„Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat” –
Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o
operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi „bucuria” asta la
ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam
boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur,
pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este
foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie
făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am
început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost
suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un
medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care
pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei,
să te chinui degeaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la
mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit
şi vindecat total. În perioada aceea, întâmplarea, care niciodată nu e
întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat
mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode
de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi
planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
– Am înţeles şi am simţit că medicina
alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am hotărât să
caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre
medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până
atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat
lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic
unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc
corpul, „să vorbesc” cu el. Pe orice organ poţi să-l setezi, să-l scoţi
afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l
mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am urmat mai departe sfaturile medicinii
alopate, dar, în paralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare,
de energizare, de setare a ficatului. Se spune că există o ierarhie a
organelor. De exemplu, stomacului poţi să-i ordoni să se alinieze la un
standard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi frumos.
Inima este regele, plămânii – statul major, vezica biliară este
tribunalul, ficatul e consiliul de miniştri, stomacul este ariergarda,
aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează,
rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poate nu le-am spus
pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la
boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în
braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apărare, ca aceea a
unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care
să-i permită respiraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu
mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi
de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am
vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai
aveam eu nişte „oameni” ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care
veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor.
Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste.
Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi
şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu
mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu
aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de
viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai
fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia
rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea
boli, şi scria negru pe alb: „Virus hepatic nedetectabil”. Doctoriţa
alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am
planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a
fost. Asta înseamnă să planifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi
aşa va fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, programul
acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi
medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai
vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa,
adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am
trezit cu ficatul vindecat.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1074/asul-de-inima-45/dorel-visan-am-invatat-sa-vorbesc-cu-corpul-meu-16546Via: http://suntsanatos.ro/dorel-visan-am-invatat-sa-vorbesc-cu-corpul-meu-3573.html
http://frecventa-sufletului.ro/2015/10/28/dorel-visan-autovindecare-surprinzatoare-am-invatat-sa-vorbesc-cu-corpul-meu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu