Sistemul limfatic este asemănător cu reţeaua sanguină dar totusi sistemul limfatic este diferit de aceasta. În timp ce sângele duce substanţele nutritive şi oxigenul la toate celulele corpului, limfa are rolul de a prelua deşeurile şi de a le elimina, păstrând astfel „curăţenia“ în organism şi prevenind instalarea bolilor.
Pus oarecum în umbră de sistemul circulator sanguin cu care merge în tandem, sistemul limfatic are roluri diferite, dar nu mai puţin importante pentru buna funcţionare a organismului. De fapt, sistemul limfatic este cel care „mătură" deşeurile de la nivelul ţesuturilor, care colectează şi distruge toxinele, bacteriile, celulele anormale din corp şi care transportă celulele imunitare în zonele unde este nevoie de ele.
Pentru a funcţiona la parametri optimi, celulele (ale pielii, ale muşchilor şi ale tuturor organelor) au nevoie de oxigen şi de substanţe nutritive. Aceste elemente sunt aduse sub forma zaharurilor, grăsimilor, apei, proteinelor şi sărurilor minerale de către sânge prin intermediul arterelor, arteriolelor (ramificaţii subţiri ale arterelor) şi capilarelor. Ca orice organism viu, celulele se hrănesc, consumă nutrienţii şi elimină deşeurile şi elementele de care nu au nevoie, o parte (reziduurile de mici dimensiuni) în reţeaua venoasă, iar cea mai mare parte (reziduurile mai mari), în reţeaua de vase limfatice.
Amigdalele şi polipii nazali sunt organe care fac parte din sistemul limfatic
O reţea răspândită în toate ţesuturile
Reţeaua limfatică este alcătuită din canale şi din noduri (ganglionii limfatici). Deoarece limfa trebuie să ajungă la toate ţesuturile corpului, canalicule limfatice sunt răspândite în întreg organismul, trecând chiar prin mijlocul ţesuturilor. Apoi, aceste canalicule se grupează în vase mai mari, ajungând, într-un final, aproape de inimă, pentru a se vărsa în vena cavă superioară. Vasele limfatice nu au o pompă activă, cum este inima în cazul vaselor de sânge. În schimb, ele au valve care permit trecerea limfei într-un singur sens. În plus, mişcarea muşchilor face ca limfa să nu stagneze, ci să circule continuu în organism.
Splina şi timusul, roluri esenţiale
Sistemul limfatic mai include şi alte componente pe lângă vase şi ganglioni, cum sunt splina, timusul, amigdalele şi vegetaţiile adenoide (polipii). Rolul splinei este de a sintetiza anticorpii, de a distruge şi de a elimina bacteriile anihilate de anticorpi odată cu celulele sanguine moarte. Timusul, o glandă de mici dimensiuni, situată în capul pieptului, în spatele sternului şi deasupra traheei, ajută la producţia de celule albe (limfocite). Este mai activ în perioada adolescenţei şi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, îşi pierde din proprietăţi. Amigdalele şi vegetaţiile adenoide fac parte din prima linie de protecţie a sistemului digetiv şi a aparatului respirator, distrugând bacteriile şi virusurile de la acest nivel (nas şi faringe). Extirparea acestora face ca agenţii agresori din mediu să pătrundă cu uşurinţă în organism.
Limfa conţine plasmă, foarte asemănătoare cu plasma sanguină, precum şi elemente figurate: leucocite şi foarte puţine trombocite. Principala patologie care afectează sistemul limfatic este benignă: infecţii virale (mononucleoza infecţioasă şi gripa), infecţii bacteriene - orice infecţie bacteriană poate da afectarea ganglionului din regiunea respectivă, cum este cazul infecţiilor dentare, infecţii parazitare: de exemplu, toxoplasmoza şi tuberculoza ganglionară). O altă patologie este cea malignă: anumite tipuri de leucemii şi de limfoame maligne (Hodgkin şi non-Hodgkin).
Care sunt rolurile limfei
- Este responsabilă cu eliminarea lichidului interstiţial din ţesuturi.
- Absoarbe şi transportă acizi graşi şi celule grase sub formă de lichid chilos (un lichid lăptos) spre sistemul circulator.
- Transportă celulele imunitare dinspre şi către ganglionii limfatici.
- Transportă celulele cu antigen (monocite, macrofage - celule care „înghit" şi distrug celulele moarte, bacterii, celule dendritice - iniţiază răspunsul imun etc.) către ganglionii limfatici, unde este stimulat un răspuns imun.
Ganglionii, cuib pentru cancer
În timpul „curăţării" ţesuturilor, limfa realizează şi transportul celulelor canceroase dintr-o zonă în alta a corpului, proces cunoscut sub numele de metastază. În drumul limfei dinspre organe către ganglionii limfatici, celulele canceroase pot rămâne captive la acest nivel. Iar dacă celulele imunitare de aici nu reuşesc să le distrugă, ganglionii devin ei înşişi un „cuib" unde se dezvoltă tumori maligne secundare.
