ADEVĂRATELE CAUZE ALE TENSIUNII ARTERIALE
Deși hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli și una
dintre cauzele majore de deces din „lumea civilizată”, nici medicina clasică,
nici bolnavii nu știu nimic
despre cauza acestei boli. Pentru a arăta acest lucru, am copiat mai jos un
articol standard despre hipertensiune pentru a-l analiza. Citiți-l cu atenție!
La urmă, vă voi arăta că și la această boală cauza este necunoscută și că
tratamentul nu numai că dă dependență, dar aduce și daune masive sănătății.
HIPERTENSIUNEA
ARTERIALĂ
Ce este important
să cunoaștem despre hipertensiunea arterială?
Creșterea tensiunii arteriale, cunoscută sub numele de hipertensiune este
un factor de risc pentru boli de inimă, rinichi sau accidente vasculare
cerebrale. Aceasta înseamnă că, având tensiune arterială înaltă, aveți un risc
mai mare de a dezvolta boli de inimă sau de rinichi. Acest aspect este foarte
important, deoarece bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale sunt
printre principalele cauze de deces în lume. Hipertensiunea arterială (HTA)
este foarte periculoasă, deoarece adesea nu prezintă niciun simptom alarmant.
Din fericire, puteți afla dacă aveți tensiunea crescută controlând valoarea ei
regulat. Dacă este mare, puteți lua măsuri pentru a o scădea. La fel de
important, dacă tensiunea arterială are valori normale, puteți învăța cum să o împiedicați
să crească. Acest articol vă va spune cum să procedați.
Ce se întâmplă când tensiunea arterială este înaltă?
Sângele este transportat de inimă în țesuturi prin vase numite artere,
presiunea sângelui reprezentând forța cu care împinge sângele în pereții
arterelor. La fiecare bătaie a inimii (60-70 bătăi pe minut în repaus), se pompează
sânge în artere. Presiunea arterială este maximă în momentul contracției inimii
și pompării sângelui. Aceasta se numește presiune arterială sistolică. Între bătăi,
când inima se relaxează, presiunea arterială scade. Aceasta se numește presiune
arterială diastolică. Tensiunea este caracterizată de aceste două valori. De
regulă, sunt scrise una după alta, de ex. 120/80 mm Hg, prima valoare reprezentând
presiunea sistolică, iar a doua, cea diastolică.
Anumite activități fac ca presiunea arterială să crească sau să scadă. De
exemplu, dacă alergați după autobuz, presiunea arterială crește. Când dormiți,
ea scade. Aceste variații sunt normale. Dar unele persoane au o presiune
arterială care stă în majoritatea timpului la valori ridicate. Sângele acestora
împinge în pereții arterelor cu o forță mai mare decât în mod normal. În lipsa
tratamentului, se poate ajunge la probleme medicale serioase, cum ar fi ateroscleroza
(îngroșarea și rigidizarea pereților arterelor). Astfel, se accelerează
procesul de depunere de colesterol, ca rugina pe o țeavă, ceea ce, în timp,
poate duce la infarct de miocard sau accident vascular cerebral.
Infarctul de miocard
(atacul de cord): când arterele ce duc sângele la miocard (mușchiul inimii) se blochează,
inima nu mai primește oxigenul necesar. Reducerea fluxului de sânge poate duce
la dureri de piept (angină). Când fluxul sanguin este oprit complet se produce infarctul.
Inima mărită. Presiunea
arterială crescută obligă inima la un efort suplimentar. În timp, aceasta duce
la îngroșarea și la întinderea pereților inimii, până ce aceasta nu mai
funcționează normal, instalându-se insuficiența cardiacă. Controlul tensiunii
poate preveni acest fenomen.
Suferința rinichilor.
Rinichiul funcționează ca un filtru ce curăță organismul de toxine. De-a lungul
anilor, presiunea arterială crescută afectează vasele de sânge din rinichi; aceștia
filtrează mai puțin lichid, toxinele acumulându-se în sânge. Astfel, rinichii
pot ceda, moment în care tratamentul medical (dializa) sau transplantul de
organ devin necesare.
Accidentul vascular cerebral. Îngustarea arterelor face ca la creier să ajungă mai puțin sânge. Dacă un
cheag de sânge blochează o arteră îngustată, apare un accident vascular
trombotic. Tot ca urmare a presiunii arteriale crescute, se poate rupe un vas
sanguin, producându-se un accident vascular hemoragic.
Care sunt persoanele cu risc de a dezvolta hipertensiune arterială?
