Telepatia – stiinta sau mister
Istoric
Cuvantul
"telepatie" este introdus in 1882 de catre cercetatorul englez Frederic
W. H. Myers, pentru a putea denumi comunicarea diferitelor impresii, de
la un spirit la altul, independent de caile senzoriale cunoscute.
Termenul
„telepatie” provine din cuvantul grecesc „tele” (care inseamna „de la
distanta”) si „pathos” (care inseamna „sentiment”, „pasiune”). Interesul
asupra telepatiei si-a gasit inceputurile in mesmerism (teoria
magnetismului animal). Adeptii acestei teorii au descoperit ca telepatia
se numara printre asa-numitele „fenomene inalte”, observate la persoane
cu capacitati magnetice, care pot „citi” gandurile si executa ordine
nerostite.
Totodata,
exista o destul de mare varietate a definitiilor date in decursul
timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si se folosesc uneori si
alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la distanta, telestezie,
biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta, radiocomunicatie
biologica, transfer de informatie biologica, etc.
A.
Patrut a definit in 1990 telepatia astfel: “Telepatia reprezinta o
forma de comunicare, un transfer informational intre doi subiecti, in
afara canalelor cunoscute".
Telepatia
se mai ocupa si de fenomene de deplasare a obiectelor sub actiunea
gandurilor, fie actiune voluntara (telekinezie sau psihokinezie), fie
involuntara (poltergeist sau spirit care bocaneste).
Telepatia
este cu siguranta cel mai cunoscut termen parapsihologic, intrand
aproape in limbajul de toate zilele. In mod obisnuit, prin “telepatie"
se desemneaza acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin
care “se transmit ganduri la distanta".
Despre calatoria gandurilor
Se spune ca Sf. Toma de Aquino citea cu multa usurinta gandurile oamenilor.
Unii
cercetarori se intreaba daca nu cumva Ioana d’Arc a reusit sa-l
convinga pe Delfinul Frantei de caracterul sacru al misiunii sale pur si
simplu pentru ca i-a repetat acestuia la intrevederea de la Chinon,
cuvant cu cuvant, o rugaciune pe care el o rostea adesea si pe care o
rostise chiar inainte sa o primeasca pe ea, rugaciune pe care se pare ca
Ioana d’Arc o „captase” telepatic.
Paracelsus,
ilustrul filosof hermetic al Renasterii, afirma ca a gasit insasi
chintesenta vietii, spiritul universal sau corpul astral al omului, care
ii permitea sa comunice cu alte persoane vii aflate la distante
considerabile.
Sigmund
Freud a observat acest fenomen in relatia sa cu fiul sau. Freud a
considerat aceasta capacitate drept o facultate regresiva, primitiva,
care a fost pierduta de catre om in cursul evolutiei sale. Conform
afirmatiilor lui, indivizii legati "telepatic" trebuie sa aiba o
legatura emotionala foarte puternica, iar evenimentul transmis pe
aceasta cale trebuie incarcat cu sentimente negative.
Pe
de alta parte, Carl Gustav Jung i-a acordat o importanta mai mare,
considerand telepatia o functie de sincronizare si a descoperit prin
experientele sale ca acest fenomen ne influenteaza visele.
Psihologul si filosoful William James a fost un sustinator entuziast al telepatiei, incurajand experimentele de acest gen.
N.
Wiener, cunoscut cibernetician de origine americana, considera ca
suportul material al telepatiei il constituie, de fapt, undele cu
frecventa de 10 Hz, adica cele corespunzatoare ritmului alfa si ca
acestea ar fi active in stare de relaxare maxima. Insa psihofiziologii
nu sunt de aceeasi parere. Ei sustin ca telepatia este o functie a
inconstientului care se manifesta indeosebi in marile trairi emotionale.
Ca dovada, acestia aduc rezultatul experimentelor facute pe animale. In
timp ce acestora li se inregistreaza electroencefalograma (EEG), la
mare distanta li se sacrifica puii, iar in acea clipa, pe EEG apare un
impuls nervos.