De ce se inflamează ganglionii
Ganglionii limfatici sunt, în mod normal, de dimensiunea unei boabe de mazăre. Unii dintre ei pot fi simţiţi la palpare (cei din zona axilară), alţii nu, pentru că sunt situaţi în straturile mai profunde ale corpului. În interiorul ganglionilor se găsesc foliculii limfatici care, la rândul lor, sunt, de fapt, o colecţie de limfocite, celule imunitare. Numărul şi dimensiunea limfocitelor se modifică în funcţie de cât de solicitat este ganglionul respectiv. De exemplu, foliculii devin mai voluminoşi atunci când în ganglion pătrunde un antigen străin. Ganglionii sunt mai numeroşi la nivelul toracelui, gâtului, pelvisului, axilei, la nivel inghinal şi în intestine.
Inflamarea ganglionilor poate fi simptomul unei infecţii locale sau al cancerului
Infecţiile, cauze frecvente
Ganglionii limfatici se inflamează cel mai frecvent atunci când în corp există o infecţie. Acest lucru este cel mai evident în cazul infecţiilor localizate la nivelul amigdalelor. Odată ce un microb intră în organism pe cale aeriană, amigdalele se inflamează atât de mult încât devin palpabile. De regulă, după ce agentul patogen a fost anihilat, iar infecţia a dispărut din corp, ganglionii limfatici revin la dimensiunile normale.
Alte exemple de inflamaţii ale ganglionilor limfatici cauzate de infecţii sunt:
- inflamarea vegetaţiilor adenoide (polipii) este dată de infecţiile contractate pe cale aeriană.
- infecţiile cutanate de la nivelul braţului pot duce la inflamarea ganglionilor axilari.
- în cazul infecţiilor piciorului sau organelor genitale, îşi măresc volumul ganglionii inghinali.
- unele tipuri de infecţii virale afectează întreg organismul.
Poate fi semn de cancer
În cazuri mai rare, inflamarea ganglionilor poate fi unul dintre simptomele cancerului. De regulă, tumorile sunt localizate în apropierea ganglionilor măriţi. De exemplu, atunci când simţim că dimensiunea celor de la nivelul axilei a crescut, este posibil să existe o tumoare mamară. De asemenea, cancerul pulmonar şi cel stomacal determină inflamarea ganglionilor din torace şi din abdomen. Însă există situaţii în care mărirea ganglionilor nu are legătură cu zona în care este situată tumoarea, afectat fiind chiar sistemul limfatic. Este vorba despre cancerul limfatic (limfom Hodgkin sau nonHodgkin) sau de sânge (leucemie). În cazul cancerului, ganglionii cresc în dimensiuni mai lent şi sunt nedureroşi (cel puţin în fazele iniţiale). În plus, ei nu se reduc nici după administrarea tratamentelor antiinfecţioase.
În corp există două tipuri de ganglioni limfatici: ganglionii situaţi la suprafaţă, imediat sub piele, astfel încât devin uşor de palpat atunci când sunt inflamaţi, şi cei din profunzime, cum sunt ganglionii toracici şi cei abdominali. În cazuri rare, ganglionii se inflamează ca urmare a administrării unor medicamente sau a instalării unor afecţiuni date de acumularea de glicogen.
Ţesuturile se pot «inunda»
Sistemul limfatic are şi rolul de a menţine echilibrul lichidelor în corp. Astfel, dacă el nu funcţionează corespunzător şi întâmpină piedici în circulaţia înspre şi de la organe, există riscul să se acumuleze lichid în ţesuturi. Prin urmare, apar inflamaţii cunoscute sub numele de limfedem, caracterizate şi prin reducerea presiunii sanguine în zona respectivă. De exemplu, în cazul unei intervenţii de extirpare a unui sân, ca metodă de tratament al cancerului mamar, ganglionii limfatici de la nivelul axilei pot fi afectaţi şi blocaţi, determinând stagnarea limfei în braţ.
Exerciţiile pun limfa în mişcare
Deoarece sistemul limfatic nu beneficiază de un muşchi puternic care să menţină limfa în mişcare, cum este inima în cazul vaselor sanguine, limfa are nevoie şi ea de un mecanism care să-i păstreze fluxul constant. Acest lucru este posibil fie prin masaj, fie prin exerciţiu fizic, mişcarea muşchilor împingând limfa înspre şi dinspre ţesuturi. De asemenea, pentru a menţine fluxul limfatic constant, dar şi pentru a grăbi procesul de detoxifiere a ţesuturilor prin îndepărtarea reziduurilor, este eficient masajul limfatic. Atenţie, acest tip de masaj se efectuează doar de maseuri specializaţi, în cazul în care nu este realizat corect existând riscul blocajelor limfatice şi al apariţiei edemelor.
Masajul de relaxare dar mai ales drenajul limfatic aplicat de un profesionist, pune limfa in miscare si determina organismul sa se ajute singur.
Sursa: http://adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu