Gândurile și iluzia realitatii

 Gândurile și realitatea

La frontierele materiei, realitatea nu mai este o certitudine. Cel puțin aceasta este părerea celor mai vestiți dintre fizicieni. Argumentul cel mai solid, cu care este susținută această teorie, pornește din noile descoperiri ale fizicii cuantice.

Încă din cele mai vechi timpuri, filosofi precum Platon au înțeles că realitatea este, de fapt, o iluzie. Ea nu există propriu-zis, dar devine posibilă cu ajutorul percepției umane. Aceeași idee mai este întâlnită și la călugării tibetani, care din motive lesne de înțeles au ales să evadeze din lumea iluziilor și să se refugieze în cea a cunoașterii. Această lume presupune sacrificii majore, dar așa cum susținea și Platon în Mitul Peșterii, oamenii obișnuiți nu vor renunța niciodată la confortul umbrelor care sunt proiectate de către maeștri păpușari pe peretele văgăunii pentru a păși în lumină.

Fizicienii nonconformiști din ziua de astăzi afirmă cu tărie că ceea ce înțelegem noi ca realitate, nu este decât informația pe care o percepem despre realitate. În sensul mai larg al afirmaţiei, tot ceea ce ne înconjoară nu este solid așa cum avem senzația, ci este doar o lume proiectată de legile fizicii cuantice.

Un exemplu excelent pentru a înțelege această teorie este cel al filmului. Dacă ne gândim la un tambur de film atunci ne dăm seama că este vorba de 24 de cadre statice care rulează într-o secundă. Pentru că aceste cadre se mișcă rapid, ochiul uman percepe imaginea precum una care se mișcă, dar în mod normal este vorba despre una statică. Așa se întâmplă și cu realitatea, ea nu există propriu-zis, ci este vorba despre cele 5 simțuri fizice ale omului care transformă energia și informația Universului cuantic în realitate. Fiecare dintre aceste simțuri are spectrul său. De exemplu un câine este programat să audă o altă gamă de sunete față de un om, sau o pisică are un alt spectru al luminii față de orice altă vietate. În acest fel, realitatea oamenilor este similară, pentru că au fost programați în același mod, în timp ce animalele o percep în funcție de simțurile lor.

Eroziunea realității a debutat la începutul secolului XX, când oamenii de știință au realizat că Universul nu este unul material și particulele nu se deplasează în spațiu precum valurile mării. Atâta doar că, observate de foarte aproape, lumina, atomii sau electronii nu par deloc să se comporte astfel. De exemplu, în anumite condiţii speciale, lumina, considerată o undă, afişează ostentativ un comportament demn de o particulă. Invers, electronului, care aparent nu ar putea fi altceva decât o particulă, i se întâmplă uneori să se poarte ca o undă.
Aceasta este consecința directă care se refrânge asupra ideii de fizică cuantică. Dacă privim în dicționar o să aflăm că fizica cuantică se ocupă cu studiu materiei, dar dacă această materie nu există propriu-zis, ci sub formă de iluzie, atunci oare doar definiția acestui termen trebuie modificată sau chiar toate teoriile cu privire la mediul în care avem șansa să trăim?

Gândurile și realitatea

Fizicienii care au înțeles cu adevărat problema fizicii cuantice susțin că realitatea cuantică nu este un lucru greu de modificat. Aceasta este de fapt lumea pe care fiecare și-o crează prin experiența de viață și cu ajutorul simțurilor fizice, realitate care este prelucrată în fiecare secundă de creier. Modificarea se poate produce într-o fracțiune de secundă și principalul factor este gândul. Doar prin gânduri putem să comandăm creierul ca realitatea să fie percepută în modul pe care îl dorim.

Mai mult de atât, omul este un întreg energetic, care până la urmă este perceput precum un corp fizic. În realitate corpul fizic nu există pentru că dacă disecăm construcția sa o să ajungem la o concluzie halucinantă. La orele de anatomie am învățat că corpul uman este compus din țesuturi și organe, care sunt la rândul formate din celule, care au la bază moleculele, care sunt realizate din atomi și apoi particule sub atomice, care sunt, de fapt, energie. Concluzia este una simplă și la îndemâna oricui.

“Bun venit în Matrix!” Şi dacă acesta ar fi mesajul năucitor pe care ni l-ar adresa astăzi specialiştii în legile ce guvernează lumea noastră la niveluri microscopice. Departe de a descrie comportamentul materiei, mecanica cuantică, afirmă ei, nu ne vorbeşte decât de …”informaţie”. Rezultatul: pe când noi credeam că atingem fundamentele tangibile ale lumii noastre, acestea au dispărut lăsând în loc nimic altceva decât un fel de halucinaţie colectivă, un artefact generat de propriile noastre întrebări.

sursa: http://www.efemeride.ro/