Tratarea durerii

Tratarea durerii - Tehnici pentru tratarea diferitelor forme

 Eliminarea durerii prin respiratie

Respiratia face energia sa se miste. Concentrandu-va respiratia puteti controla durerea. Milioane de femei au fost ajutate sa treaca prin durerile nasterii folosind tehnica de respiratia Lamaze, care poate fi adaptata pentru orice situatie. Procedura este simpla. Inspirati pe nari, cu gura inchisa, ca si cum ati mirosi un trandafir. Expirati pe gura, ca si cum ati stinge o lumanare. Reduceti treptat durata respiratiei. Pe masura ce expirati, veti elibera o parte din energia asociata durerii. Insa, in momentul in care apare durerea, daca mintea dumneavoastra nu este alerta, aveti nevoie de ceva care sa va aduca aminte ce aveti de facut. Mantra care va poate ghida intr-un atac al durerii este simpla : miroase trandafirul, apoi stinge lumanarea.

Lovirea usoara, intinderea, ciupirea si absorbtia durerii

Toti avem reactia instinctiva de a ne atinge si de a ne masa atunci cand ne doare. Trebuie sa urmam acest instinct ! Puteti folosi aceste tehnici oriunde, iar uneori sunt tot ce va trebuie pentru a elimina durerea.

Lovirea usoara

Pentru dureri musculare, cum ar fi durerea de umar, loviti usor zona. Folositi-va fie degetele, fie alt obiect cu multe "degete", cum ar fi o perie de par cu dinti de plastic. Loviti usor cat simtiti ca e nevoie, timp de un minut sau pana simtiti ca se elibereaza ceva si energia poate circula liber.

Intinderea 

In cazul in care nu este vorba de o rana deschisa, intinderea zonei ce inconjoara durerea poate, de asemenea, sa o elimine. Durerea antreneaza prea multa energie in zona afectata. Intinderea zonelor situate la 1-2 centimetri in afara zonei dureroase elibereaza congestia. Apasati apoi adanc in perimetrul durerii si intindeti muschiul in toate directiile.

Ciupirea

Exista un anumit mod de a ciupi usor pielea care transmite creierului semnalul ca durerea nu mai este necesara, intocmai ca un buton de resetare. Din nou, aceasta tehnica nu poate fi aplicata pe o rana deschisa. Identificati centrul zonei dureroase si, folosind degetul mare si aratatorul, ciupiti foarte usor pielea o singura data. Ciupirea are un efect de resetare, declansand ceea ce se numeste mecanismul "axei celulare" si eliberand energia acumulata in zona dureroasa. Ciupirea usoara transmite un semnal sistemului nervos, care elibereaza energia blocata.

Absorbtia

Puneti-va mana stanga pe zona afectata de durere a persoanei pe care doriti s-o ajutati. Ganditi-va ca mana stanga, care trage in afara energia, va absorbi durerea celuilalt. Intindeti-va apoi mana dreapta in jos, in afara corpului, si ganditi-va ca durerea se scurge prin mana dreapta. Daca simtiti ca energia ramane blocata in corpul dumneavoastra in loc sa iasa prin mana dreapta, opriti-va imediat si scuturati-va puternic ambele maini. Atunci cand simtiti ca energia alcuiva ramane blocata in corpul dumneavoastra, tineti-va bratele, pana deasupra coatelor, sub un jet de apa rece. De obicei, veti putea absorbi durerea altcuiva fara ca aceasta sa ramana blocata in dumneavoastra.

Sedarea durerii

Pentru a elimina durerea poate fi aplicata stimularea punctelor sedative de acupunctura asociate durerii. Sedarea unui meridian are ca efect eliberarea energiei in exces, in timp ce meridianul este calmat. Totusi, acest lucru nu provoaca slabirea meridianului sau a muschiului. Tabelul meridianelor musculare infatiseaza toate cele 14 meridiane si muschii corespunzatori fiecaruia. Pentru a stimula punctele sedative de acupunctura ale unui meridian (timp necesar - aproximativ 4 minute) :

1. Identificati un muschi din zona dureroasa, folosind figura.
2. Gasiti numele meridianului corespunzator acelui muschi;
3. Uitati-va la figura 26 pentru a descoperi figura corespunzatoare meridianului. Observati punctele de sedare notate cu "1" si pe cele notate cu "2";
4. Stimulati usor, dar ferm punctele de sedare "primare" timp de doua-trei minute;
5. Stimulati punctele de sedare "secundare" timp de un minut jumatate-doua minute.

Sa presupunem ca durerea este localizata pe partea stanga a corpului si descoperiti in figura 43 ca muschiul care strabate zona dureroasa e guvernat de meridianul stomacului. In figura 26 veti vedea ca, pentru primele puncte sedative de acupunctura de pe meridianul stomacului, trebuie sa tineti degetul aratator si al doilea deget de la picior pe partea stanga a corpului. Pentru aceasta, asezati-va confortabil si duceti mana stanga la al doilea deget de la piciorul stang, cu degetul mare si cel mijlociu in jurul degetului de la picior si cu aratatorul in sus. Sustineti punctele de pe aratator cu mana dreapta. Dupa 2 sau 3 minute, treceti la punctele secundare, in varful piciorului stang. Daca durerea este localizata pe partea dreapta a corpului, inversati aceste instructiuni.