Oricine poate dezvolta hipertensiune arterială, dar unele persoane sunt mai
predispuse la această suferință. De pildă, HTA apare mai devreme și se dezvoltă
mai sever la populația afro-americană decât la cea albă. La adultul tânăr, bărbații
suferă de HTA mai frecvent decât femeile. Pe măsură ce îmbătrânesc, raportul se
schimbă. După menopauză, femeile dezvoltă mai frecvent HTA decât bărbații de aceeași
vârstă. Pe măsura înaintării în vârstă, numărul bolnavilor de HTA crește rapid la
ambele sexe. Factorii ereditari pot fi și ei o cauză: dacă părinții și bunicii suferă
de HTA, este foarte probabil ca și dv. să dezvoltați această suferință. Dar, deși
este frecventă la adulți, poate apărea și la copii. Chiar dacă toată lumea pare
sănătoasă, trebuie ca membrii familiei dv. să se controleze regulat, căci presiunea
arterială crescută poate să nu prezinte simptome alarmante.
Ce reprezintă diferitele valori ale tensiunii arteriale?
Tensiunea arterială este expresia a două numere care reprezintă presiunea
sistolică și cea diastolică. Valorile sunt notate în milimetri (mm) coloană de
mercur (Hg). Prima este presiunea sistolică și apoi cea diastolică. De ex.
120/80 mm Hg, este enunțată verbal ca 120 cu 80 sau 12 cu 8. Dacă presiunea
arterială este mai mică de 140 cu 90 mm Hg se consideră normală. Oricum, o tensiune
de 120 cu 80 este mai benefică pentru inima dv. Unele studii consideră ca
tensiunile arteriale scăzute (de exemplu 105 cu 65 mm Hg) sunt dăunătoare. Cu excepția
câtorva rase, acest lucru nu este adevărat. Valorile considerate hipertensiune
sunt clasificate pe stadii și sunt cu atât mai periculoase cu cât sunt mai
ridicate.
Cauzele care determina apariția hipertensiunii arteriale
La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinantă pentru apariția
hipertensiunii arteriale. Acest gen de presiune arterială crescută se numește hipertensiune
arterială esențială sau primară. Unele persoane suferă de HTA determinată
de o serie de cauze cunoscute cum ar fi: tumori de suprarenală, boli cronice de
rinichi, exces de pilule contraceptive, sarcină la femei etc. Aceasta este
numită hipertensiune arterială secundară și este în general vindecabilă,
dacă sunt corectate cauzele determinante. http://sanatateverde.blogspot.com/2008_12_15_archive.html
ANALIZA ARTICOLULUI
Medicina nu cunoaște cauza hipertensiunii arteriale, ba chiar mai mult, se
consideră că NICI NU EXISTĂ O CAUZĂ! „La majoritatea persoanelor nu există o
cauză determinantă pentru apariția hipertensiunii arteriale”. Boala este
descrisă și clasificată în „hipertensiune arterială esențială sau primară”, dar
despre cauzele bolii nu se știe o iotă! Ce
medicamente se dau în cazul hipertensiunii arteriale de către medicina clasică?
Medicamentul standard, pe care îl primesc aproape 100% din pacienți, este unul care
conține o substanță numită betablocher și care inhibă bătăile normale ale mușchiului
inimii, reducându-i randamentul natural. Prin această metodă, inima nu mai bate
cu amplitudinea necesară organismului, ceea ce duce automat la scăderea
presiunii sângelui în artere, ca atunci când un robinet la care se află legat
un furtun este închis un pic.
Randamentul inimii redus prin betaclocheri cu 20-40% va duce inevitabil la:
- distrugerea sigură a mușchilor inimii și, ca urmare, la boli cronice de
inimă;
- lipsă de putere și energie, oboseală cronică;
- infecții în sânge din cauza lipsei de oxigen și de sânge proaspăt în
extremități;
- slăbirea sistemului imunitar;
- slăbirea tuturor organelor (organele sunt alimentate și întărite cu sângele
pompat de inimă);
- capacitate cerebrală scăzută.
Alte medicamente date împreună cu betablocherii sunt cele care „subțiază” sângele
(adică cele care alterează în mod artificial consistența lui) sau medicamente
care dilată arterele.
Întrebarea 1: Dacă, după cunoștințele
actuale ale medicinii, hipertensiunea n-are nimic de-a face cu inima, de
ce se dau medicamente care reduc puterea inimii? Pentru că prin aceste medicamente
se obține cea mai rapidă reducere a hipertensiunii, efect dorit și de pacienți.