Unii
cercetatori sustin ca telepatia se realizeaza prin intermediul unui
camp biogravitational. Exista si oameni de stiinta adepti ai
psihotronilor, elemente considerate fara inertie, care pot calatori cu
viteze inimaginabile si care ar aduce informatii din viitor in prezent.
Camille Flammarion spunea: "Actiunea
unei minti asupra alteia, de la distanta, transmiterea de ganduri, de
sugestii mentale si de comunicare la distanta nu sunt mai extraordinare
decat actiunea magnetului asupra fierului, decat influenta Lunii asupra
marii, decat transportarea vocii umane cu ajutorul electricitatii sau
decat minunile stiintei contemporane. Doar comunicarile psihice sunt
superioare si acestea ne pot ajuta sa dam de urma cunoasterii naturii
umane. Telepatia poate si trebuie sa fie considerata de catre stiinta o
realitate incontestabila. Mintea poate actiona impotriva altei minti
fara interventia simturilor. Fortele psihice exista cu adevarat, desi
natura lor nu ne este cunoscuta. Noi spunem ca telepatia apartine
ordinului psihic si nu celui fizic, psihologic, chimic sau mecanic,
deoarece ea nu produce, transmite idei si ganduri, iar aceasta se
manifesta fara cooperarea simturilor noastre".
Cand
Societetea Americana pentru Cercetari Psihice a fost fondata in 1885,
telepatia a fost primul fenomen studiat stiintific. Primul test a fost
simplu: un subiect-emitator aflat intr-o camera trebuia sa transmita
unui subiect-receptor dintr-o alta camera un numar format din doua cifre
sau o imagine vizuala. Psihologul francez Charles a calculat sansele
matematice de „ghicire” a numarului transmis si a descoperit ca
telepatia actioneaza independent de hipnotism.
Interesul
pentru telepatie a crescut simtitor in timpul primului razboi mondial,
cand o serie de familii au incercat astfel sa ia legatura prin telepatie
cu cei dragi aflati pe front.
Interes asupra telepatiei au
manifestat si serviciile secrete ale marilor puteri, care incercau prin
aceeasi metoda sa gaseasca o cale sigura de transmitere a informatiilor
cu caracter top-secret. Experimentele au continuat in timpul "razboiului
rece", cand URSS avea o unitate formata din militari, psihologi,
psihiatri si medici special destinata acestui fenomen.
Edgar
Mitchell, unul dintre primii 14 astronauti ai navei Apollo, a
experimentat telepatia in timpul calatoriei sale catre Luna, NASA
nefiind instiintata de acest eveniment. Mitchell stabilise cu patru
oameni de pe pamant, ca el sa se concentreze asupra unor serii de 25 de
numere ordonate diferit, in anumite momente din calatoria sa, iar
acestia sa incerce sa le ghiceasca. Astfel, a creat 200 de serii de
numere si le-au verificat cand acesta s-a intors pe pamant. A fost uimit
sa afle ca doi din cei patru oameni „ghicisera“ 51 de serii, desi
estimarile lor initiale faceau referire la aproximativ 40 de serii.
Experimentele magnetizatorilor
 Telepatia
este cel mai vechi sistem de comunicare la nivelul viului. Ea
reprezinta un sistem universal, deci nu tine cont de bariera dintre
specii. Dupa studiile parapshihologilor britanici Carrington si
Sanderson, se pare ca multe specii practica in mod curent telepatia.
Astfel isi transmit unii paianjeni structura modelului panzei si tot asa
comunica la distanta furnicile si albinele. Toate speciile, inclusiv
omul, manifesta telepatia intre mama si pui, pe baza careia se fac in
ultimii ani valoroase experimente militare. Alte experimente militare se
refera la telepatia dintre om si delfin.
Pretutindeni
unde exista lume vie, exista si telepatie. Primii care s-au ocupat
intens de fenomen au fost discipolii lui Mesmer, medic german,
fondatorul teoriei pseudostiintifice a magnetismului animal, numit
ulterior mesmerism. Acestia se numeau magnetizatori si lucrau cu
subiecti aflati in stare de somn artificial, in general in stare de
transa hipnotica. Magnetizatorii emiteau comenzi mentale la distanta, pe
care subiectul le asculta.
De
asemenea, erau capabili sa induca hipnoza la distanta. O alta categorie
de experiente a fost denumita simpatism organic si cuprinde
transmiterea senzatiilor. Magnetizatorul transmitea senzatii gustative,
olfactive ori tactile. El putea transmite stari sufletesti sau organice
(oboseala, sanatatea, durerile, emotiile), ceea ce a readus in discutie
stravechea activitate a vrajitorilor. Magnetizatorii realizau
simpatismul organic sub hipnoza, iar in privinta aceasta trebuie sa
deosebim doua fenomene: transmiterea unei senzatii ori a unei stari este
un act telepatic; in schimb, faptul ca respectiva senzatie ori stare
actioneaza efectiv asupra subiectului nu mai tine de telepatie, ci de
hipnoza. Iata un exemplu clar: hipnotizatorul transmite senzatia de
arsura, iar pe pielea subiectului apare arsura reala. Este evident ca
subiectul a receptat telepatic senzatia arsurii, dar telepatia se
opreste aici. Materializarea arsurii e un alt fenomen, de natura tipic hipnotica.
Experimentele
magnetizatorilor au cazut o vreme in uitare. Abia in 1876, fizicianul
englez William Barrett le reia, incercand insa sa evite folosirea
hipnozei. Din 1883 incepe o ampla actiune de studiere a telepatiei, prin
intermediul Societatii Britanice de Cercetari Psihice si prin
intermediul testelor publice initiate de Gurney si Myers.
Undele alfa
 In
anul 1963, Leonid Vasiliev, unul dintre pionerii studiului
parapsihologiei, desfasoara experimente de sugestie mentala la distanta,
reusind sa comande miscari pe care subiectii le executau fara a fi
constienti ca asculta ordine. Acest fapt deschide nebanuite perspective
asupra telepatiei, recomandand-o drept tehnica valoroasa pentru
manipularea indivizilor. Autoritatile devin brusc interesate si i se
cere lui Leodin Vasiliev sa-si continue cercetarile in vederea
construirii unor aparate de sugestie mentala. Astazi au aparut indicii
ca asemenea aparate exista. Leonid Vasiliev a incercat sa demonstreze
implicarea undelor in fenomenul telepatic, dar a dat gres, agentul si
receptorul putand comunica chiar la distanate de peste 1.500 kilometri,
in timp ce se aflau in custi Faraday, despre care se stie bine ca
impiedica propagarea undelor electromagnetice.
In telepatie, receptorul trebuie sa se afle intr-o stare denumita alfa. Denumirea
provine de la undele cerebrale alfa, care caracterizeaza encefalograma
subiectului pregatit pentru receptionarea mesajului telepatic. Ritmul
alfa are frecventa cuprinsa intre 8 si 12 cicli/secunda si
caracterizeaza relaxarea, reveria, introspectia, granita dintre somn si
trezire. Pentru a intra in ritm alfa, individul trebuie sa elimine orice
stimul exterior si sa realizeze repausul psihic. Experimental, starea
alfa se realizeaza sub hipnoza, in transa, in timpul premergator visului
sau, pur si simplu, intr-o camera linistita si intunecoasa, avand ochii
inchisi si urechile astupate. Starea alfa pura caracterizeaza receptia
telepatica precum si clarviziunea.
Ai grija ce gandesti
 Telepatia sparge tiparul comunicarii verbale. Spunem telepatie, intelegem gandire. Telepatia este dependenta de puterea mintii. Cu cat capacitatea noastra de concentrare si focalizare este mai mare, cu atat gandul emis de noi are sansa de a fi receptionat de ceilalti. De
obicei, acest proces se petrece la nivel inconstient. Cand citim o
persoana ca pe o carte deschisa, ii receptam gandurile, chiar daca nu
facem eforturi constiente pentru asta. In general, in afara ideilor
obsesive pe care toata lumea ni le citeste destul de usor, gandurile
noastre sunt inaccesibile majoritatii oamenilor. Totusi exista anumite
legaturi foarte apropiate care sparg aceste tipare.
A
receptiona si a emite anumite ganduri implica asumarea unei
responsabilitati. Aceasta capacitate paranormala trebuie folosita doar
in bine, pentru a face bine. Un telepat are datoria de a lasa fiintele
sa actioneze conform liberului lor arbitru, chiar daca are puterea de a
le influenta. Aceasta etica trebuie clar avuta in vedere. Din
nefericire, exista persoane care folosesc inconstient aceasta capacitate
trezita intr-un grad destul de mare in fiinta lor. Ele isi impun vointa
si domina in mod natural spiritele slabe, care se comporta ca si cum ar
fi hipnotizate. Daca ne amplificam vointa, mentinem o stare de
vigilenta si blocam conexiunile cu aceste spirite inconstiente, dar
puternice, putem sa ne ferim de actiunea lor nefasta. Cand va ganditi la
cineva, omul respectiv se gandeste de asemenea la voi. Cu cat va
ganditi mai intens la el, creste probabilitatea ca aceasta fiinta sa va
caute. Daca o cautati voi, este foarte posibil sa va spuna: „A, tocmai
ma gandeam la tine...” De aceea, pentru un telepat nu este dificil sa
determine o fiinta sa se indragosteasca de el. Ii va fi de ajuns sa
doreasca aceasta suficient de puternic, un timp indeajuns de indelungat.
Insa intotdeauna este un pret de platit, caci fiecare fiinta trebuie
lasata sa actioneze potrivit vointei sale, potrivit liberului sau
arbitru.
Avem experiente telepatice zi de zi. Timpul
tese intre noi legaturi invizibile. Stabilim legaturi telepatice cu
toti oamenii care ne sunt dragi. Aprofundand aceasta capacitate ne putem
intelege fara cuvinte si ne putem simti de la orice distanta. Ne putem
apropia inimile.
Observatii experimentale
 Cel
mai adesea telepatia apare spontan, in momente de criza cand cineva
drag, un prieten sau o ruda apropiata de care suntem legati sufleteste
sufera un accident sau se afla intr-o situatie cu un grad de
periculozitate sporit. Practic, o persoana „stie” de la distanta cand
cineva drag este in pericol. Asemenea informatii par sa parvina sub
forma de ganduri, fragmente de vise, viziuni, halucinatii, imagini
mentale sau momente de clarviziune sau, pur si simplu, cuvinte care vin
in minte brusc receptorului. Deseori, asemenea informatii fac ca
„receptorul” sa isi schimbe cursul actiunilor sale, cum ar fi sa isi
schimbe programul sau sa incerce sa intre in contact direct sau prin
telefon cu persoana despre care crede ca se afla in pericol.
Mai mult decat atat, uneori apar chiar evenimente telepatice intre oameni si animalele de companie.
Telepatia
pare sa fie aflata intr-o stransa relatie cu starea emotionala a
individului. Acest lucru este la fel de adevarat atat pentru emitator
cat si pentru receptor.
Studiile au aratat ca femeile sunt mai buni
telepati decat barbatii si acest lucru a fost explicat prin faptul ca
femeile sunt mult mai sensibile din punct de vedere emotional decat
barbatii si ca se bazeaza mai mult pe intuitie.
Telepatia
poate fi indusa si in timpul somnului. Se pare ca acest fapt este legat
de o serie de factori biologici: volumul fluxului sanguin se schimba in
timpul emisiei si receptiei telepatice, iar encefalogramele subiectilor
monitorizati arata ca undele cerebrale ale receptorilor se adapteza de
asa natura incat sa se potriveasca cu cele ale emitatorului.
Studiul telepatiei este departe de a fi terminat, psihologii continuand munca de cercetare a acestui fenomen deosebit.
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu