Cand vorbim despre imbolnavire, ne gandim doar la microbi si alimente.
Dar nivelul emotional si spiritual sunt la fel de importante pentru
sanatate, avand adesea un rol crucial in echilibrul organismului.
Microbii sunt respinsi de sistemul imunitar, dar sentimentele provin din interior, unde nu avem atat de multe mijloace de aparare – pentru ca suntem singuri cu noi insine si pentru ca educatia pe care o primim e
adesea lacunara in domeniul emotional.
Filosofia chineza afirma ca fiecare organ are un suflu specific, sau spirit, care salasluieste in el, corelat cu un anumit aspect al vietii psihice.
*Inima* este considerata lmparatul Organismului, salasul sufletului, organul care conduce si imparte dreptatea in imparatie, adica in corp.
Inima e invelita de pericard, numit inteleptul corpului – sfetnicul de
incredere al Imparatului Inima. Fara acest invelis, inima ar receptiona din plin socurile emotionale si nu ar putea evita imbolnavirile. Inima regleaza viata spirituala si emotiile. Bucuria o caracterizeaza, dar in exces ii poate face rau.
*Ficatul** *este asemeni unui general care elaboreaza strategiile de lupta impotriva a tot ceea ce este nociv pentru noi pe toate
planurile. El elimina toxinele fizice, iar in plan energetic pe cele emotionale, fiind afectat de manie si oboseala.
*Vezica biliara* regleaza temperamentul, puterea de a lua decizii si curajul inceputului. Orice stresputernic sau indelungat loveste in vezica biliara, ceea ce duce la manifestarea unui temperament coleric. Persoana devine irascibila, nervoasa, ia greu decizii, are dureri de cap si ameteli.
*Pancreasul si splina* sunt puternic afectate de ingrijorare. Oamenii care despica firul in patru si sunt mereu tematori isi slabesc pancreasul si splina. Si reciproc, oamenii care au probleme cu aceste organe sunt mai mereu ingrijorati. Se adapteaza mai greu, putand ajunge la fobii si
obsesii.
*Plamanul si intestinul gros* sunt organele meditatiei si ale gandirii reflexive. Un om trist si melancolic secatuieste astfel energia acestor organe.Data fiind legatura lor cu imunitatea, cand aceste doua organe sunt perturbate, la fel este si apararea organismului. Persoana devine mai vulnerabila la agresiunile din mediu. Deseori un bolnav de plamani este
trist si melancolic, ceea ce se observa la pacientii cu astm si tuberculoza.
*Rinichii* reprezinta in organism rezervorul de energie care ne ajuta sa traim si sa ne vindecam. Cand scade energia rinichilor apar sentimente de panica si anxietate care ne epuizeaza. Bolnavii de rinichi sunt adesea tematori,
vointa lor scade sau sunt inflexibili si incapatanati.
Echilibrul adevarat nu consta in lipsa sentimentelor, ci in controlul aparitiei si al intensitatii acestora. Atunci cand starea noastra interioara evolueaza intre bucurie si tristete fara sa exageram, cand melancolia ne ajuta sa patrundem mai profund in noi insine si sa vedem in cele din urma frumusetea vie si, cand nu ne mai lasam doborati de teama, am facut pasi importanti pe drumul controlului emotional. Nu putem schimba lumea, dar putem schimba modul in care ne raportam la lume.
Corpul ca subiect de experienţă
Din punct de vedere cathartic sau al terapiei experienţiale, organismul însuşi devine ceea ce din lipsa unui termen mai bun, îl voi numi subiect experimental sau mai strict un subiect al experienţelor multiple. Capul meu poate gândi acest lucru, inima mea ar putea simţi asta, intestinele mele pot simţi altceva şi aşa mai departe. Fiecare parte a corpului are ceva de spus sau de exprimat. Aceasta este ceea ce Fritz Perls inspirat de psihodrama lui Wilhelm Reich şi J.L.Moreno, a văzut atât de clar: există tot felul de dialoguri, monologuri şi conversaţii neterminate care se întâmplă în diferite şi adesea opuse segmente sau părţi ale corpului. Complexele, pentru a comuta la terminologia jungiană, vorbesc în şi prin corpul nostru dacă suntem pregătiţi să le ascultăm, suntem întruchiparea totalităţii complexelor noastre.
