Fitoterapia

Fitoterapia este o ramură a terapiei naturiste care folosește plantele și preparatele din plante ca mijloc de tratare a bolilor.
Dupa remediile provenite din natură, include: terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate (aromoterapie), terapia cu uleiuri (oleoterapie), terapia cu muguri de plante (gemoterapie), etc.
Pentru a obține efectul maxim al substanțelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracția principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanți ca apa, vinul, alcoolul, oțetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei se extrag și unele substanțe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.
Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simplă și mai utilizată de a extrage substanțele active din plantele medicinale. Infuzia se obține din menținerea plantei medicinale în contact cu apă clocotită timp de 15 minute. Într-un vas smălțuit sau de porțelan se pun 1 - 2 lingurițe din planta mărunțită, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă și se lasă 15 minute. După aceea ceaiul se strecoară și se îndulcește. Unele plante se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea. Este cazul florilor de mușețel, de tei, al frunzelor de mentă sau de roiniță.
Decoctul este procedeul prin care planta se amestecă cu cantitatea indicată de apă rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoară fierbinte și se completează cu apă caldă, cât este necesar. Frunzele, florile și planta întreagă se fierb 10 - 15 minute, iar cojile și rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a căror consistență este lemnoasă. Maceratul se folosește la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor și oțeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalbă sau semințele de in, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunțite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită de câteva ori. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon. Preparatul se consumă în timp de 24 de ore și se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă.
Cataplasma este un preparat de consistență moale, care se obține din plantă măcinată, amestecată cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între două bucăți de pânză și se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muștar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de in).
Tinctura se obține prin tratarea plantelor mărunțite cu alcool de diferite concentrații. Tincturile sunt soluții extractive alcoolice, mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puțină apă sau ceai sau pe zahăr.
Siropurile sunt soluții extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahăr la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluție ce conține substanțele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în rețetă. Siropurile se prepară în vase smălțuite. Se strecoară fierbinți prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil și se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece.
Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunțite, folosindu-se 30 - 40 g de plantă pentru un litru de vin vechi de bună calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează printr-o pânză deasă sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugă zahăr după gust și se completează cu vin până la un litru.
Oțeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor mărunțite cu oțet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. După trecerea acestui timp întregul conținut se strecoară printr-o pânză deasă, apoi se completează cu lichid. Pentru prepararea oțeturilor aromatice se folosesc plante în proporție de 5 - 10 g la 100 ml de oțet. Se întrebuințează numai extern.
Uleiurile medicinale se obțin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 - 6 săptămâni. Peste plantele mărunțite se adaugă ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de măsline). Sticla se ține într-un loc răcoros și întunecat, astupată cu un dop de plută. O dată la 2 - 3 zile se agită preparatul, iar după 3 săptămâni se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă, ferite de căldură sau lumină.
Inhalațiile se obțin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta mărunțită sau uleiul volatil, puse într-un vas smălțuit sau de porțelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil care este inhalat odată cu aceștia, acționând la nivelul căilor respiratorii.
Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obțin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mărunțite, puse într-un săculeț de tifon, direct în apă.