O tehnica de vindecare Hopi pentru durerea difuza

In cazul persoanelor a caror durere este dispersata pe zone intinse ale corpului, in special daca este cauzata de boli autoimunitare precum fibromialgia sau lupusul, practica Hopi aduce alinare. Este utila si pentru alte tipuri de durere difuza, cum ar fi durerile musculare sau cele de spate. Aceasta tehnica ii spune pur si simplu creierului sa opreasca durerea (timp : doua-trei minute) :

1. Asezati persoana cu fata in jos. Executati o curatare a coloanei vertebrale;
2. Indoiti-va degetele si asezati-le pe partea coloanei vertebrale dinspre dumneavoastra. Puteti incepe de la baza coloanei daca doriti sa deplasati energia in sus; incepeti de la capatul superior al coloanei daca persoana sufera de migrene;
3. Asezati cealalta mana, cu degetele indoite, deasupra, incadrand astfel coloana intre cele doua maini cu degetele indoite;
4. Eercind o presiune redusa cu degetele, plimbati-va mainile de-a lungul coloanei. In acest timp, ganditi-va ca transmiteti energia ca printr-o raza laser, cu degetele dumneavoastra in spatele persoanei tratate;
5. O varianta este sa va plasati ambele degete mari pe partea coloanei dinspre dumneavoastra si toate celelalte degete pe partea opusa a coloanei, plimbadu-le de-a lungul, in ambele directii. Mutati-va apoi pe cealalta parte si repetati procedura;
6. O alternativa la miscarea in sus si in jos de-a lungul coloanei este sa executati spirale de-a lungul coloanei. Degetele indoite de la o mana executa spirale in sensul acelor de ceasornic, pe partea indepartata a coloani, in timp ce degetele celeilalte maini executa spirale in directia opusa, partea dinspre dumneavoastra a coloanei;
7. Inainte de a termina, ciupiti si ridicati pielea de pe coloana, incepand din dreptul taliei si miscandu-va in sus de-a lungul coloanei. Opriti-va in punctul in care nu mai puteti apuca destula pielea pentru a o ciupi si ridica. 

 Sursa : Medicina energetica de Donna Eden

 

AURA

Corpul eteric este cel ce intretine viata, particulele infraatomice care il formeaza (neutroni, protoni, electroni) formeaza un curent continuu de energie care activeaza reactiile chimice din organism, rezultate din procesele de metabolism. In unele situatii foarte rare, omul poate trai numai cu aceasta energie a corpului eteric pe care o primeste din exterior, fara a fi nevoie de ingestia de alimente sau apa - este asa-numitul fenomen Inedia. In acest scop este citat cazul unei taranci bavareze, Tereze Neuman, care prezenta si stigmatele ranilor rastignirii pe cruce a lui Iisus. Aceasta, din anul 1922, nu a mai mancat nimic pana in anul 1962, cand a murit, iar din anul 1926 nu a mai baut nici apa. Greutatea sa s-a mentinut in jurul a 55 de kilograme. Un al doilea caz este al portughezei Maria Rosallina Veira, care a inceput acest fenomen din anul 1974; este de retinu faptul ca odata aparuta aceasta stare de Inedia, aceste persoane nu isi mai pot relua alimentatia, care le aduce imediat moartea. Existenta fenomenului Inedia este deci cea mai buna dovada ca forta vitala a viului este corpul eteric sau corpul vital. 

Se cunoaste din fizica, ca lumina soarelui, care este alba, trecuta printr-o prisma se descompune in cele 7 culori ale spectrului solar. Inainte de a intelege ce rol au aceste culori asupra vietii, trebuie spus ca lumina solara o vedem numai in preajma pamantului, aceasta pentru ca fluidul solar care este incarcat cu electricitate pozitiva numai cand vine in contact cu pamantul, care are electricitate negativa, apare lumina. Cu alte cuvinte culorile spectrului solar exista si in fluidul solar din cosmos desi acesta nu se vede.
Forta vitala pe care o primim din fluidul solar este absorbita de centrul de absorbtie din dreptul splinei, care se comporta ca o prisma in sensul ca descopumne lumina in care este acest fluid solar, in culorile spectrului solar; acest fapt este deosebit de impotrant pentru ca fiecare culoare ce rezulta din aceasta descompunere are un circuit precis in organism, adresandu-se in mod specific catre diferitele organe ale corpului fizic. Astfel ca fiecare organ are nevoie, pentru a putea functiona, in special, de o anumita culoare a fluidului solar.













 Masarea aurei

Energia trupului poate fi masata, ceea ce duce la calmarea si la echilibrarea campului aurei. Este un mod foarte bun de a incheia un masaj muscular sau un alt tratament bioenergetic, deoarece aduce un sentiment de liniste si de usurare sufleteasca. Timpul de actiun este de aproximativ un minut :

1. Frecati-va viguros mainile una de alta;
2. Asezati-va palmele la cativa centimetri deasupra capului pacientului. Masati incet energiile aurei intr-o miscare descendenta, fara a atinge corpul;
3. Cu palmele deschise, maturati energiile dinspre cap si ajungand pana la degetele de la picioare;
4. Incercati miscari diferite, mai usoare sau mai bruste, mai lungi sau mai scurte. Acoperiti intreg trupul.

  Adaugarea de volum

Asa cum se infoiaza o perna, masajul similar aplicat aurei face ca aceasta sa isi mareasca volumul, sa se aeriseasca, sa capete spatiu de respiratie. Atunci cand va simtiti fara viata, suparati, demoralizati sau fara vlaga, infoierea aurei face ca energia sa va revina in corp. Nu aveti nevoie de testare energetica pentru a lua o decizie in acest sens. Aveti la dispozitie doua tehnici, pentru aplicarea fiecareia nefiind nevoie decat de cateva clipe :

1. Incepeti in partea de jos a picioarelor si rostogoliti efectiv energia aurei facand mainile morisca, ca si cum ati rostogoli o mine pe suprafata corpului. Respirati adanc. Prin ridicarea centrului corpului, aceasta tehnica precum si cea de inchidere contribuie si la intarirea meridianului central, care, la randul lui, alimenteaza toate celelalte meridiane si chakre;
2. Introduceti mana in aura in locul pe care vi-l arata intuitia si efectuati o miscare de fluturare, aducand mana caus si aducand energie la suprafata. Mainile dumneavoastra vor angrena astfel aura intr-un dans revigorant si antrenant.   

 Sursa : Medicina energetica de Donna Eden  

Canalele energetice principale

Canalele energetice, asemanatoare unor tuburi, coboara din crestet pana in varful picioarelor.

Cele care ajung in varful picioarelor, pornesc de la chakra 7 – Sahasrara - , catre 6 pe fata si 6 pe stape, 3 stanga fata, 3 stanga spate, 3 fata dreapta si 3 spate dreapta, deci in total 12.

Canalele de pe corp se continua pe maini sip e picioare – cate 3 pe partea din fata si din spate a acestora.

Pe coloana vertebrala coboara canalul central Shushumna, avand alaturate canalele Ida (care coboara pe partea dreapta), de culoare albastra, si Pingala (care urca pe partea stanga), de culoare rosie.

Ida reprezinta sistemul nervos vegetative parasimpatic (nocturn), iar Pingala, sistemul nervos vegetative simpatico (diurn).

Chakrele au diferite culori. Astfel, prima este rosie si contine energia vitala, iar cea de a saptea este violet si contine energia spirituala. Spiritual locuieste in sacru si, pentru a evolua, el trebuia sa urce pe coloana vertebrala pana la acest ultimo nivel (7 - sahasrara), precum un sarpe; este vorba despre sarpele Kundalini.

Atentie, sarpele Kundalini, nu trebuie sa urce prea repede ! El poate produce arsuri, respective disfunctii ale coloanei vertebrale sau chiar dezechilibre nervoase sau mentale.

Pentru ca un om sa-si pastreze sanatatea, energiile trebuie sa circule liber pe canale. Daca acestea sunt blocate, apar disfunctii ale coloanei vertebrale, manifestate prin somn prost, interrupt, cu vise urate, dureri de coloana, stari de rau, etc.

Curatirea canelelor se poate face – bineinteles, mental – cu ajutorul unei spirale, care, introdusa printr-un capat de canal, va fi impinsa si invartita pana in capatul opus si apoi coasa afara. Spirala poate fi imaginata ca un sarpe metallic de desfundat canale.

In functie de persoana ce o aplica, miscarea se poate face si cu un deget, cu lumina lase, cu foc, cu un glont, cu metal topit, etc.

Canalele trebuie curatate in mod frecvent, deoarece este posibil ca in timpul unei zile sa fie captate energii negative sau sa fie introdusa in organism mancare nesanatoasa, care creeaza blocaje energetice, cu manifestari immediate sau in timp. 

Vindecarea vibratorie prin sunet

Principiile sunetului vindecator

Sunetul sacru – fie el sub o forma de rugaciune, cantec, muzica, incantatie sau psalmodiere – este o forta vitala. Sunetul a fost considerat intotdeauna o legatura directa dintre om si divinitate. In anumite situatii, toate scolile de mistere ale antichitatii isi invatau discipolii sa foloseasca sunetul ca forta creatoare si vindecatoare.

Sunetul este un factor important ce contribuie la starile noastre actuale de sanatate si constiinta. Diferenta dintre sunetele intamplatoare din timpul zilei si utilizarea concentrate a sunetului sacru este aceea ca ultimul produce mai curand armonie decat disonanta.

Cand invatam sa producem si sa directionam sunete vindecatoare specifice, prin intermediul chakrelor, in corpul fizic, apare echilibrul, iar intregul nostrum sistem energetic este intarit. Avem o mai mare stare de sanatate la toate nivelurile, eliminand astfel structurile si aspectele negative ce se manifesta in corpurile noastre fizic si subtil. Totul incepe cu intelegerea a opt principii fundamentale ale sunetului vindecator :

·        Principiul rezonantei

·        Principiul ritmului

·        Principiul melodiei

·        Principiul armoniei

·        Principiul tonalitatii

·        Principiul timbrului

·        Principiul efectelor cumulative si detectabile

·        Principiul sunetului ca energie

In pricatica vindecarii, ritmul (cu ajutorul tobelor, zornaitorilor, clopotelor, etc) poate energiza organismul. Ritmurile, indeosebi cele create prin intermediul instrumentelor de percutie, activeaza chakrele bazinului si ale splinei, care au legatura cu sistemul circulator si forta vitala fundamentala. Aceste chakre sunt centrii sexualitatii – expresia fizica a vitalitatii noastre spirituale. Ritmurile stimuleaza energiile fizice. Batutul tobei poate constitui un mijloc de a spori circulatia sangelui prin organism. Ritmurile pot accelera sau incetini bataile inimii si functionarea tuturor organelor associate cu ea.

Mult timp, tobele au fost folosite in numeroase scopuri fizice si metafizice. Fie toba rituala damaru, fie toba nord-africana tar sau bhoudran celtica, si tobele, si ritmurile au aspecte spirituale si vindecatoare. Exista ritmuri pentru orice imprejurare, interna su externa. O parte a cautarii noastre spirituale  in viata este felul in care fiecare dintre noi poate descoperi si exprima personal propriile lui ritmuri. Aceasta era invatatura samanilor, modul lor de a vindeca si de a calatori si in rai, si in iad.

Redescoperirea tobelor este un lucru extraordinar. Oricine poate invata sa bata un ritm. Nu trebuie sa fii profesionist- insa fiecare poate decoperi acel ritm care alina sau suna bine pentru el. Iar daca ne suna bine, inseamna ca vindeca si lumineaza. Pentru a cunoaste o toba trebuie sa bati la ea. O poti studia indeaproape sau o poati aborda ca o simpla metafora a unei existene sanatoase.

Ritmurile tobei pot declansa o rezonanta a propriilor noastre ritmuri biologice. Si prin practica, ritmurile noastre metabolice normale se modifica pentru a rezone cu ritmul bataii tobei.

Cercetari recente dovedesc ca ritmuri diferite afecteaza diverse sisteme fiziologice. Cunosc oameni care studiaza inima si ritmurile respiratorii ale animalelor in speranta de a le copia prin batai de toba, pentru a declansa rezonanta in propriile lor corpuri. Daca ne gandim ca diverse animale nu au niciodata probleme cu anumite tipuri de boli, am putea gasi in rezonanta declansata prin bataia tobei cheia vindecarii sau alinarii unor boli pe care altadata le consideram incurabile.

Scuturarea energiei negative

Zornaitoare este folosita in diverse feluri, in functie de societate si de tipul bolii. Cu toate acestea, exista cateva metode universale de folosire a ei. Se inconjoara tot corpul, eliberandu-se astfel structurile de energie negative prinse in corpul eteric. Apoi zornaitoarea este agitata in sus si in jos deasupra corpului pentru a putea stimula energia chakrelor. In felul acesta, practicantul va putea curata mai usor – prin alte metode – energiile negative.

Principiile metafizice ale sunetului vindecator

Si – crestetul – spiritual : clarviziune superioara, vizualizare, viziune spirituala, constiinta cosmica

La – sprancenele – spiritual : clarviziune superioara, vizualizare, viziune spirituala, constiinta cosmica

Sol – gatul – mental/spiritual : vindecare, clarauditie, intuitie superioara, creativitate

Fa- inima – mental/spiritual : vindecare, clarauditie, intuitie superioara, creativitate

Mi – plexul solar – mental/emotional : claratingere, abilitata psihica

Re – splina – mental/emotional si emotional/fizic : claratingere, abilitate psihica/creativitate

Do – bazinul – fizic : kundalini

Armonie – Si, La, Sol, Fa : - harpa, instrumente cu coarde, orga, pian, clopotei de vant

Melodie – Fa, Mi, Re : - flaute, suflatori, instrumente cu coarde, pian

Ritm – Re, Do : - bas, percutie, alamuri, pian

Metode generale pentru folosirea principiilor sunetului vindecator

Nu exista o metoda ideala de a folosi sunete si tonuri. Cu toate acestea, este bine sa le folosim cel putin 15 minute la fiecare sedinta. Poti face oricate sedinte pentru a alina zona cu probleme de sanatate, dar nu mai mult de doua pe zi. Nu uita ca efectele sunt cumulative – asa incat, chiar daca s-ar putea sa nu vezi intotdeauna un raspuns imediat palpabil, pe masura ce-ti continui eforturile, efectele nu se vor lasa asteptate.

Experimenteaza diferite tehnici. Muzica si sunetul sunt placute. Acordeaza-ti un ragaz pentru a invata cate ceva despre muzica si despre corpul omenesc. Cu cat stim mai multe, cu atat mai multe vom putea face.

Poti folosi aceste tehnici ca un balsam universal pentru toate afectiunile; sau, daca este o problema anume, le putem folosi intr-un mod mai direct pentru a modifica afectiunea respective. Pentru inceput, depisteaza care dintre chakre au fost afectate si care tonuri ar putea fi benefice in acest caz. Ce culori sau alte remedii vibratorii ar mai putea fi folosite pentru intensificarea efectului benefic ? nu ezita sa combini terapiile vibratorii. In felul acesta, efectele vor creste foarte mult.

De exemplu :

Chakra bazinului – Do central – J. Brahms, Simfonia nr. 1 in Do minor

Chakra splinei – Re – G. Mahler, Simfonia nr. 1 in Re major

Chakra plexului solar – Mi – W.A.Mozart, Simfonia nr.39 in Mi bemol major

Chakra inimii – Fa – J.S. Bach, Concertele Brandenburgice in Fa major.

Chakra gatului – Sol – J.S.Bach, Concertele Brandenburgice in Sol major

Ajna chakra – La – Mendelson, Cvartet de coarde in La major

Chakra crestetului – Si – J.S. Bach, Concertele Brandenburgice in Si bemol major.

Meridianele energetice

Publicat de Alex Enache

Pentru chinezi, energia (Qi) nu este statica, ci reprezinta o curgere continua, imbogatind fluxul vital. Este firesc, ca acest flux vital, care se numeste circulatia energetica, sa aiba reguli de curgere in spaţiu si timp.
Meridianele nu sunt simple entitaţi anatomice. Sunt traiecte preferentiale ale energiei, emanatii ale organelor si viscerelor carora diferitele structuri anatomice (pielea, muschii, oasele, vasele, nervii, tendoanele, etc.) le delimiteaza "albia". Exista si parcursuri profunde ale meridianelor. Intotdeauna o ramura profunda duce la organul sau viscerele a caror emanatie este meridianul respectiv. Meridianele si punctele aflate de-a lungul traiectelor acestora au repere anatomice precise. Reteaua meridianelor cutanate se formeaza prin intalnirea la acest nivel (al pielii) a energiilor care curg dinspre exterior spre interior.
O explicatie mai simpla compara meridianele cu nişte canale de irigatii; punctele sunt un fel de pereti despartitori care regleaza fluxul de apa (respectiv Qi-ul). Cand dintr-un motiv oarecare apa nu reuseste sa curga bine avem inundatie in interior si seceta in exterior; actionand asupra peretilor despartitori (punctele aflate de-a lungul meridianelor), putem sa deblocam si sa readucem la normal curgerea apei (circulatia Qi-ului prin meridiane).
Exista 12 meridiane principale, cate unul pentru fiecare organ si viscere. Datorita lor, se poate stabili starea de sanatate a cuiva, se pot trata bolile. In meridiane circula energia Qi si, impreuna cu sangele, leaga partea superioara de cea inferioara, exteriorul de interior.
Meridianele pot fi intepate, masate, incalzite, stimulate in orice fel. Printre caracteristicele alimentelor si suplimentelor biologice active adeseori se precizeaza capacitatea lor de a favoriza curgerea sangelui sau a energiei Qi in anumite meridiane, care isi iau numele de la organul sau viscerele a caror emanatie sunt.

In fitoterapie, eficienta remediilor depinde in mod direct de meridiane si de colateralele lor. Remediile sunt "indrumate" spre organele sau partile organismului afectate de maladie. Meridianele si colateralele lor formeaza o retea care, "in interior" pune in legatura organele principale (ficat, stomac, rinichi, inima, etc.) si, in "exterior", tendoanele, muschii si pielea. Ele alcatuiesc o retea deasa in care circula Qi-ul si sangele care, punand in legatura profunzimea cu suprafata corpului, "susul cu josul", regleaza astfel echilibrul Yin si Yang si mentin balansul, jocul armonios al tuturor activitatilor corpului.
Medicina traditionala chineza gandeste acitivitatile functionale ale meridianelor in termeni de "Qi ale meridianelor". Prin transportul Qi-ului si sangelului, se asigura hranirea organelor, tesuturilor, coordonarea, stimularea, reglarea tuturor functiilor corpului, realizeaza unitatea dintre suprafata si profunzime.
Cele 12 meridiane principale si colateralele lor se incruciseaza in interiorul sau in "profunzimea" corpului, pentru a aparea apoi la "suprafata" lui. Miscarile purtatoare de substanta si de energie, fie ca sunt din profunzime catre suprafata sau viceversa, permit punerea in activitate optima a organelor.
Cele 12 meridiane ajung deci la tendoane, vase, piele, muschi si se conecteaza la fiecare organ, pentru a compune din nou un tot bine coordonat, care leaga indestructibil suprafata cu profunzimea, un tot organizat precis, dar in mod normal fluctuant dupa cicluri regulate, dupa bioritmul naturii.
Pentru a-si asigura functiile fiziologie proprii si, astfel, a-si indeplini cu succes activitatile normale, toate tesuturile si organele corpului au nevoie de hrana. Aceasta sarcina este asigurata de Qi si de sange, care, circuland prin meridiane si colaterale, adapteaza si regleaza Yin-ul si Yang-ul, aducand articulatiilor substantele nutririve de care au nevoie, intretinand tendoanele, oasele si prevenind orice disfunctie.
Starea de sanatate depinde de buna functionare a organelor si, deci, de o buna circulatie a Qi-ului si a sangelui in meridiane si colaterale. Boala care rezulta din perturbarile acestor functiuni, marcheaza exact lipsa de armonie a Qi-ului si sangelui.

Cele 12 meridiane sunt legate permanent prin trecerea succesiva prin ele a energiei vitale Qi, concept caracteristic medicinei orientale. Qi interior circula in organismul sanatos prin cele 12 meridiane, incheind ciclul in 24 de ore. In fiecare organ sunt perioade de activitate maxima si minima a energiei. Perioada de activitate maxima dureaza doua ore si este cel mai bun interval pentru tratarea meridianelor corespunzatoare organelor respective. In circulatia energiei Qi are loc permanent un proces de autoreglare, care face posibil realizarea echilibrului si in ultima instanta vindecarea.

Tractiunile (Elongatiile) vertebrale

Tractiunile vertebrale

 Metoda denumita, nu prea corect, si "vertebroterapie" reprezinta o tractiune in ax a diverselor regiuni ale coloanei, cu scopul de a indeparta vertebrele intre ele. Tractiunea se executa cu diverse aparate sau instalatii.

O serie de cercetari experimentale pe cadavru sau pe simulatoare de coloana au demonstrat ca tractiunea realizeaza distantari intervertebrale daca se exercita cu forte adecvate. Concomitent se formeaza un "fenomen de vid", in care o substanta de contrast injectata intervertebral se concentreaza spre mijlocul discului, ramanand in mare parte aici si dupa oprirea tractiunii.