Suntem în special datori lui Wilhelm Reich pentru lupta pe care a avut-o în mod practic cu cea mai răspândită problemă a vest-ului, bărbaţii şi femeile occidentalizaţi şi „civilizaţi”, cu alte cuvinte aşa numita scindare Carteziană a capului şi corpului, minţii şi materiei, spiritului şi naturii. Imediat ce Freud a fost îndepărtat de la implicaţiile psihologice ale teoriei reprimării sexuale şi îndiguirea libidoului, Reich explora problema structurilor rigide şi cum acestea sunt exprimate de către organism. Reich a inventat termenul trăsături personale pentru a descrie acele tipare rigide ale musculaturii inconştiente pe care le găsim la cap, gât, maxilar, umeri, torace, diafragmă, pelvis, picioare, braţe, mâini, laba piciorului (Reich,1949, Dychtwald, 1977). Ceea ce ne-a arătat este că aceste structuri rigide nu erau rezultatul unui stres fizic sau somatic ci expresia directă a unei traume psihice, emoţii profund reprimate şi un refuz inconştient al vieţii. Tot libidoul care ar putea să curgă în afara organismului, în viaţă, oricât de conflictual ar putea fi, rămâne blocat sub musculatură. Aceasta slăbeşte funcţionarea automată, afectează în mod nefavorabil funcţionarea organică şi adesea deformează întreaga postură scheletică (Reich, 1949, Alexander, 1971).
Pentru a da câteva exemple: dacă un copil trăieşte cu teama că va fi lovit de un părinte brutal el învată să-şi retragă şi să-şi ridice umerii pentru a-şi proteja capul. Dacă nu există nici o eliberare de frică, umărul lui defensiv nu este niciodată relaxat şi nici în mod corespunzător stomacul care este „strâns” nervos şi respiraţia superficială neliniştită. După un timp copilul devine permanent „în alertă” deci frica rămâne blocată în organism sub formă cronică a umerilor ridicaţi, spatele îndoit, piept şi stomac strânse. De-a lungul anilor acestea pot degenera în adevărate posturi fixe (Kurtz 1976). Sau să presupunem că o tânără a fost supusă în mod regulat de către tatăl ei unor agresiuni sexuale. În acest caz organele ei genitale vor fi strânse, pelvisul va sta într-o postură îngheţată iar coapsele şi picioarele vor fi rigide datorită amestecului de frică şi furie. În plus, poate exista repulsie în stomac şi respiraţie neliniştită. Mai târziu ea poate experimenta infecţii ale tractului urogenital, receptivitate sexuală profund inhibată şi dificultăţi ginecologice.
Corpul Subtil în teorie şi practică
Investigaţiile ştiinţifice ale câmpului energetic din jurul corpului au fost până acum foarte limitate în Vest. Deoarece parapsihologia este încă discreditată de psihologia academică, Asociaţia Americană de Psihologie a respins în mod constant formarea unei divizii de parapsihologie. Cu toate acestea Krippner şi Rubin au făcut un raport despre cercetarea rusă asupra fenomenului Kirlian al descărcărilor de energie din jurul organimelor plantelor şi animalelor şi asupra oamenilor în Galaxiile Vieţii lor (1973). Aceste emanaţii de energie, care este greu să nu le descriem drept aure, pot fi înregistrate printr-un cvasi proces fotografic. În această colecţie de lucrări Moss şi Johnson au făcut un raport asupra puţin cunoscutei dar revoluţionarei teorii a „bioplasmei” pe care cercetătorul sovietic V.M. Inyushin a caracterizat-o drept „ a cincea stare a materiei”.
Este posibil ca teoria „orgonică” a lui Reich să fie singura încercare a celor din Vest până în prezent. Subliniind ideea că energia emoţională reprimată este de asemenea viaţa reprimată sau energie orgon, el a fost capabil să arate cum modelele neurotice fixate duc la degenerarea sistemului organic. Anumiţi adepţi ai lui Reich care au încercat să extindă perspectiva lui radicală au fost ca şi Inyushin loviţi de asemănarea cu Yoga şi cu fenomenul de „corp subtil” cum sunt „aurele” perceptibile. Metoda lui John Pierrakos a „energiilor de bază” (1987) lucrează cu câmpul auric în psihoterapie aşa cum şi sistemul de vindecare al lui David TansIey este numit „radionic”(1977). Activitatea recentă a Barbarei Brennan (1988) legată de vindecarea „corpului subtil” ar trebui de asemenea menţionată. Toţi aceşti trei cercetători se inspiră din conceptul yogin numit ceacra şi din straturile subtile de energie din jurul corpului.
1. Corpul Mental: Acest câmp de energie foarte extins este cel mai subtil dintre cele trei şi este locul tuturor conţinuturilor mentale puternice sau al gândurilor fixe. Aceste gânduri pot fi conştiente sau inconştiente şi pot influenţa radical modelele de viaţă globale ale individului sau imaginea de sine (de ex.: „Nu voi face niciodată asta”, sau „Nu te încrede în oameni”). Aceste gânduri pot fi rezidurile unor experienţe negative din viaţa anterioară. Ele nu afectează în mod necesar organismul, dar dacă îl afectează, influenţa lor este extrem de puternică.
2. Corpul Emoţional (câteodată denumit corpul astral): acest câmp energetic aderă strâns la corpul fizic printr-o rază de 2 până la 4 picioare şi este locul rezidurilor emoţionale din evenimentele din trecut, incluzând ca şi corpul mental, vieţile anterioare. Acestea pot fi tristeţe, furie, dezamăgire, apatie etc. Acest nivel de energie poate fi puternic afectat de gândurile negative venite din corpul mental. Din punct de vedere fizic este mai dens decât corpul mental. Când conţinutul emoţional devine extrem de încărcat şi nu este eliberat va afecta negativ energia eterică a corpului.
3. Corpul Eteric: ar putea fi denumit „câmp de memorie fizică” pentru că în el rezidă toate urmele amintirilor subtile dureroase ale traumei fizice, indiferent dacă sunt leziuni, fracturi, tumori, amputări, răni sau boli – urme pe care Patanjali în Yoga Sutras le-a denumit „Klesas” sau „suferinţe” purtate de corpul subtil. „Fantoma membrelor” fenomen experimentat de cei care au amputări este un foarte cunoscut exemplu a felului cum o amintire reziduală a traumei poate fi ţinută în corpul eteric. Corpul eteric este în mod strict echivalentul „organismului bioplasmă” al lui Inyushin (nu corpul astral aşa cum a fost eronat raportat la Moss şi Johnson) şi al sistemului energetic „chi” în medicina chineză şi „prana” în yoga. Este de asemenea apropiată de energia orgon a lui Reich. Corpul eteric sau câmpul energetic este cel mai dens dintre cele trei corpuri subtile şi este fizic perceput de foarte mulţi oameni ca o căldură provenind de la părţi ale corpului. Ea radiază din corpul fizic la o distanţă de 1 sau 2 inci şi este câmpul cu care se lucrează în anumite practici cum ar fi acupunctura, shiatsu, atingerea terapeutică şi vindecarea cu mâinile. Acest câmp poate fi afectat electrolitic de apa rece, băile minerale, lumina soarelui şi anumite filtre colorate. În el se găsesc multe reziduri ale traumei fizice cum ar fi accidentele şi chirurgia precum şi traumele din viaţa anterioară. Sentimentele reprimate din corpul emoţional se instalează la nivelul eteric producând probleme organice.
Adevaratul secret al sanatatii inseamna sa inveti sa te vindeci , inclusiv prin gandurile si emotiile pe care le cultivi in “gradina” sufletului tau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu