici celui gras, nici celui slab, nici celui sănătos şi nici bolnavului.

Sursa: http://topremediinaturiste.ro