Studiile "pe viu" au confirmat ulterior prin radiografii valabilitatea efectelor tractiunilor.

Pentru coloana lombara se considera ca putem realiza o departare intervertebrala de 1,5 mm aplicand o tractiune de 330 de kg (175 kg pentru contracararea frecarii pe masa de elongatie, 10 kg pentru intinderea ligamentelor si discurilor si 145 kg pentru cedarea fortei musculare) (De Seze si Levernieux). Desigur, cifrele sunt aproximate, ele variind dupa diversi cercetatori. In cadrul unei tractiuni de 5 minute se obtine un maxim de departare intervertebrala la nivelul L5-S1 (2,5 mm), apoi, in ordine, intre L4 si L5 (1,5 mm), intre L4 si L3 (1,3 mm), distantare care se pierde la 30 de minute dupa incetarea tractiunii (Lehman si Brunner).

Pentru o elongatie pe verticala (deci fara frecarea pe masa), majoritatea autorilor considera ca este necesara o tractiune de 135-150 de kg pe coloana lombara pentru a obtine ecartamentul intervertebral. Din practica se stie insa ca nu se utilizeaza asemene forte mici pe masa de elongatie si totusi se obtin rezultate pozitive. In aceste cazuri este posibil sa realizam ameliorarile numai pe baza intinderii tesuturilor musculotendinoase.

Pentru coloana cervicala se considera ca o tractiune de 10 kg pe verticala sterge lordoza, iar de la 12 kg in sus se produce distantarea intervertebrala, in special la nivelul C4-C5 si C5-C6 (Bard si Jones). 

Tehnici de tractiune

De obicei tractiunea se executa in axul coloanei, dar exista si tractiuni zise "orientate", care se executa pe segmentul vertebral usor inclinat (in flexie sau lateroflexie).

Tractiunea poate fi continua - ore sau chiar zile -, in care caz forta de tractiune este slaba, scontandu-se ca durata prelungita va face sa cedeze rezistenta musculara. Prin aceasta tehnica nu se ajunge la ecartaj vertebral. Se utilizeaza mai frecvent tractiunea continua de scurta durata (minute), dar cu forta crescuta.

In ultimul timp se prefera tractiunile intermitente, discontinue, in care forta de tractiune se creste progresiv, atinge un maxim la care se mentine cateva minute, apoi scade treptat pana la zero sau pana la o anumita valoare, apoi din nou se reia ciclul de tractiune. Exista si alte variante de modulare intermitenta a fortei de tractiune.

Din punctul de vedere al pozitiei, se aplica tractiuni din culcat, sezand sau in ortostatism.

Aparatajul de tractiune este destul de variat, utilizand ca forta de tractiune fie greutatea partiala a corpului prin alunecare pe plan inclinat sau la verticala, fie contragreutati, fie tamburi de tractiune manipulati prin manivele sau cu comanda automata, etc. Acest aparataj are diverse sisteme de fixare a segmentelor vertebrale (capastru, chingi, etc.), care reprezinta contratractiunea sau forta de tractiune ce se exercita prin intermediul lor.

Tractiunea se poate aplica si asupra corpului scufundat in apa calda, avand avantajul efectului decontracturant al acesteia, dar si dezavantajul dificultatilor de pozitionare si mentinere a acestei pozititii contra tendintei de ridicare la suprafata a corpului.

Daca aparatele si sistemele de tractiune vertebrala sunt variate, regulile aplicarii acesteia se mentin aceleasi si trebuie respectate strict : 

• Pozitia pacientului trebuie sa fie cat mai confortabila, ca sa asigure decontracturarea musculara
• Sistemele de fixare sa nu lezeze tesuturile si sa nu jeneze circulatia.
• Forta de tractiune este progresiva in cadrul unei sedinte, dar si de la o sedinta la alta.      
• Senzatia de ameliorare sau disparitie a durerii sub tractiune este indicatorul cel mai bun al aplicarii unei tehnici corecte; invers, in cazul cresterii intensitatii sau zonei durerii.
• Forta de tractiune este redusa treptat spre sfarsiutl sedintei
• Durata unei sedinte nu depaseste 10-15 minute, pentru coloana cervicala, si 20-30 de minute pentru coloana lombara - la aceste durate se va ajunge progresiv.
• Se executa o sedinta pe zi sau trei pe saptamana.

Indicatii si contraindicatii

Indicatiile (teoretice) ale tractiunilor vertebrale sunt reprezentate de sindroamele clinice dureroase cervicale sau lombare de origine mecanica, acute sau cronice, determinate de afectarea discului, ligamentelor sau maselor musculare. De asemenea, radicalalgiile de origine vertebrala reprezinta o indicatie de baza.
Hotararea insa de a supune acesti pacienti la o tractiune vertebrala este azi mai limitata decat in tecut.
Se vor evita tractiunile in cazul : 

• hiperalgiile cervicale sau lombare;
• prezentei unor fenomene neurologice nete sau a unui sindrom dural foarte accentuat;
• prezentei unor devieri vizibile ale coloanei (cifoze, scolioze);
• persoanelor mai in varsta (peste 60 de ani);
• persoanelor cu un sistem nervos labil, anxioase.

 Tractiunea vertebrala impune o supraveghere continua a pacientului in timpul sedintelor, kinetoterapeutul dialogand mereu cu el, pentru surprinderea aparitiei oricarui fenomen revelator de incidente neplacute, cum ar fi : paresteziile, durerile, ametelile, senzatia de lipotimie, hipoesteziile, etc.
Desigur, aceasta metoda cere oarecare experienta si din partea medicului care o prescrie, si din partea kinetoterapeutului care o executa. Aceste doua conditii fiind indeplinite, metoda poate da cele mai multe ori satisfactii terapeutice.

Sursa : Kinetologie de Tudor Sbenghe       

Aromaterapia

Prin aromaterapie intelegem acea ramura a terapeuticii de inspiratie naturista, si mai precis fitoterapeutica, care urmareste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi in majoritatea cazurilor din plante aromatice. Produsi care ni se prezinta fie sub forma unor esente naturale, fie a unor uleiuri esentiale.

Aceste substante erau folosite inca din vremurile imemorabile ale istoriei omenirii, atat in scopuri terapeutice cat si de alt gen (de exemplu in scopuri condimentare sau pentru producerea de parfumuri). Cum practica mumificarii, de exemplu, este mai veche decat civilizatia egipteana de care in genere ne legam, ea fiind cunoscuta inca din epoca aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabila in aceste practici, devine evident faptul, ca aromaterapia este extrem de veche.

Efectele aromaterapiei

Primele studii cu adevarat stiintifice, privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale – asta inseamna a unor principii volatile extrase din diverse plante aromatice – le datoram lui J. Miguel, si dateaza numai din 1894. El a observat, in cursul unor cercetari experimentale, ca vaporii de cimbru, dincolo de temperaturi de 15 grade distrug majoritatea bacteriilor existente in praful din laboratorul sau. Daca actiunea acestor vapori era prelungita la 3 zile, numai 2% din totalitatea bacteriilor mentionate mai supravietuiau. Este stiut insa, ca prodigioasa putere bactericida si microbicida proprie esentelor aromatice, se exercita nu numai in exteriorul organismului, ci si in interiorul sau. In plus, actiunea acestor esente este extrem de variata si de complexa.

Astfel, esentele de cimbru, lavanda, pin si eucalipt, exercita notabile actiuni antiseptice, mai ales in domeniul aparatului pulmonar, digestiv si urinar, in timp ce acelea de rozmarin, favorizeaza producerea si evacuarea bilei. Pe de alta parte ceapa, usturoiul, lamaia si ienuparul, impiedica formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, in timp ce esentele de lavanda, maghiran, verbina, chiparos si anason, exercita nete efecte antispasmodice. In ceea ce priveste esenta de lamaie, mai precizam faptul, ca aceasta, in anumite concentratii, neutralizeaza bacilul tific si stafilococul, in numai 5 minute, iar pe cel difteric in 20. Efecte stimulante exercita la randul lor esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapa, usturoi, cimbru, marar, anason, lamaie si ienupar. Alte esente exercita actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen.

Multora din esentele aromatice mentionate le este proprie o extraordinara forta de difuziune, prin structurile organismului. In acest sens, doctorul Jean Valnet, autorul unui remarcabil tratat intitulat “Aromotherapie-traitement des maladies par les essences des plantes”, respectiv “Aromaterapia -  tratamentul bolilor prin esente de plante”, ne-a facut dovada pe cale experimentala, a efectului terapeutic in cauza. Razand o mica suprafata din pielea de pe capul unui cobai si frecand aceasta zona cu esenta de lavanda, o vom gasi pe aceasta, respectiv lavanda, o jumatate de ora mai tarziu, in rinichii cobaiului examinat, in urma autopsierii animalului in cauza. Interesant este ca esentele aromatice nu produc obisnuinta si nu exercita efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteza.

Intr-o asemenea situatie, este intru totul justificat interesul care se acorda in lume, la ora actuala, fitoterapiei in general si aromaterapiei in particular. Este, de asemenea justificat interesul, cu totul special, acordat practicilor traditionale de tratament, concretizat in studii effectuate la scara planetara si sub egida O.M.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii).

Condimentele

Medicina imparte grupul mare si eterogen al condimentelor in 5 mari categorii principale :

-         condimentele saline reprezentate in speta prin sare

-         condimentele acide reprezentate la randul lor in special de otet si de sucul de lamaie, adica de acidul citric

-         urmeaza condimentele asa numite aliacee, reprezentate de ceapa, usturoi, praz precum si de alte produse asemanatoare

-         condimentele picante de genul mustarului, al boielei de ardei

-         condimentele aromate in care intra de fapt numai mirodeniile. In aceasta categorie se grupeaza o larga paleta de plante indigene si exotice ca : cimbrul, mararul, tarhonul, leusteanul, chimenul, coriandrul, anasonul si ienibaharul. Apoi caperele, vanilia, dafinul, scortisoara, cuisoarele si inca multe altele.

Doar piperul, tot produs exotic, intra in categoria condimentelor picante, si nu in aceea a aromelor.

Uleiurile cu efecte terapeutice

Din mirifica paleta oferita de natura, pe linia de plante aromatice, ne vom opri, in continuare, doar asupra unui mic exemplu : usturoiul. Veti fi de acord ca in acest caz avem de a face cu o planta robusta cu virtuti alimentare, medicale, si aromatice in acelasi timp, si care practic infrunta toate anotimpurile, inclusive iarna : planta care este cunoscuta cu denumirea stiintifica de Allium Sativum. Desigur, virtutile alimentare ale acestei plante din familia Liliaceelor sunt pe deplin cunoscute. Mult mai putin cunoscute insa sunt virtutile medicale si cele aromatice. Merita sa stim, in acest sens, ca, in antichitate, de exemplu, usturoiul reprezenta un autentic panaceu. Intre timp practicile etnoiatrice pe marginea acestei plante aproape ca au fost uitate pentru ca, in zilele noastre, sa asistam la o a doua glorie a usturoiului. Inainte insa de a vorbi despre aceasta a doua glorie, merita sa semnalam, cred, o serie de practici etnoiatrice multiseculare, legate de usutoroi, care s-au transmis din generatie in generatie si care, pe buna dreptate, au atras atentia oamenilor de stiinta, contribuind in felul acesta la gloria mentionata.

Usutoriul cuprinde foarte multi constituienti chimici care fac din el un laborator in miniatura. Principalii dintre acestia sunt sulful, prezent in diverse combinatii organice, apoi iodul, acidul silicic, uleiul eteric sulfuros sau alilsulfitul cum i se mai spune, alilpropilul disulfit, atilpropilul trisulfit, etc. Remarcabil este, de asemenea, si continutul in vitamine al ustoriului, mai ales al acelora din grupul B, ca si continutul in oligoelemente, respectiv in saruri minerale de tot felul. Usturoiul, in sfarsit, mai contine si doua puternice antibiotice, dupa cum au demonstrat cercetari recente. Spre exemplu, pentru scaderea tensiunii arteriale, se recomanda a se bea, in fiecare dimineata, pe stomacul gol, cate un pahar cu apa, in care au fost puse la macerat peste noapte, 2-3 catei de usturoi, faramitati in prealabil. Un alt exemplu il constituie infuzia de usturoi, folosita in tratamentul ateromatozei.

Iata cateva din aceste uleiuri, dimpreuna cu proprietatile lor medicinale :

·        Uleiul de usutoroi este in principal vermifug, apoi aperitiv si hipotensor.

·        Uleiul de cimbru exercita nete efecte spasmolitice, secretomotorii si antiseptice, aceste ultime proprietati fiind superioare multor altor uleiuri

·        Uleiul de fenicul exercita efecte spasmolitice si sporeste diureza

·        Uleiul de coriandru si chimion exercita proprietati spasmolitice, stomahice (aperitive) si carminative

·        Uleiul de pin este un bun antiseptic al cailor respiratorii si urinare, avand de asemenea si proprietati diuretice.

·        Uleiul de ienupar este si el diuretic, favorizand in mod preponderent eliminarea azotului si a clorului pe cale renala. Acelasi ulei este si hipotensor.

Utilizari practice

Dupa cum vedem, plantele aromatice se dovedesc de mare folos atat in domeniul medicinei si cu atat mai mult in acela al alimentatiei.

Trecand in continuare la uleiurile volatile aromatice, folosite in scopuri medicinale, vom preciza ca acestea se obtin prin macerarea plantelor in cauza in ulei comestibil, timp de 4-5 saptamani. Dar, pentru ca prepararea lor nu este intotdeauna chiar atat de simpla, este preferabil sa le folosim sub forma lor standardizata si comercializata.

Uleiul de brad, pin si de molid (Aetheroleum Abieti, Aetheroleum Pini si Aetheroleum Piceae) sunt des folosite ca inhalante, datorita proprietatilor lor antiinflamatorii si antiseptice, in tratamentul inflamatiilor cailor respiratorii. Aceleasi uleiuri mai pot fi folosite si ca aromatizante pentru bai sau ca deodorizante pentru incaperi.

Uleiul de ienupar (Aetheroleum Juniperi) este si el folosit in aceleasi inflamatii ale cailor respiratorii, contribuind la fluidificarea secretiilor bronsice, de unde folosirea sa mai ales in tratamentul bronsitelor. Acelasi ulei s-a mai dovedit eficace si in tratamentul afectiunilor reumatismale, folosit ca aromatizand al bailor, ce se fac in acest scop.

Uleiul de levantica (Aetheroleum Lavandulae) este un excelent antiseptic, diminuand flora microbiana din rani, mai poate fi administrat si sub forma de bai calde, facute cu ½ ora sau cu o ora inainte de culcare, cand exercita efecte sedative pentru sistemul nervos si calmeaza durerile migrenoase.

Uleiul de menta (Aetheroleum Menthae) este folosit ca dezodorizant al incaperilor, ca dezodorizant al gurii, corijand mirosul si gustul neplacut, cand este folosit ca apa de gura, ce se obtine din dizolvarea a cateva picaturi din acest ulei, intr-un pahar cu apa, cu care ne vom clati in continuare cavitatea bucala. Tot uleiul de menta mai este folosit si ca inhalant in tratamentul laringitelor si a traheitelor. Amestecul a 5 ml ulei de menta dizolvat in prealabil in 95 ml alcool, s-a dovedit eficace in tratamentul durerilor reumatice sau al mancarimilor urticariene, folosit sub forma de frectii locale. Inhalatia de ulei de menta se prepara prin dizolvarea a cateva picaturi din acest ulei, intr-un vas cu apa fierbinte; vaporii degajati de aceasta solutie fiind adanc inhalati, pentru a patrunde in laringe si in caile aeriene superioare.

Aceste uleiuri mai pot fi folosite si in diverse combinatii, ceea ce le potenteaza efectele.