Dar acestea produc efecte nefaste și ireparabile asupra sănătății, de care,
până la urmă, tot fabricanții de medicamente vor profita cel mai mult.
Întrebarea 2: Betablocherii
vindecă hipertensiunea arterială? Bineînțeles că nu, pentru că inima are de a
face cu tensiunea arterială la fel de mult ca și un robinet cu un furtun înfundat
conectat la el. Prin închiderea robinetului nu se curăță furtunul chiar dacă presiunea
din el scade.
Întrebarea 3: Dacă
betablocherii nu vindecă nimic, de ce se dau totuși la hipertensiune arterială?
Tocmai pentru că nu vindecă! Dacă medicamentele ar vindeca ceva, cine le-ar mai
cumpăra decenii întregi? Scopul industriei farmaceutice este profitul. Cu
vindecarea nu se fac bani.
Întrebarea 4: De ce
doctorii nu caută o alternativă mai bună? Pentru că industria farmaceutică nu
produce alte medicamente contra acestei afecțiuni și ca urmare doctorii nu au din
ce să aleagă. Betablocherii funcționează rapid (deși slăbesc întregul organism și
distrug inima) și acest lucru le este mai mult decât suficient celor mai mulți „doctori”.
Un doctor adevărat însă va căuta cauza bolii și va încerca s-o înlăture, dar un
astfel de doctor este mai rar decât cele 6 cifre de la loto.
Întrebarea 5: Care este,
de fapt, cauza adevărată a hipertensiunii arteriale? Dacă privim sistemul
cardiovascular, îl putem compara cu o pompă de apă care ține apa în circulație
într-un lac artificial. Acest sistem este format dintr-o pompă (inima), un
furtun (vase sanguine) și un filtru (rinichii). Pompa este aleasă de așa
natură, încât să garanteze circulația ideală a apei. Dacă la un moment dat presiunea
din furtun crește, există doar două cauze posibile: inundarea furtunului sau înfundarea
filtrului. Reducând randamentul pompei de apă, scade tensiunea în furtun, dar acest
lucru nu duce la repararea problemei. Un instalator va face în acest caz ce
trebuie: el va curăța filtrul înfundat. În cazul organismului uman, cauza
hipertensiunii arteriale sunt rinichii. Aceștia filtrează permanent sângele,
iar atunci când randamentul lor scade, crește automat tensiunea arterială, căci
inima nu-și schimbă randamentul în funcție de cel al rinichilor.
De ce scade randamentul rinichilor? Rinichii omului sunt organele cel mai direct
legate de emoții și sunt afectați puternic de supărări și de alte emoții
negative, îndeosebi de cele de durată (tristele, depresie, decepții
sentimentale, pierderea cuiva drag, singurătate). Cei mai mulți oameni fac
hipertensiune arterială după un deces sau o supărare care ține mai mult timp. În
acest caz, rinichii nu mai lucrează cum trebuie (se strâng de la tristețe) și, reducându-și
capacitatea de filtrare, tensiunea din artere crește automat.
Și conflictele și enervările zilnice ale oamenilor care nu sunt triști sau
depresivi duc la hipertensiune arterială, dar acest lucru este cauzat nu atât
de randamentul slăbit al rinichilor, cât de ficat, care are o funcție compensatoare la volumul de sânge
aflat în circulație în corp. Enervarea afectează ficatul direct. Deci cauzele
hipertensiunii sunt conflictele, certurile, care duc la tensiune emoțională și
implicit la tensiune sanguină. Ca urmare, voia bună și echilibrul emoțional sunt
factorii care vindecă cel mai ușor hipertensiunea arterială. Pentru că pacienții
nu știu acest lucru, de îndată ce au aflat că suferă de această afecțiune, ei
vor lua medicamentele prescrise de medic ani de zile – chiar dacă necesitatea
lor dispare – fiind convinșii că boala este nevindecabilă și că trebuie să ia
aceste medicamente o viață întreagă.
Așadar, un alt factor important în hipertensiune este ficatul. Acesta acționează
ca un rezervor care menține cantitatea de sânge din organism la nivelul necesar
– asemănător rezervoarelor de dilatare de la instalațiile de încălzire. Oricine
a văzut un ficat de animal știe că acesta este ca un burete ce conține mult sânge.
La mișcare, mușchii trebuie alimentați cu sânge și acesta este eliberat de
ficat, care îl adună în timpul repausului. Și la enervare sau emoții puternice
ficatul eliberează acest sânge, care se duce în zonele necesare, mai ales la
cap, unde se creează o congestie. La un om cu ficatul sănătos, sângele se
retrage repede înapoi în ficat după efort sau enervare, pe când la unul cu
ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece rapid.
Din cauza afecțiunilor ficatului sau ale rinichilor, pe care le are aproape
orice om din ziua de azi (alimentație nesănătoasă, lipsă de mișcare, toxine
acumulate, calculi renali și biliari) ficatul nu mai poate îndeplini aceasta funcție
în mod ideal, iar compensarea cantității de sânge din artere nu mai poate fi făcută
în timp util, ducând la valori mărite de tensiune. Un ficat bolnav și enervările
duc deci la valori mai mari ale tensiunii arteriale decât în cazul unui ficat
sănătos. Acest lucru este binecunoscut: bolnavii depresivi și mânioși fac
tensiune mai mare decât cei care sunt numai depresivi. Deși cauza primară a
hipertensiunii este sistemul renal, ficatul are o influență destul de mare
asupra valorilor ei.
Al treilea factor în hipertensiunea arterială, care este însă minor, este pierderea
elasticității arterelor. Arterele elastice sunt capabile să compenseze, prin
umflare, o parte din tensiunea mărită apărută, în timp ce arterele rigide, cu
elasticitatea alterată, vor păstra presiunea arterială la valoarea cauzată de
emoție sau enervare, factorii zilnici care duc la variația tensiunii arteriale,
așa cum știe orice hipertensiv din proprie experiență.
Întrebarea 6: De ce
doctorul meu nu știe toate lucrurile astea? Doctorii au fost învățați la facultate
– în mod evident, greșit – că hipertensiunea „nu are cauze” și că se tratează cu betablocheri.
Majoritatea doctorilor au rămas la acest stadiu, la care a rămas și „știința”
oferită de industria farmaceutică de mai multe decenii. În ultimii 30 de ani nu
s-a făcut un singur pas înainte în vindecarea hipertensiunii, căci cine are
nevoie, când se câștigă atâția bani cu betablocherii și cu alte medicamente
similare? Timp de cercetare proprie și mai ales de gândire doctorii din ziua de
azi nu au, și ei, ca și cei mai mulți „oameni de știință”, se mulțumesc cu ceea
ce știu deja.
Cum se poate vindeca cu adevărat hipertensiunea? Există un singur mod real și eficient: trebuie
vindecată sau eliminată depresia, supărarea sau tristețea pacientului! Acest
lucru se poate face cu ajutorul homeopatiei sau prin schimbarea modului de
viață. Cei mai mulți oameni fac hipertensiune la scurt timp după decesul partenerului
sau al unui membru din familie. O soluție ar fi găsirea unui nou partener, a
unui nou punct de sprijin în viață. Astfel de pierderi nu pot fi înlocuite, dar
există metode de a face față mai ușor problemelor sufletești. Oamenii rămași singuri
trebuie să-și găsească pe cineva. Singurătatea și tristețea duc la
hipertensiune. Cei care se enervează ușor trebuie să înlăture sursele de conflict.
În cazul hipertensiunii, rinichii și ficatul trebuie tratați cu remedii
naturiste, iar cauzele psihice care duc la dereglarea acestor organe cu remedii naturale. Tratamentul cu
betabocheri și subțietori de sânge aduce
daune întregului organism și nu vizează cauza adevărată a bolii,
făcându-i pe bolnavi dependenți de aceste medicamente pentru decenii întregi. În
plus, doctorii dau la hipertensiune un
medicament pentru inimă, când de fapt cauza bolii nu este cunoscută și în niciun
caz atribuită inimii! Acest tratament este o prostie la fel de mare ca
aceea a unui instalator care ar reduce randamentul pompei în loc să desfunde
filtrul. Dacă un instalator ar face așa ceva, ar fi concediat imediat. Doctorii
fac acest lucru de decenii...
Mulți bolnavi care au reușit să depășească stadiul depresiv nu mai au
hipertensiune și deci nu mai au nevoie de medicamente, dar le iau în
continuare, din obișnuință sau pentru că doctorii lor nu le spun nimic. Frica
de „a nu se întâmpla ceva” este menținută și inoculată de sistemul medical și acești
betablocheri se prescriu în continuare, deși necesitatea lor a dispărut. Mult
mai eficiente în vindecarea hipertensiunii ar fi drenoarele renale și hepatice
(care înlătură depunerile), împreună cu remedii naturale contra depresiei sau a
irascibilității.
Sursa: http://sanatate.findtalk.biz
multumesc din suflet,este f important pt mine.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere