GHID PRACTIC DE TELEPATIE
ARGUMENTE
Cursul de
fata îsi propune sa ofere cititorului un ghid practic de instruire si educatie
pentru dezvoltarea abilitatilor de a transmite si de a citi gândurile de la
distanta.
De la bun
început mentionam ca aceste lectii nu reprezinta un curs complet, subiectul nu
este tratat exhaustiv si nici n-ar putea fi vreodata din cauza complexitatii
subiectului tratat. Asa cum arata si titlul, el reprezinta numai un ghid, scris
la un mod cât mai accesibil, care doreste sa ofere o orientare generala si o
îndrumare corecta catre obiectivul propus.
Precizam,
de asemenea, ca acest ghid nu poate garanta succesul tuturor celor care sunt
interesati si preocupati în practicarea exercitiilor prezentate în aceste
lectii, ci numai celor care respecta toate indicatiile si instructiunile pe
care le gaseste aici si pe care le trateaza cu seriozitate, dar si cu deplina
încredere.
La baza
acestui curs practic se afla o serie întreaga de materiale documentare si
experimente, cuprinzând astfel :
• aproape întreaga literatura clasica din acest domeniu
• bazele experimentelor stiintifice înregistrate în
ultima jumatate de secol, inclusiv celebrele experiente pe astronauti,
scafandri etc.
• experienta proprie, de aproape unsprezece ani, din
perioada 1985-1996, a unui grup exoteric românesc.
Unele
dintre cele mai recente cercetari efectuate pe creier - ca organ prin care se
realizeaza activitatea psihica umana - demonstreaza faptul ca omul utilizeaza
în mod curent doar o mica parte din capacitatile acestuia.
Constructia
creierului omenesc are la baza doua emisfere, una specializata în rationamente
logice, cealalta raspunzatoare de întelegerea intuitiva. Experimentele au
demonstrat ca, daca se efectueaza o separare chirurgicala a celor doua
emisfere, astfel încât ele sa nu mai poata comunica între ele, functiile uneia
sunt preluate de cealalta emisfera. Este ca si cum organismul uman s-ar adapta
pentru a supravietui, de parca "ar sti" ca îi sunt necesare ambele
tipuri de cunoastere, atât cea rationala, cât si cea intuitiva.
Unii
specialisti considera ca, în perioada preistorica a sa, omul a detinut un al
saselea simt, cel al telepatiei. Se afirma în acest context, ca numai educatia
obiectiva si conditiile de adaptare la supravietuire ale omului ar fi redus
importanta raporturilor cerebrale si, la fel ca toate facultatile umane care au
fost lasate sa trândaveasca, simtul telepatiei (comunicarea mentala), s-a
atrofiat.
De
existenta telepatiei în viata noastra de toate zilele suntem însa mereu
surprinsi prin dovezile pe care le putem întâlni adesea. De cele mai multe ori
ele ne parvin sub forma unor intuitii relative, mai mult sau mai putin clare,
ale unor nenorociri întâmplate celor care ne sunt dragi, cu mult timp
înainte ca trista veste sa ne poata veni pe una din
celelalte cai obisnuite de comunicare.
Desi
aceste mesaje "subtile" ne surprind de cele mai multe ori, noi nu
cercetam - nici atunci, nici dupa aceea - momentele unice, de uimire, pe care
le-am trait. Ca urmare, nu avem cum sa ne dam seama prea bine ca trebuie sa
existe cumva o lege care guverneaza aceste fenomene. In acelasi timp, nu putem
sesiza nici macar avantajul unei astfel de comunicari. In concluzie, nu avem
cum sa întelegem continutul si existenta unei forte care guverneaza aceste
procese, si nici cunoaste puterea ei energetica.
In pofida
acestor neglijente constiente sau nu, rezultatele obtinute pâna în prezent de
cercetatori ne demonstreaza ca putem învata usor sa practicam acest mod de
comunicare si astfel putem beneficia din plin de toate avantajele pe care le
ofera.
Telepatia
ar putea fi definita ca fiind abilitatea de comunicare între doua persoane prin
intermediul mintii, persoane aflate la distanta una de alta, deci în lipsa unui
contact fizic vizual, auditiv sau de alta natura cunoscuta.
Ca act de
comunicare, telepatia se realizeaza între un emitator si un receptor.
Capacitatea de a emite sau de a recepta mesajele este mai mult sau mai putin
dezvoltata la diferiti oameni. Ea poate fi îmbunatatita însa prin exercitii.
Pentru a putea comunica telepatic este necesar de asemenea sa cunoastem
persoana cu care dorim sa intram în contact prin telepatie.
Asa cum
se stie, este mult mai usor sa înveti ceea ce altii stiu deja, decât sa ajungi
la aceste cunostinte prin experienta proprie. Este foarte adevarata aceasta
afirmatie. Ei bine, în cazul acestui curs vom aborda aceasta regula în doua
moduri distincte care, de fapt, nu înseamna decât o cale spre a ajunge la
scopul propus:
a) veti învata mai întâi ceea ce stim noi
b) veti experimenta singuri ca sa completati cunostintele
capatate cu experienta voastra proprie.
Exercitiile
din acest curs au fost gândite în scopul initierii în arta transmiterii si
receptionarii gândurilor de la distanta. Pe scurt, aproape toate lectiile care
sunt prezentate în acest curs se înscriu în categoria exercitiilor de initiere
telepatica.
Ce este telepatia ?
Telepatia
este o abilitate comuna fiintelor vii, asa cum a putut demonstra stiinta din
zilele noastre. Ea poate fi pusa în evidenta numai prin exercitiu practic. In
acest scop a fost conceput si acest "Ghid
practic de telepatie".
Exista
azi o adevarata "scoala" de telepatie ? Acest lucru nu se poate
afirma cu certitudine. Cert este însa faptul ca exista numeroase dovezi ca
fenomenul exista ca atare, se manifesta si poate fi folosit în multe scopuri :
stiintifice, educationale, spirituale etc. De ce n-am crede mai degraba ca
cercetarile din acest domeniu nu ne sunt accesibile sau înca nu avem metode
suficiente pentru o demonstratie completa ? De ce n-am crede mai degraba ca
exista unele descoperiri care sunt tinute departe de lumea obisnuita din nu
stim care motive ?
Cazurile
accidentale de telepatie sunt bine cunoscute si chiar apreciate, dar ele nu
sunt suficient interpretate si, pe deasupra, exista o mare confuzie care se
face cu privire la acest fenomen : chiar daca trece printr-o asftel de
experienta, omul este tentat sa accepte mai degraba ca a fost expus unei
întâmplari mistice, o putere în afara lui s-a manifestat prin el si nu poate
crede ca, de fapt, aceasta «putere» exista în el si ca ar putea beneficia din
plin de avantajele ei si cu alte ocazii. Este mai comod sa interpretam asa
lucrurile, decât sa încercam mai departe sa ne convingem ca însusirea este pur
umana si poate fi pusa în evidenta cu un efort nu prea mare.
In
analizarea cazurilor considerate la aceasta ora ca fiind manifestari ale
abilitatilor telepatice exista câtiva factori comuni care nu numai ca
ilustreaza existenta unei anumite energii din spatele mintii noastre, dar
demonstreaza cu prisosinta ca ea exista si «lucreaza».
Unele
întâmplari care ne-au fost descrise din istorie ne vorbesc despre existenta si
puterea unui "al treilea
ochi" cu care
omul este înzestrat, desi «vizibil» el nu exista. Studii moderne si experimente
recente au verificat ca telepatia nu exista numai ca o trasatura umana, ea
exista si la animale si chiar la plante. Atât animalele, cât si plantele, pot
pune în evidenta unele trasaturi de « întelepciune » care ar putea fi explicate
suficient de comod prin existenta unor abilitati ascunse de comunicare.
Alaturi
de clarviziune, pshihochinezie, hipnoza s.a., fenomenele telepatice sunt
incluse în ceea ce cunoastem azi sub numele de parapsihologie. In
parapsihologie se vorbeste astazi tot mai mult despre asa-numita «perceptie
extrasensoriala». Fenomenele telepatice includ transmiterile de informatii de
la o persoana la alta, fara utilizarea limbajului conventional direct, adica
cuvintele scrise sau vorbite, simbolurile, expresiile etc. Persoanele care
comunica telepatic pot fi în contact vizual dar, la fel de bine, se pot afla la
mii de kilometri distanta una de alta. Cu alte cuvinte,
acuratetea mesajului transmis prin telepatie nu
depinde de distanta la care se afla cei doi subiecti, iar mesajul este transmis
instantaneu.
Prin
telepatie se pot transmite informatii care se adreseaza intelectului, dar si
stari sufletesti, trairi psihice, chiar si senzatii cum ar fi cea de durere.
Dovezile
aduse în favoarea existentei comunicarilor telepatice sunt clare si lipsite de
echivoc. Este bine stiut astazi ca astronautii sunt pregatiti în zborurile lor
pentru o comunicare telepatica cu corespondenti de pe Terra. De asemenea, unii
aviatori, navigatori maritimi, scufundatori la mari distante, expeditionari în
colturi necunoscute ale pamântului etc. sunt pregatiti în acest sens. In
ultimul secol telepatia a câstigat mult teren în laboratoarele de cercetare.
Cine are abilitaţi telepatice ?
Toti
oamenii au abilitati de comunicare telepatica ! Nu începem aceasta pledoarie în
mod întâmplator cu acest argument. Din start trebuie sa întelegem ca, în afara
unor prejudecati, nu exista nici un alt motiv sa credem ca abilitatile pentru
comunicarea mentala sunt o utopie sau doar o idee care ne place si pe care o
utilizam pentru a justifica uneori reactiile complexe ale organismului uman.
Mai mult, asa cum vom încerca sa demonstram mai departe, în realitate toate
fiintele vii manifesta aceasta capacitate.
Un prim
argument în acest sens este cel care ne asigura ca exista un limbaj uitat al
instinctelor. Cu siguranta ca psihicul uman este si ramâne în continuare un
mare necunoscut si multe dintre secretele acestuia ramân înca nedeslusite,
uneori, din motive obscure, chiar la modul constient. Cu toate acestea, astazi
exista numeroase dovezi în sprijinul argumentului mentionat. Ele sunt
prezentate fie sub forma de marturii directe sau indirecte ale unor persoane
implicate în astfel de fenomene, fie facute publice prin intermediul unor
rapoarte stiintifice ale unor cercetatori independenti sau grupuri de
cercetatori.
Asa cum
se întâmpla cu cele mai multe dintre abilitatile cu care se poate naste un om -
de exemplu : înotul, jocul de sah sau de tenis, memorarea si altele - unii au
mai mult talent decât altii. Tot asa si în telepatie este posibil sa se
întâmple ca anumite persoane sa fie mai abile decât altele. Dar, ce folos ca un
posibil viitor mare campion de sah s-a nascut cu aceasta abilitate daca el nu
si-o exercita niciodata ? Asadar, talentul trebuie descoperit, exersat si pus
la încercare, tocmai pentru a-l putea pune în evidenta. O anumita abilitate
poate exista în fiecare din noi, într-o oarecare stare latenta; ea nu se poate
manifesta însa cu adevarat decât atunci când i se ofera ocazia de a fi pusa la
lucru.
Ca în
orice limbaj sau orice forma de comunicare, si telepatia mentala poate fi
învatata chiar de la cele mai mici vârste. Multe dintre experientele
«accidentale» care se cunosc astazi se refera la subiecti foarte tineri, ceea
ce demonstreaza ca ea poate fi asimilata independent de vârsta subiectilor. Cel
mai adesea ea poate fi pusa în evidenta la fratii gemeni, dar exista numeroase
alte exemple în care telepatia se manifesta si între persoane care nu au nici
un grad de rudenie, ba chiar nici macar nu se cunosc. Statistica însa
demonstreaza ca sunt cu mult mai dese cazurile de comunicare telepatica, voluntare
sau involuntare, între subiecti care au anumite "afinitati"
sentimentale, de exemplu, între cei foarte apropiati si, mai ales, între
îndragostiti.
Afinitatea
indivizilor se pare ca joaca un rol foarte important în practica telepatiei. De
altfel, asa cum vom vedea mai departe, s-a demonstrat ca este aproape
irealizabila o comunicare telepatica între doi indivizi care, macar unul dintre
ei, cel mai adesea receptorul, nu este de acord sa accepte sa «recepteze»
mesajul telepatic. Cu alte cuvinte, «rautatile» nu prea pot deveni mesaje
telepatice, totul depinzând de «bunavointa» celui care recepteaza aceste
mesaje.
Câteva
date istorice
In mod obisnuit, prin "telepatie" se întelege
acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care "se transmit
gânduri la distanta". Despre întâmplari de acest gen auzim la tot pasul.
Specialistii
în parapsihologie, în efortul lor de clasificare si definire, nu se
îndeparteaza prea mult de aceasta perceptie comuna a termenului de telepatie,
chiar si atunci când folosesc în propriile definitii, notiuni si termeni cu
încarcatura strict stiintifica. Totodata exista o destul de mare varietate a
definitiilor date în decursul timpului telepatiei, pentru care s-au folosit si
se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sugestie ideatoare la
distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptuala la distanta,
radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica etc.
Creatorul
termenului de "telepatie" este Frederic W. H. Myers, care a combinat
doua cuvinte din limba greaca : tele
(departe) si pathos (simtire).
Nu exista înca o definitie general acceptata a telepatiei (asa cum nu exista
nici pentru alti termeni din parapsihologie), ci încercari de definitii care
variaza, mai mult sau mai putin, de la un autor la altul.
Telepatia
poate fi considerata ca fiind o forma de comunicare, un transfer informational
între doi subiecti aflati la distanta.
Istoria îndepartata ne aduce unele marturii care
sustin ca în Egipt si în Mesopotamia, cu circa 4000 ani î.C., se stia despre
existenta unor manifestari telepatice. Astfel, sunt prezentate fapte si
întâmplari în care nu era nevoie ca lucrurile sa fie privite direct, asa cum
apar ele ochiului uman, ci puteau fi privite doar cu « mintea ». Mintea are
puterea de a revela multe lucruri, un obiect ascuns poate fi gasit numai cu
mintea, si în acest sens
Cartea
Cartilor, dar si multe alte surse istorice, sunt pline de astfel de marturii.
De pilda, în Grecia anilor 340 î.C. se spunea ca se
putea vedea moartea fratelui într-un vis. Aceste lucruri au fost confirmate mai
târziu; în plus, chiar si ziua visului coincidea cu ziua mortii fratelui într-o
batalie în afara granitelor imperiului.
In Biblie
exista numeroase alte exemple de comunicare telepatica. Cel mai adesea ele se
petrec sau dau impresia ca se petrec sub actiunea visului. Dumnezeu nu poate,
se pare, comunica direct cu pamântenii, decât telepatic. El transmite, e
adevarat - destul de rar, anumite mesaje, de fapt anumite dispozitii care
trebuie urmate cu strictete pentru a se îndeplini dorintele acestora.
Ce spune statistica
Unele cercetari statistice
recente apreciaza ca :
• 68% dintre
experientele telepatice se petrec între fratii gemeni
•
13% între frati si surori nascuti la distante mai mici de
5 ani
•
9% între frati si surori nascuti la distante mai mari de
5 ani
• 6% între
alte categorii de rudenii (mama(tata)-fiu/fiica), bunic(a)-nepot(ata) etc.
• 3% între
cupluri (sot-sotie, cercuri de prieteni, cu mai mare pondere între prietenii
apropiati ca vârste) etc.
• sub 1%
dintre experiente arata ca
telepatia se petrece între prietenii cu distante de vârste mai mari, între
straini si chiar între necunoscuti.
Modele telepatice
Telepatia globala
Exista doua modele distincte de manifestari
telepatice, depinzând de modul în care fiecare dintre emitator si receptor îl
vede pe celalalt. Primul tip de telepatie mentala, care este si cel mai des
întâlnit în practica, se numeste telepatie
globala. In acest model
transmitatorul si receptorul nu se pot vedea între ei. Ei se pot afla la o
distanta mai mica sau mai mare, dar nu pot sa se vada unul pe celalalt. In mod
uzual, ceea ce se transmite este o imagine, o impresie sau un sentiment. Datele
arata ca telepatia globala este întâlnita cel mai adesea manifestându-se ideal
la o distanta de câtiva kilometri.
Telepatia
se manifesta în acest caz direct în plan spiritual, ca si când ea ar fi un fel
de « experienta religioasa ». Claritatea « imaginii » transmise este aici
factorul esential. Receptia se face de fiecare data aproape instantaneu,
depinzând de « concentrarea » receptorului. Cei care traiesc la modul
inconstient o astfel de experienta tind sa creada ca au fost martorii unei
experiente religioase. Cel mai probabil, asemenea experiente se petrec «
involuntar » în timpul unui vis. Dar, chiar si atunci când experientele sunt
facute la modul constient, subiectii împartasesc de asemenea o senzatie de
genul: «A fost ca într-un vis».
Telepatia vizuala
Cel de-al doilea model de manifestare telepatica este
cunoscut sub numele de telepatie
vizuala. In acest model subiectii
trebuie sa se poata vedea reciproc, si ca urmare distanta dintre acestia nu
poate depasi limita unei vizibilitati autentice. De asemenea, acest mod de
comunicare telepatica poate fi controlat prin comenzi prestabilite, timpi
precisi de transmisie si receptie, într-un cuvânt, prin instructiuni clare,
inclusiv transmise verbal.
Telepatia
vizuala are si o scurta, dar importanta, explicatie stiintifica cu referire la
transmisia telepatica a unei imagini. Aceasta explicatie este astazi aproape
unanim acceptata în lumea stiintifica. Ea consta în aceea ca imaginea se
reflecta si patrunde în sistemul ocular prin intermediul luminii si este
convertita în impulsuri electrice înainte de a ajunge la creier. Acest lucru
este realizat de ganglionii celulari care leaga ochiul cu nervul optic.
In multe
experiente telepatice de tip vizual oamenii au marturisit din experienta lor ca
au simtit un anumit tip de caldura înauntrul ochilor. Aceasta se traduce prin
faptul ca celulele oculare lucreaza puternic în acel moment, sau primesc mai
multa energie decât normal.
Ochii
joaca un rol important în cazul telepatiei viziuale. Chiar daca obiectul care
trebuie receptat este invizibil, atentia ochilor este îndreptata brusc asupra
acestuia. In acelasi timp si lumina are un rol deosebit de important. Ea
patrunde în ochi ca o raza luminoasa.
Manifestarea telepatica
Adevarata comunicare telepatica, care se desfasoara
întotdeauna ca o relatie între un transmitator si un receptor de mesaje, se
manifesta precum forta de atractie între un magnet si un metal. Unii
cercetatori considera ca exista o anumita energie care se manifesta printr-o
atractie reciproca între oameni, animale si plante. Ei au reusit sa dea aceste
explicatii prin simpla comparare cu anumite tipuri de atractie care se
manifesta activ între fiintele vii, de exemplu :
- atractia între corpuri fizice, precum atractia sexuala
-
atractia
între corpuri mentale, de exemplu între indivizi care împartasesc aceeasi
credinta sau aceleasi atitudini
-
atractia
între corpuri spirituale, de exemplu, atractia pentru o persoana care nu mai exista
dar cu care ai împartasit cândva o parte din viata etc.
In plus,
telepatia globala pare a se manifesta fara sa existe neaparat o întelegere
prealabila între cei doi subiecti care comunica. In mod uzual, un eveniment
tragic întâmplat la un moment dat unei fiinte apropiate poate sa «ajunga» la
noi pur si simplu printr-o vibratie deosebita, printr-un impuls care se poate
manifesta precum un sentiment proaspat care ne cuprinde dintr-odata, aproape pe
neobservate.
Telepatia
globala este raspunzatoare de cel putin doua atribute importante:
-
nu se
bazeaza complet pe o întelegere prealabila între «transmitator» si «receptor»
-
se
manifesta prin perceperea si receptionarea aproape brusca a unui focus
puternic, o emotie deosebita care apare instantaneu, ca rezultat al unui
eveniment tragic.
In
concluzie, pentru dezvoltarea abilitatilor de telepatie globala, concentrarea
si meditatia pentru legatura spirituala, la nivel mental si emotional, sunt
absolut necesare. Evident, meditatia se refera aici la a aduce într-o deplina
armonie (asemenea unei vibratii) spiritul, mintea si emotiile.
De multe
ori receptia unui mesaj telepatic în telepatia globala se face ca si când o
impresie straina ar actiona dintr-odata asupra fiintei tale, în mod frecvent
aproape inexplicabil. Mintea umana nu are o reactie clara de explicatie a ceea
ce se întâmpla în acel moment, din cauza ca ea nu este implicata în acest
proces sau nu considera ca trebuie sa dea vreo explicatie, ceea ce, de fapt,
este cam acelasi lucru. Meditatia însa ajuta mintea sa se implice cu adevarat
în acest proces. De aceea este important sa o educam în acest sens.
Telepatia la plante si animale
Asa cum s-a mai precizat, comunicarea telepatica nu
trebuie considerata ca fiind un atribut pur uman. Ea exista si la alte forme de
viata : pasari, animale si plante.
Plantele,
ca si omul, parcurg aceleasi trepte de viata : se nasc, traiesc si mor. Au
nevoie de lumina, dar si de întuneric, de oxigen, dar si de alte elemente
chimice, se îmbolnavesc, traiesc si se reproduc, repetând aproape identic
ciclurile importante cunoscute din viata umana. Chiar daca este vorba despre o buruiana
oarecare, despre o frunza sau despre ramura unui copac, sau chiar despre
cunoscutul arbore al lui Cristos, cu siguranta ca existenta lor joaca un rol
important în viata noastra si ne-o influenteaza.
Si
atunci, de ce n-ar exista în lumea plantelor si o comunicare ? Si de ce aceasta
nu ar fi una de natura telepatica sau o forma a acesteia ?
Conform
unor dovezi rezultate în urma unor experiente recente, plantele reactioneaza la
gândurile noastre. Ele sunt receptive, de exemplu, la muzica: nu degeaba se
spune despre arta sunetelor ca reprezinta limbajul universal.
Studii
recente, efectuate în special de câteva universitati din sudul californian, au
demonstrat cu prisosinta ca exista forme de comunicare în lumea plantelor. Iar
formele acestea de comunicare sunt foarte apropiate de ceea ce noi am definit
mai sus telepatia globala. O serie de experimente GSR (Galvanized Skin
Response) efectuate pe diferite plante, experimente care se aseamana putin cu
ceea ce stim despre testele cu «detectorul de minciuni», au pus în evidenta
existenta anumitor pori activi care reasambleaza liniile desenate de aparat, de
exemplu, la detectarea cutremurelor sau la activitatea mentala. Teoria GSR
arata ca, atunci când o persoana conectata la acest aparat minte, exista
anumite reactii interioare sau o activitate exercitata prin pori de
sensibilitate înalta sau printr-o crestere rapida a batailor inimii. In cazul
plantelor, anumiti pori reactioneaza aproape asemanator atunci când o
activitate externa se manifesta asupra acesteia.
Muzica,
asa cum s-a demonstrat, are o influenta stimulatoare asupra plantelor. Armonia
muzicala exercita o influenta benefica asupra acestora, stimulând cresterea si
devoltarea, deschiderea bulbilor sau pur si simplu, o miscare aproape
imperceptibila a frunzelor sau a ramurilor fragile.
Plantele
comunica si între ele. Experiente recente arata ca unele plante «refuza» sa se
mai dezvolte daca altele, nu neaparat din aceeasi specie, sunt îndepartate de
ele. Daca au fost readuse si asezate lânga acestea sau chiar la o distanta mai
mare, plantele îsi revin si îsi reiau ciclul de dezvoltare aproape complet.
Intr-un
experiment inedit 5 persoane au fost introduse într-o camera în care se aflau
anumite plante. Fiecare dintre acestia trebuia sa se se manifeste într-un
anumit mod distinct fata de plantele existente în încapere. De exemplu, unul
trebuia sa cânte la chitara, altul sa aprinda o lumina
puternica si asa mai departe. Fata de aceste persoane
si de actiunile lor plantele nu au reactionat în mod perceptibil. Insa, atunci
când în camera a fost introdusa o a sasea persoana care trebuia sa joace rolul
unui «asasin», tinând în mâna un foarfece cu care intentiona sa taie câteva
ramuri, lucrurile s-au schimbat în mod semnificativ. Inca de la prima pereche
de ramuri taiate aparatul GPR la care erau conectate plantele a înregistrat
prezenta unei reactii violente la toate plantele din aceasta încapere. In plus,
chiar si plantele «pereche» instalate într-o camera separata, la o oarecare
distanta de prima încapere, au reactionat aproape asemanator.
In ziua
urmatoare fiecare dintre cei sase indivizi a patruns în cea de-a doua camera,
unul câte unul, de data aceasta fara sa poarte cu ei "instrumentele"
si fara sa repete actiunile folosite în prima camera. La intrarea fiecaruia
dintre primii cinci nu s-a observat vreo reactie semnificativa a plantelor.
Când a ajuns sa intre în camera si ce-a de-a sasea persoana, cea care facuse
"rau" plantelor din prima camera, liniile spectrale ale aparatului
GPR au început sa se miste aproape nebuneste, cu toate ca acesta a patruns în
încapere fara foarfecele «ucigas» pe care îl folosise cu o zi înainte. Plantele
l-au «recunoscut» astfel pe asasinul unor semene de-ale lor. Desi evenimentele
s-au petrecut în încaperi distincte si cele doua grupuri de plante n-au avut
cum sa se «vada» în mod direct, ele au «memorat» cine este asasinul unora
dintre ele !
Asadar,
plantele dispun de o anumita «inteligenta» pe care, deocamdata, o putem doar
constata, nu si identifica. Asa cum se stie astazi, ele au reprezentat o prima
forma de viata de pe pamânt. Si atunci, de ce nu ar exista o anumita forma de
comunicare atât la plante cât si la tot ceea ce este viu pe acest Pamânt ?
Calea de comunicare a plantelor ar putea fi -într-o buna zi probabil ca se va
si demonstra - telepatia globala.
Asa cum
plantele pot fi suspectate de utilizarea unei comunicari telepatice, si
animalele pot avea asemenea abilitati.
Despre
animale se spune ca « simt » omul, lucru care poate fi explicat doar prin
fenomenul de telepatie. Se pare ca ele primesc o serie de mesaje telepatice
transmise de om. Exista în acest sens numeroase marturii.
Una din
ele se refera la un eveniment petrecut în timpul celui de-al doilea razboi
mondial. Unui ceasornicar de lânga Hamburg i-a fost confiscat câinele, un Saint
Bernard autentic, pentru a fi folosit pe post de câine de paza al armatei
naziste. Un an si jumatate mai târziu, ceasornicarul însusi a fost luat
prizonier, datorita originii sale evreiesti. Intr-o noapte, el si alti trei
colegi de lagar au evadat, însa au fost prinsi de paznici o jumatate de ora mai
târziu, dupa ce acestia au dat drumul la câini. Precum într-una din acele
stranii întâmplari din viata, câinele care i-a descoperit primul pe prizonieri
era tocmai câinele ceasornicarului care avea un avans considerabil fata de
ceilalti. Dupa toate instruirile pe care le capatase acesta de a ataca
prizonierii, cum credeti ca s-a comportat acest câine ? El l-a recunoscut pe primul
lui stapân epuizat fizic si l-a ajutat sa se salveze.
Mai
târziu omul a marturisit întâmplarea care i-a marcat viata. Printre altele el a
povestit ce a simtit atunci când a întâlnit ochii plini de caldura ai fostului
sau câine. Acesta s-a întors imediat înapoi si i-a atacat pe toti ceilalti
câini care veneau din urma si se apropiau periculos. Toti evadatii au fost
salvati atunci de interventia acestui câine. Cu toate acestea, ceasornicarul nu
l-a mai vazut si nici auzit niciodata.
Despre
caldura privirilor unor animale se vorbeste des si multi dintre noi am
cunocut-o cu adevarat. Unele experiente au aratat ca exista cu siguranta o
comunicare între animale si oameni, aceasta probabil manifestându-se aproape
asemanator cu întâmplarile telepatice dintre oameni.
Demonstratiile
au aratat cu certitudine ca si la animale ganglionii celulari care leaga ochii
de nervul optic au rolul de a converti imaginea în impulsuri electrice care
sunt transmise apoi creierului. In aceasta parte a creierului se presupune ca
ar exista acest prim «procesor» care detine functiile de telepatie mentala.
Când încercam sa dezvoltam abilitatea noastra pentru telepatia mentala, este
important sa stim în care parte din corpul nostru este situat acest
«regulator», pentru a putea apoi dezvolta mai bine aceasta importanta
componenta. Iar lucrurile se petrec aproape asemanator cu ceea ce se întâmpla,
de pilda, la un înotator, pentru care este foarte important sa-si dezvolte
bratele, sau la un alergator care trebuie sa-si dezvolte picioarele.
Un
experiment interesant a fost efectuat folosind niste sobolani care au fost
închisi în custi din care se putea iesi, gasind calea printr-un labirint.
Aceasta schema s-a imprimat în memoria lor, iar generatia urmatoare a gasit
drumul prin acelasi labirint cu mai mare usurinta. Mai mult, un lot
experimental de sobolani aflat la celalat capat al lumii, a reusit de asemenea
sa gaseasca mai usor drumul spre iesire, ca si cum ar fi beneficiat de
informatiile venite de pe celalalt continent, de la semenii lor. Este ca si cum
ar exista un câmp biologic comun care se întinde pe toata suprafata globului,
sau doua câmpuri biologice de aceeasi natura capabile sa intre în rezonanta.
Iata un exemplu interesant de nonseparabilitate, în care nu mai este vorba de
doua particule ci de fiinte care apartin aceleiasi specii.
Daca
acest principiu al nonseparabilitatii functioneaza si la oameni, este ca si cum
am fi parti ale aceluiasi tot. Regasim aici ideea unitatii în diversitate si
poate patrundem sensul îndemnului hristic: "Iubeste-ti aproapele ca pe
tine însuti".
Analiza unui vis telepatic
(extras din lucrarea: "Psihanaliza fenomenelor oculte" - Sigmund Freud)
Scrisoarea încredintata lui Sigmund Freud de catre un
individ «extrem de cultivat si de inteligent» :
Cred ca
visul care urmeaza este suficient de interesant pentru ca sa vi-l ofer ca
material pentru studiile dumneavoastra.
Trebuie
sa va spun în prealabil: fiica mea care este maritata la Berlin astepta sa
nasca pentru prima oara la jumatatea lunii decembrie a.c. Aveam intentia sa
merg la Berlin cu aceasta ocazie împreuna cu sotia mea (a doua), mama vitrega a
fiicei mele.
In
noaptea de 16 spre 17 noiembrie am visat, mai precis si mai real ca niciodata,
ca sotia mea a nascut gemeni. Ii vad pe cei doi copilasi, au o mina
stralucitoare, rozalii si bucalasi, cât se poate de clar, dormind alaturi în
patutul lor, nu-mi dau seama ce sex au, unul - cu parul blond ca si spicul de
grâu are precis trasaturile mele amestecate cu trasaturile sotiei mele,
celalalt - cu parul brun-saten are precis trasaturile sotiei mele amestecate cu
ale mele. Ii spun sotiei mele care are parul blond-roscat: nu încape îndoiala
ca parul brun-saten al copilului "tau" va deveni si el roscat mai
târziu. Sotia mea îi alapteaza pe copilasi. Ea tocmai a fiert dulceata într-o
chiuveta (tot în vis) si cei doi copilasi s-au catarat în chiuveta si o ling.
lata
visul. M-am trezit de patru sau cinci ori în timp ce visam întrebându-ma daca
este adevarat ca avem gemeni, fara sa pot conchide cu toata certitudinea ca nu
am facut decât sa visez. Visul a durat pâna la trezire, chiar si putin dupa
trezire, pâna când m-am lamurit pe deplin cum stau lucrurile. La micul dejun i
l-am povestit si sotiei mele care s-a amuzat copios. Ea mi-a zis: Nu cumva a
nascut gemeni Ilse (fiica mea)?
l-am
raspuns: Nu-mi prea vine sa cred, caci nici în familia mea si nici în cea a lui
Gs. (sotul ei) nu au existat gemeni. Pe 18 noiembrie, la orele 10 de dimineata,
am primit o telegrama trimisa în dupa-amiaza precedenta de ginerele meu, în
care eram anuntat ca s-au nascut doi gemeni, un baietel si o fetita. Nasterea
s-a produs, prin urmare, în momentul în care visam ca sotia mea a nascut
gemeni. Evenimentul a avut loc cu patru saptamâni mai devreme decât am socotit
cu totii bazându-ne pe supozitiile fiicei mele si ale sotului ei.
Si asta
nu-i totul: In noaptea urmatoare, am visat ca fosta mea sotie, defuncta, mama
fiicei mele, a luat în grija patruzeci-si-opt de nou nascuti. La primirea
primilor doisprezece, am protestat. Aici visul se sfârseste.
Fosta mea sotie a iubit mult copiii. Adeseori afirma
ca si-ar dori o droaie de copii, cu cât mai multi cu atât mai bine, si ca s-ar
simti în stare sa faca pe îngrijitoarea la o gradinita de copii. Zgomotul si
tipetele copiilor erau muzica sa favorita . Adeseori se întimpla sa invite o
ceata de copii de pe strada, sa-i ospateze în curtea vilei noastre cu ciocolata
si prajituri. Fiica mea, dupa ce a nascut si, mai ales, dupa ce i-a trecut
surpriza nasterii survenite prematur, a gemenilor si a diferentei lor de sex,
s-a gândit de-ndata, fara îndoiala, la mama sa, stiind cu câta bucurie ar fi
întâmpinat ea evenimentul. "Oare ce ar spune mama acum daca ar sta la
capatâiul meu de lauza?"
Acest
gând i-a trecut mai mult ca sigur prin minte. Si iata ca eu am avut visul cu
prima mea sotie defuncta, pe care am visat-o rareori, de care n-am mai vorbit
dupa primul meu vis si la care nici macar nu m-am gândit.
Credeti oare ca coincidenta visului cu evenimentul, în
ambele cazuri, este întâmplatoare? Fiica mea, care tine mult la mine, s-a
gândit fara îndoiala în mod special la mine în clipele nasterii, cu atât mai
mult cu cât i-am scris adeseori în privinta conduitei pe care sa o aiba în
timpul sarcinii si nu am slabit-o cu sfaturile mele.
Comentariul
lui Sigmund Freud :
Este usor de ghicit ce am raspuns acestei scrisori.
Trebuia sa constat cu amaraciune ca si la corespondentul meu interesul analitic
era obturat de interesul telepatic; asa încât am evitat întrebarea sa directa
remarcând ca visul contine, de altminteri, multe lucruri în afara raportului
sau cu nasterea gemelara, si i-am cerut sa-mi comunice informatiile si
asociatiile susceptibile de a-mi permite interpretarea lui.
La care,
am primit aceasta a doua scrisoare care, nici ea, nu satisface complet
asteptarile mele:
Raspund abia asta zi la scrisoarea dumneavoastra
amicala din 24 a acestei luni. Accept bucuros sa va comunic "fara omisiuni
si reserve" toate asociatiile care mi-au venit. Din pacate, putine - poate
mai multe prin viu grai...
Ei bine, sotia mea si cu mine nu mai dorim copii. De
altfel, nu am avut, ca sa spun asa, un raport sexual; în perioada visului cel
putin nu a existat nici un "pericol".
Nasterea
fiicei mele care a fost asteptata pentru jumatatea lui decembrie a facut,
natural, obiectul unor conversatii numeroase între noi. Dar fata mea a fost
examinata si radiografiata asta vara si, dupa constatarile sale, consultantul a
diagnosticat ca va fi un baiat. Sotia mea a declarat atunci: "Ce-as mai
râde sa fie o fetita". A mai zis atunci ca ar fi mai bine daca ar fi un H.
decât un G. (numele ginerelui meu), fiica mea este mai draguta si are mai multa
prestanta decât ginerele meu, desi el a fost ofiter de marina. Ma intereseaza chestiunile
legate de ereditate si am obiceiul sa caut asemanarile la copilasi. Inca ceva!
Avem un catelus care manânca cu noi la masa, îsi primeste pateul si linge
farfuriile. Tot acest material s-a reîntors în vis.
Iubesc
mult copiii si am afirmat adeseori ca as mai creste cu placere înca un
sufletel, acum când pot sa o fac cu mai multa întelegere, interes si calm, dar
cu sotia mea, care nu are capacitatile necesare pentru o educatie temeinica a
copilului, nu am vrut sa am copil. Iata ca visul îmi face cadou doi - sexul, nu
l-am diagnosticat. Inca si azi îi vad în paturile lor si le recunosc limpede
trasaturile, unul este mai "eu-însumi", celalalt mai mult sotia mea,
dar fiecare are si ceva din celalalt. Sotia mea are parul blond-roscat dar unul
dintre copii îl are saten (roscat), brun. Zic: "Si asta va deveni roscat
mai târziu". Cei doi copii se catara pe o chiuveta mare în care sotia mea
amesteca în dulceata, si ling marginile si fundul chiuvetei (visul). Originea
acestui detaliu este usor de explicat, de altfel nici ansamblul visului nu ar
fi dificil de înteles si interpretat, daca n-ar coincide cu nasterea
neasteptata si precoce a nepoteilor mei (cu trei saptamâni mai devreme),
coincidenta aproape orara (nu as putea spune cu precizie când a început visul,
nepoteii mei s-au nascut la orele noua, noua si un sfert; în jurul orelor zece
m-am dus la culcare si noaptea am visat), si daca nu am fi stiut dinainte ca va
fi baiat. Cu siguranta, îndoiala privind exactitatea afirmatiei - baiat sau
fata - poate face sa apara gemeni în vis, dar mai ramâne coincidenta temporala
a visului gemelar cu nasterea neasteptata, si cu trei saptamâni în avans, a
gemenilor fetei mele.
Nu este
pentru prima oara când evenimentele de la distanta acced la constiinta mea
înainte de a afla despre ele. Unul dintre mai multe altele: în octombrie, m-au
vizitat cei trei frati ai mei. Noi nu ne-am mai gasit împreuna de treizeci de
ani (desigur ca în doi mai des), exceptând, pe fuga , la înmormântarea tatalui
meu si a mamei mele. Moartea lor era asteptata - în nici un caz nu am
"presimtit-o". Dar, când în urma cu circa 25 de ani a murit cel mai
tânar din fratii mei, brusc, pe neasteptate, la vârsta de zece ani, am gândit
imediat - când factorul mi-a înmânat cartea postala care anunta moartea sa, si
fara sa-i arunc vreo privire: aici scrie ca fratele tau a murit. Si totusi era
singur în caminul familiei noastre, un baiat pleznind de sanatate, în timp ce
noi ceilalti patru frati mai în vârsta ne luasem zborul de acasa si eram
absenti. Din întâmplare, când m-au vizitat fratii mei, conversatia noastra s-a
purtat pe marginea acestei experiente pe care am trait-o atunci si iata ca cei
trei frati au scapat cu totii, ca la ordin, declaratia ca li s-a întâmplat si lor
atunci exact acelasi lucru ca si mie. N-as putea spune daca lucrul s-a
întâmplat identic, în orice caz fiecare a declarat ca a presimtit aceasta
moarte ca o certitudine, înainte ca stirea primita putin dupa si total
neasteptata sa o fi notificat. Toti patru suntem pe linia maternala naturi
sensibile si în acelasi timp persoane robuste, dar nici unul din noi nu a fost
atras de vreo forma de spiritism sau ocultism - ba chiar le respingem cu
hotarâre. Toti cei trei frati ai mei sunt diplomati universitari, doi sunt
profesori de liceu, unul sef geometru, mai degraba chitibusari decât fantasti.
- Cam asta-i tot ce pot sa va zic despre vis. Daca vreti sa utilizati pentru
publicare, pun totul la dispozitia dumneavoastra.
Comentariul
lui Sigmund Freud :
Daca vom trece acum la tratamentul analitic al acestui
vis, va trebui sa ne recunoastem din nou insatisfactia. Materialul de gânduri
pe care visatorul îl ataseaza continutului manifest al visului este si el
insuficient, cu el nu putem face nici o analiza a visului. Visul, de pilda,
insista minutios asupra asemanarii dintre copii si parinti, el discuta de
culoarea parului lor si despre probabila ei modificare în timp, iar pentru a
explica aceste detalii etalate pe larg, visatorul nu ne da decât o informatie
vaga, cum ca el s-a interesat dintotdeauna de problemele legate de asemanare si
ereditate; si totusi, noi avem obiceiul de a cere mult mai mult. Dar într-un
punct, visul permite o interpretare analitica, si tocmai acolo analiza, care
altminteri nu are nimic dea face cu ocultismul, vine într-o maniera
remarcabila în sprijinul telepatiei. Numai datorita acestui punct va solicit
atentia asupra acestui vis.
Daca
examinati corect problema, visul acesta nu are nici un drept la calificarea de
"telepatic". El nu-i comunica nimic visatorului, nimic care -sustras
cunostintei sale obisnuite - sa se petreaca simultan într-un alt loc; ceea ce
povesteste visul este cu totul altceva decât evenimentul de care informeaza
telegrama din ziua care a urmat noaptea visului. Visul si evenimentul difera
asupra unui punct extrem de important, dar si concorda, lasând la o parte
simultaneitatea, într-un alt element foarte interesant.
In vis,
sotia visatorului naste gemeni. Dar ceea ce s-a petrecut este ca fiica lui care
traieste departe a nascut gemeni. Visatorul nu ignora aceasta diferenta, dar nu
pare sa cunoasca vreo explicatie care sa-l ajute sa o depaseasca, si întrucât
el nu are nici o înclinatie oculta, dupa zicerile lui, se multumeste sa întrebe
cu timiditate daca coincidenta visului si evenimentului în punctul nasterii
gemelare poate fi altceva decât o întâmplare. Dar interpretarea psihanalitica a
viselor aboleste aceasta diferenta între vis si eveniment, si le da amândurora
acelasi continut. Daca vom apela la materialul asociativ al acestui vis, el ne
arata, în ciuda saraciei sale, ca exista aici o legatura afectiva între tata si
fiica, legatura afectiva atât de obisnuita si de naturala încât ar trebui sa
încetam sa ne rusinam de ea, care cu siguranta nu reuseste sa se exprime în
viata decât ca interes tandru, si nu antreneaza ultimele sale consecinte decât
în vis.
Tatal
stie ca fiica sa tine mult la el, el este convins ca ea s-a gândit mult la el
în ceasul marii ei încercari; eu cred ca el îl invidiaza pe ginerele sau, pe
care îl blagosloveste în scrisoarea sa cu câteva remarci depreciative - pentru
fiica sa. Cu ocazia nasterii (asteptata sau perceputa prin telepatie) sa
trezit în inconstient dorinta refulata: mai bine ar fi sotia (a doua) mea - si
aceasta dorinta este cea care deformeaza visul si este responsabila de
diferenta dintre continutul manifest al visului si eveniment. Avem dreptul sa
înlocuim în vis a doua sotie cu fiica. Daca am avea mai mult material pentru
acest vis, cu siguranta ca am putea sa consolidam si sa aprofundam aceasta
interpretare.
Si
iata-ma ajuns la ceea ce vroiam sa va arat. Ne-am fortat sa fim cât se poate de
impartiali si am admis doua conceptii despre vis deopotriva de posibile si
deopotriva de nedemonstrabile. Dupa prima, visul este reactia la un mesaj telepatic:
fiica ta este pe cale de a aduce pe lume doi gemeni. Dupa a doua, el se bazeaza
pe un travaliu de gândire inconstient pe care l-am putea traduce cam asa:
astazi este precis ziua în care trebuie sa aiba loc nasterea, daca tinerii de
la Berlin s-au înselat într-adevar cu o luna, asa cum eu cred de fapt. Si daca
sotia (prima) mea ar mai fi trait, ea nu s-ar fi multumit numai cu un copilas.
Pentru ea, ar fi trebuit cel putin gemeni. Daca aceasta a doua conceptie este
buna, nu mai avem nici o problema suplimentara. Este un vis ca oricare altul.
La gândurile visului (preconstiente) care au fost mentionate s-a adaugat
dorinta (inconstienta), ca nimeni alta decât fiica sa-i devina a doua sotie
visatorului, si astfel s-a produs visul manifest care ne-a fost comunicat.
Dar daca
preferati sa presupuneti ca mesajul telepatic al nasterii fiicei a ajuns la
visator, atunci se nasc noi întrebari asupra raportului unui asemenea mesaj si
asupra influentei sale asupra formarii visului. Raspunsul vine de la sine si
poate fi furnizat fara nici un echivoc. Mesajul telepatic este tratat ca o
bucata de material destinata formarii visului, ca un oricare alt stimul care
vine din exterior sau din interior, ca un zgomot jenant venind din strada, ca o
senzatie insistenta venind de la un organ al visatorului. In exemplul nostru,
vedem cu limpezime cum mesajul este transformat în împlinire de dorinta cu
ajutorul unei dorinte refulate si a asteptarii nerabdatoare, dar din nefericire
nu putem arata cu aceeasi claritate cum s-a contopit el într-un vis împreuna cu
un alt material simultan treaz. Mesajul telepatic - daca tot trebuie sa-i
recunoastem realitatea - nu poate schimba deci nimic din formarea visului,
telepatia nu are nimic de-a face cu esenta visului. Pentru a evita impresia ca
as vrea sa ascund o obscuritate în spatele unui cuvânt abstract dar sunând
bine, sunt gata sa reformulez: esenta visului consta în procesul particular al
travaliului visului, care transporta gândurile preconstiente (resturile diurne)
cu ajutorul unei motiuni de dorinta inconstienta în continutul manifest al
visului. Dar problema telepatiei priveste la fel de putin visul ca si problema
angoasei.
Sper ca
ma aprobati în aceasta privinta, dar ca îmi veti obiecta curând ca exista
totusi si alte vise telepatice unde nu exista nici o diferenta între eveniment
si vis, si unde nu putem gasi nimic altceva decât restituirea nedeformata a
evenimentului. Inca o data, eu nu cunosc, din propria mea experienta, asemenea
vise telepatice dar stiu ca au fost raportate adeseori. Sa presupunem ca avem
de-a face cu un asemenea vis telepatic fara deformare sau amestec. Atunci se
pune o alta întrebare: oare, chiar putem numi vis o asemenea experienta traita
telepatic? O veti face fara îndoiala atâta timp cât veti urmari limbajul uzual
popular pentru care tot ce se întâmpla în viata noastra psihica în timpul
perioadei somnului se numeste vis. Probabil ca mai ziceti si: m-am întors în
vis, si ca gasiti si mai putin incorect sa ziceti: am plâns în vis sau m-am
speriat în vis. Dar remarcati totusi ca în toate aceste cazuri utilizati unul
în locul altuia, fara distinctie, "vis" si "somn", sau
"stare de somn". Cred ca ar fi în interesul preciziei stiintifice sa
separam mai bine "visul" si "starea de somn". De ce sa
trebuiasca sa-i furnizam noi un pendant confuziei suscitate de Maeder care
descopera o noua functie pentru vis, refuzând total sa distinga travaliul
visului de gândurile latente ale visului? Asa ca, daca trebuie musai sa
întâlnim un "vis" telepatic pur de acest gen, noi vom prefera cu
siguranta sa-l numim o experienta traita telepatic în stare de somn. Un vis
fara condensare, deformare, dramatizare, fara împlinirea unei dorinte înainte
de toate, nu merita desigur acest nume. Imi veti aminti ca exista înca si alte
productii psihice în somn carora ar trebui atunci sa le refuzam numele de
"vis".
Se întimpla ca experiente traite aievea în timpul
zilei sa se repete pur si simplu în somn; recent, reproducerile în
"vis" ale scenelor traumatice m-au constrâns la o revizuire a teoriei
visului; exista vise care se disting de specia obisnuita prin calitati aparte,
care nu sunt la drept vorbind nimic altceva decât fantasme nocturne fara
alterare, nici amestec, întru totul asemanatoare fantasmelor diurne
binecunoscute. Ar fi desigur jenant sa excludem aceste formatiuni de la
calificativul "vise. Dar toate acestea vin frumusel din interior, sunt
produsele vietii noastre psihice, în timp ce "visul telepathic" pur
ar fi, dupa însusi conceptul sau, o perceptie venita din exterior, vizavi de
care viata psihica s-ar comporta de o maniera receptiva si pasiva.
Nota : Cartea "Psihanaliza
fenomenelor oculte" a fost
publicata în format electronic de editura AROPA - 1999.
EXERCIŢII
DE INIŢIERE
Rolul
locului si distantei
Telepatia mentala, care presupune existenta unui
transmitator si a unui receptor, poate fi practicata fie local, de
exemplu, într-o aceeasi încapere, fie la
distanta.
In
telepatia mentala locala cei doi actori pot sta la o distanta mica unul de
celalalt, de la un metru pâna la câteva zeci de metri, astfel încât ei se pot
vedea si, mai important, se pot auzi. In acest caz, comunicarea directa este
importanta în special pentru confirmarea momentelor de transmisie-receptie si
pentru confruntarea rezultatelor comunicarilor telepatice. In acelasi timp,
este obligatoriu ca, în acest caz, receptorul sa nu aiba posibilitatea de a
vedea - direct sau indirect - obiectele care sunt supuse experientelor de
transmisie telepatica. Sunt astfel posibile si exercitiile de transmitere
telepatica prin voce.
In
telepatia mentala de la distanta cei doi actori se pot afla la o distanta
apreciabila unul de altul, astfel încât ei nu se pot vedea si nici auzi. Pentru
stabilirea momentelor de transmisie si receptie telepatica se apeleaza, în
acest caz, la fixarea în prealabil a unui program comun, în care sunt
înregistrate cu precizie orele si perioadele când au loc aceste transmisii.
Pentru confruntarea rezultatelor se pot folosi carnetele în care fiecare dintre
cei doi noteaza cu exactitate ora si mesajul transmis si respectiv receptionat.
Aceste note vor face obiectul unei confruntari ulterioare, imediat ce acestia
se vor revedea.
In
practica, pentru comunicarea privind programul de transmisie-receptie si pentru
confruntarea rezultatelor în transmisia si receptia mesajelor telepatice de la
distanta se pot folosicu succes telefoane, speakere si orice alte mijloace care
pot asigura o comunicare imediata.
Asa cum
s-a mai mentionat, distanta nu joaca un rol foarte important în telepatie,
deoarece în practica informatia poate fi transmisa si receptata de la orice
distanta. Din acest motiv, se pot folosi orice alte tehnici care respecta
principiile si conditiile de desfasurare descrise mai sus. Simplificarea
comunicarii este foarte importanta mai ales în exercitiile din fazele de
initiere si antrenament, când aceasta comunicare este absolut indispensabila.
Tehnici
de relaxare
Este un fapt bine cunoscut ca transmiterea si/sau
receptionarea mesajelor functioneaza cu atât mai bine cu cât esti mai relaxat,
eventual în stare de transa.
Daca nu
stiti sa va autoinduceti o stare de transa, urmati urmatoarele sfaturi :
❖ încercati sa va relaxati cât puteti de mult
❖ o buna relaxare poate fi realizata si prin urmatoarele
tehnici :
o dupa o baie fierbintere
o statul în fotoliul favorit
o statul în semiîntuneric
o ascultatul unei melodii favorite etc.
❖
impuneti-va
o stare de liniste adânca, chiar daca în apropierea dvs. se aud unele zgomote
mai mici sau mai mari
❖
alungati
orice gând care va vine în minte si mentineti cât mai mult aceasta stare
❖
daca
simtiti ca va relaxati foarte bine cu o alta tehnica personala, folositi-o pe
aceea
❖
puteti
alterna tehnicile de relaxare, chiar si în timpul unui singur exercitiu de
aceasta natura
Exercitiul
1
Familiarizarea
cu mediul telepatic
❖ Cauta un moment linistit si un loc în care poti sa nu
fii deranjat timp de 15 de minute în fiecare zi.
❖ Inchide ochii si puneti imaginatia la încercare pentru
a «vedea» câmpul energetic care se manifesta în preajma ta.
❖ Dupa ce ai prima imagine în fata ochilor închisi,
creaza-ti diferite emotii (bucurie, teama, dragoste, furie etc.)
❖ Imagineaza-ti aceste emotii curgând prin câmpul
energetic pe care l-ai creat în jurul tau.
❖ Când esti gata, revarsa toate acestea (trimite
emotiile prin care ai trecut si pe care le-ai situat în fluxul acela
energetic), înapoi în corpul tau fizic.
Exercitiul 2
Patrunderea
în reteaua telepatica
❖
Ocupa
undeva o pozitie confortabila si relaxeaza-te
❖
Inchide
ochii si încearca sa-ti umpli corpul fizic cu o energie care te ajuta sa te
detasezi complet de orice sursa din jur care îti poate distrage atentia
❖
Imagineaza-ti
chakra în fata ochiului mintii, ca pe un strat de abur fierbinte în jurul
corpului tau. Acest strat este la început subtire, apoi acesta pare ca se
îngroasa din ce în ce mai mult
❖
La
capatul cel mai îndepartat al acestei chakre vei descoperi un zid
❖
Cu ochiul
mintii vei impune corpului tau sa calatoreasca liber si sa se apropie de acest
zid. Când ajungi în fata zidului te opresti
❖
Tot cu
ajutorul corpului încearca sa descoperi în acest zid un punct slab. Incearca
sa-l împingi cu corpul, în ideea de a-l darâma
❖
Daca
zidul nu cade, încearca sa-l ataci cu mai multa energie. Daca crezi ca e
nevoie, încarca-ti pumnul cu multa energie si loveste în punctul slab al
zidului. Daca zidul nu cedeaza, continua prin tot ce-ti apare la dispozitie
sa-l dobori
❖
Dupa ce
zidul cedeaza, în spatele acestuia vei descoperi o retea telepatica. Ea se
prezinta sub forma unui gol întunecat, continând câteva dungi albe care se
misca în jurul lui.
❖
Imediat ce descoperi aceasta retea telepatica striga-ti cu putere numele tau de
trei ori
❖
Asculta
apoi licarirea unei raze, care va suna ca un fel de murmur în urechea ta. Ce-ti
spune aceasta licarire ?
❖
Incearca
sa raspunzi acestei licariri, trimitând propriul tau mesaj în reteaua
telepatica, ca si cum îl încredintezi acestei licariri care se preumbla în
ochilor tai
❖
Asteapta
timp de un minut sa vezi ce raspuns vei primi. Daca primesti un raspuns bine
receptat, înseamna ca esti deja conectat în reteaua telepatica. Ca exemplu,
mesajul poate consta dintr-o întrebare de genul daca cineva te poate auzi.
Raspunsul ar va veni numai în cazul în care cineva ti-a auzit mesajul
❖
Vorbeste
deschis cu cel care ti-a dat raspunsul. Poti vorbi tot ceea ce îti place. Nu
uita : dup ce ai terminat convorbirea, spune la revedere interlocutorului tau
❖
Deschide
ochii si încearca sa revezi acum tot ceea ce ti s-a întâmplat.
Exercitiul
3
Transmiterea
unui gând
❖ Ocupa undeva o pozitie confortabila si relaxanta
❖
Inchide
ochii si concentreaza-te, încercând sa-ti fixezi un gând în minte. Gândul
trebuie sa fie în legatura cu o persoana pe care o cunosti si careia vrei sa
i-l transmiti
❖
Adu acest
gând cât poti mai bine în fata ochilor închisi si amesteca-l cu energia pe care
o simti în jurul corpului tau
❖
Cauta un
moment potrivit si lanseaza gândul în afara ta, facându-l sa calatoreasca liber
catre persoana vizata
❖ Deschide ochii si relaxeaza-te la loc.
Nu uita: Relaxarea si destinderea în cazul acestor exercitii
joaca un rol foarte important. Daca esti tensionat succesul nu poate fi
garantat.
Exercitiul
4
Tehnica
cu doua persoane
Nota :
Pentru acest exercitiu aveti nevoie de un pachet de carti de joc. Daca nu le
avetii, puteti sa le confectionati din cartoane.
❖
Stabiliti
mai întâi cine preia rolul de transmitator si cine pe cel de receptor în timpul
acestui exercitiu
❖ Transmitatorul :
o ia pachetul de carti, îl aseaza în fata receptorului
si împreuna cu receptorul se aseaza undeva într-un loc confortabil si relaxant,
eliberându-si mintea de orice gânduri straine
o amesteca mai întâi cartile si trage apoi cartea de
deasupra pachetului
o începe
prin a privi cartea extrasa cu insistenta
o
retine perfect imaginea
cartii în minte, îsi alege un moment potrivit si trimite catre receptor aceasta
imagine ca pe un gând izvorât din ochiul mintii sale
❖ Receptorul :
o se
asigura ca mintea sa este clara si eliberata de orice
alt gând strain o
fixeaza imaginea care i-a fost
transmisa o când considera ca mintea sa a « sesizat » o imagine
clara a cartii o confrunta cu cea trimisa de
transmitator
❖
Incearcati
mai întâi numai cu un numar redus de carti din pachet si vedeti cum merge
exercitiul. Pe parcurs puteti mari numarul acestora pâna la folosirea
întregului pachet
❖ Schimbati rolul între voi : transmitator si receptor.
Exercitiul
5
Rezonanta
la sunete
Note
:
1.
Rezonanta
sunetului : este folosita atunci
când se doreste a se lucra cu o chakra vocala în telepatie si este un
instrument de vorbire telepatica
2. Aceasta tehnica este pentru doua persoane
3. Se începe cu literele alfabetului si, dupa ce tehnica
folosita va fi perfectionata, se va putea trece la cuvinte si propozitii.
❖
Stabiliti
mai întâi cine va avea rolul de transmitator si cine pe cel de receptor pentru
acest exercitiu
❖
Asezati-va
unul lânga celalalt într-un loc confortabil, relaxati-va si eliberati-va
amândoi de orice alt gând strain
❖ Transmitatorul :
o începe prin a striga pe rând fiecare litera a
alfabetului. o fiecare litera va fi pronuntata cât mai clar cu
putinta o dupa fiecare litera pronuntata asteapta câteva secunde
pentru ca receptorul sa o preia ca sunet la modul cât
mai
apropiat
de cel real
❖ Receptorul :
o va repeta
sunetul auzit de la transmitator
o va memora
acest sunet cât mai exact cu putinta
❖ Se va schimba rolul dintre transmitator si receptor,
repetându-se exact aceeasi pasi descrisi mai sus.
❖ Se exerseaza apoi transmiteri si
receptii telepatice cu litere luate la întâmplare, prin acelasi procedeu
descris la exercitiul anterior. Dupa 3-5 încercari se vor schimba din nou
rolurile între transmitator si receptor.
CITIREA
MUSCULARA A GÂNDURILOR
Cine are abilitaţi
Pâna în prezent nimeni nu a reusit sa aduca vreo
dovada ca exista vreo corelatie între gradul de inteligenta a unei persoane si
capacitatea acesteia de comunicare telepatica. De asemeni, nu exista nici o
dovada cu privire la faptul ca vârsta sau sexul persoanei influenteaza
capacitatea ei de comunicare telepatica.
Este
important sa se stie ca, indiferent de vârsta, sex sau alte elemente importante
ale diversitatii umane, fiecare om este capabil sa-si recupereze vechile
abilitati pierdute - se pare - înca din preistorie : acelea de comunicare
telepatica. Pâna în ziua de azi stiinta nu a putut demonstra si nu a reusit sa
aduca nici o dovada palpabila ca anumite categorii de fiinte umane nu ar fi
capabile sa-si recapete aceste abilitati. Fie ca avem de-a face cu un copil,
fie ca este vorba de un om în vârsta, fie ca este o femeie sau un barbat, în
batalia pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare mentala toate
caracteristicile de diferentiere umana de acest fel nu reprezinta nici un
impediment si, ca atare, nu sunt supuse nici unei restrictii specifice.
Desigur,
oamenii asimileaza diferit. Unii sunt mai pragmatici, mai inventivi si mai
receptivi decât altii. Din acest punct de vedere, se poate spune ca exista o
oarecare diferentiere si ea se poate manifesta, desigur, si în ceea ce priveste
asimilarea cunostintelor si practicilor de telepatie, asa cum, de altfel, se
poate manifesta si în numeroase alte domenii de activitate umana.
Asadar,
desi în paginile care vor urma subiectii considerati sunt referiti ca fiind niste
barbati, este important sa se stie ca acesta este numai un exercitiu de
exprimare si ca partea feminina este la fel de capabila sa efectueze si sa
practice cu succes aceasta facultate mentala. De altfel, experimentele
stiintifice au demonstrat cu prisosinta ca femeile au înregistrat
rezultate stralucitoare, în multe cazuri depasind
chiar capabilitatile unor barbati.
Cheia
succesului
Cheia succesului pentru însusirea
acestor practici o constituie,
desigur, mai multi factori. Dintre acestia cei mai importanti ar
putea fi:
•
atentia
si puterea de concentrare
•
corectitudinea
în aplicarea exercitiilor
•
respectarea
cu strictete a indicatiilor
•
o
practica asidua
•
nu în
ultimul rând, curajul si încrederea în reusita.
Din pacate stiinta, desi are dovezi palpabile ale
existentei fenomenului telepatic, nu a reusit nici pâna astazi sa desluseasca
mecanismul intim al comunicarii telepatice. Nimic însa nu ne împiedica sa
discutam, sa practicam si sa analizam acest fenomen sperând ca într-o buna zi
el va fi pus în lumina si, desigur, va fi exploatat la maximum în folosul
omenirii.
Un lucru
este însa cert : marea majoritate a teoriilor care sustin telepatia ca fenomen
natural, aduc ca argument important în exercitarea acestuia marea puterea de
concentrare a subiectilor.
Componentele
practice
Lectiile si exercitiile care urmeaza sunt descrise la
modul cel mai simplu si pe întelesul tuturor, astfel încât chiar si un copil ar
putea sa asimileze si sa urmeze cu succes toate indicatiile si intructiunile
necesare unei practici adecvate.
Asa cum
veti putea observa mai departe, exercitiile au fost grupate în doua parti
principale. Prima, cunoscuta si sub numele de citire musculara a gândurilor,
nu este o telepatie autentica. Insa, asa cum s-a putut constata pe cale
experimentala, practicarea acestei categorii de exercitii reprezinta un
excelent antrenament pentru cea de-a doua parte a exercitiilor, cea de citire
adevarata a gândurilor.
Precizam
la modul imperativ ca elevii trebuie sa asimileze ambele categorii de exercitii
ale acestui studiu, începând prin citirea musculara care, asa cum s-a
mentionat, reprezinta o minunata pregatire posibila pentru realizarea experientelor
de adevarata citire a gândului sau telepatie.
O
practica graduala si fara excese
Experientele nu trebuie sa fie facute cu un individ
aflat întâmplator în preajma noastra si, mai ales, nu în mod excesiv, toate într-o
singura seara. Ele trebuie sa se desfasoare gradual, în ordinea în care sunt
prezentate aici si trecând la urmatorul exercitiu numai dupa ce s-a realizat un
real progres în exercitiul curent.
In plus,
nici un exercitiu nu trebuie efectuat daca practicienii nu sunt pregatiti
spiritual sau daca se afla într-o stare avansata de oboseala. Daca va simtiti
obosit este de preferat sa nu începeti nici un exercitiu. Daca totusi l-ati
început, este mai indicat sa renuntati si sa-l reluati altadata, atunci când va
veti simti în forma. Avem de-a face aici cu o adevarata educatie a simturilor
si de aceea trebuie sa-i acordati întreaga dvs. atentie si consideratie.
Nu
insistati prea mult atunci când observati ca nu înregistrati succese autentice.
Mai bine abandonati si reluati altadata, atunci când starea psihica si fizica
va permite.
Recomandarea noastra este :
- sa afectati cel mult doua ore pe zi exercitiilor
- nu conteaza ca timp de câteva zile nu ati efectuat
nici un exercitiu, însa perioadele de «relache» nu trebuie sa depaseasca mai
mult de 15 zile
- nu încercati sa recuperati din timpul pierdut
efectuând într-o singura zi mai mult de un exercitiu
Sfaturi
importante
•
Nu
abordati experiente prea mari si de lunga durata
• Nu va descurajati dupa un insucces
• Nu va mirati ca altii reusesc mai repede decât dvs.
(aptitudinile noastre de educare nu se manifesta în mod egal; se stie ca unii
copii învata mai repede sa citeasca decât altii)
• Nu exista nici o persoana de o inteligenta obisnuita
care sa nu posede în stare latenta aceasta facultate de a transmite si citi
gândul de la distanta.
Importanta citirii musculare a gândului
Pe lânga cele câteva avantaje mentionate mai sus,
experientele de citire musculara care urmeaza, au si rolul de a aduce câteva
lamuriri importante pentru a întelege ca exista o diferenta semnificativa între
aceasta practica si adevarata citire a gândului.
La prima
vedere, o experienta de citire musculara a gândului, desi poate parea
spectaculoasa si poate oferi suficiente satisfactii, ba chiar i se pot gasi
numeroase aplicatii practice foarte utile în viata noastra cea de toate zilele,
nu are aproape nimic comun cu schimbul mental de gânduri. Insa, asa cum se va
putea constata din cele ce urmeaza, ea constituie o practica premergatoare
absolut indispensabila pentru abordarea telepatiei reale. Spiritul de
organizare, puterea de concentrare, cooperarea, satisfactia data de succesele
usor de obtinut sunt doar câteva caracteristici care se câstiga în aceasta faza
de pregatire.
O prima experienta
Daca jucati rolul celui care experimenteaza acest
exercitiu de citire musculara a gândurilor atunci urmati cu strictete toate
indicatiile de mai jos. Exercitiul presupune ca va aflati într-un spatiu
restrâns, de exemplu într-o camera, în care se mai afla si alte persoane care
vor asista la experienta.
Rugati pe cineva sa va bandajeze bine ochii, dupa
care, însotit sau nu, dupa cum considerati ca va puteti descurca, puteti parasi
încaperea. Inainte însa de a parasi încaperea rugati asistenta ca în timp ce
lipsiti sa decida împreuna si sa aleaga un obiect pe care sa-l ascunda într-un
loc potrivit din încapere.
Sa
presupunem ca asistenta a decis sa ascunda un creion într-un loc bine acoperit
din camera. Toate persoanele prezente îsi vor ocupa locul firesc, astfel încât
nimic sa nu tradeze locul si obiectul ascuns. Dupa aceasta, una dintre persoane
va va invita sa reveniti înapoi în camera.
Dupa ce
ati revenit, desigur, cu bandajul pe ochi astfel încât sa nu puteti vedea
nimic, va veti adresa asistentei cam în felul urmator :
"/Am nevoie
de ajutorul unei persoane care cunoaşte exact locul si obiectul ascuns. As
prefera o persoana care are o sensibilitate mai mare, în sensul ca se poate
concentra suficient de bine asupra experientei si ca vrea cu adevarat sa ma
ajute. Ea nu trebuie sa-mi spuna nimic pentru a trada secretul vostru. In
general nu-i voi cere sa vorbeasca deloc cu mine. Ea ma va ajuta, la modul
aproape inconstient, sa ma conduca exact acolo unde trebuie pentru ca eu sa
descopar mai întâi locul si apoi obiectul ascuns. Asa cum veti putea observa,
nu voi face altceva decât sa o tin de mâna. Daca ea îmi va face anumite semne
din care eu as putea beneficia sa-mi duc la bun sfârsit experimentul, atunci nu
înseamna decât ca ea v-a tradat. Eu nu-i cer asta. Ii cer doar sa coopereze
mental cu mine, în sensul ca :
1) se concentreaza puternic pentru a ma îndruma catre
obiectiv, si
2) îsi doreste sincer succesul meu.
In plus,
va rog si pe voi ceilalti ca, din punct de vedere mental, sa contribuiti cu
mine si sa ma ajutati. Numai în aceste conditii pot sa va asigur ca voi putea
descoperi secretul vostru."
In fine, daca asistenta a hotarât, chiar în prezenta
dvs., care este persoana care va va oferi ajutorul, urmatorul pas este sa-i
prindeti mâna în mâna dumneavoastra. Puteti sa-i repetati si acesteia ceea ce
ati spus mai devreme, adica ce asteptati de la ea. Faceti-o la modul în care
puteti sa o sensibilizati cât mai bine, sa o determinati sa coopereze cu
interes si cu sinceritate.
Rolul experimentatorului
De aici înainte rolul dvs. este esential. Urmatorul
pas este sa încercati sa deslusiti si sa profitati din plin de impresiile pe
care le imprima contractia musculara a mâinii pe care o tineti în mâna dvs. Nu
este deloc simplu. La început veti fi derutat, nu va veti da seama ce decizii
sa luati si poate nici nu veti simti prea evident vreo vibratie musculara din
partea partenerului-ghid ales.
Nu va descurajati. Trebuie sa aveti deplina încredere.
Increderea dvs. în reusita trebuie sa o depaseasca pe a tuturor celor prezenti.
Niciodata
sa nu va treaca prin cap ca ghidul este rauvoitor si nu vrea sa coopereze.
Trebuie sa-i acordati încredere deplina. Lasati-va condus sincer de el spre
succes.
Daca
totul decurge normal, toate indiciile exprimate prin vibratiile musculare ale
mâinii ghidului va vor conduce, putin câte putin, dar cu siguranta, catre
ascunzatoare. Nu trebuie decât sa stiti sa interpretati aceste vibratii.
Daca
aveti senzatia ca nu primiti nici un indiciu relativ la directia pe care
trebuie sa o urmati, trebuie sa insistati pentru a ajunge sa simtiti aceasta
colaborare. Puteti face un pas înainte, într-o anumita directie, apoi puteti
face pasul înapoi, si în tot acest timp încearcati sa obtineti indiciile de
care aveti nevoie. Un pas facut într-o directie gresita ar trebui sa fie urmat
de o vibratie a mâinii ghidului care, presupunând ca doreste sa va ajute, se va
opune cu siguranta. Dimpotriva, un pas îndreptat într-o directie buna ar trebui
sa conduca la o «vibratie de aprobare» din partea ghidului. Testând toate acestea
- cu destula abilitate, se întelege, astfel încât sa nu para ca o provocare
deranjanta - veti putea sa deslusiti semnificatiile vibratiilor musculare ale
partenerului dvs. cooperant.
In tot
acest timp puteti sa va adresati verbal ghidului. Faceti-o cu destula blândete
si îmbiati-l sa coopereze. Cereti-i sa se concentreze puternic asupra
experientei, sa-si îndrepte toate gândurile numai în scopul reusitei: la
început asupra ascunzatorii apoi, dupa ce aceasta a fost descoperita, asupra
obiectului ascuns.
Efectele
unor miscari brusce din partea dvs. pot fi de asemenea benefice. Ghidul imprima
inconstient o miscare vibratorie mâinii sale. Sensul acestei miscari ar trebui
sa fie suficient pentru dvs.
Murmurele
pe care este probabil ca le simtiti din partea asistentei, pot fi si ele
benefice, daca stiti sa le interpretati corect. Desi nu pe ele va veti baza cel
mai mult, totusi este bine sa le aveti în vedere atunci când considerati ca
aveti nevoie de ajutor. In general, concentrarea dvs. acuta trebuie sa speculeze
orice factor favorabil care apare pe parcursul experimentului.
Nu uitati
! Când apucati un obiect în intentia de a-l prezenta ca fiind chiar obiectul
cautat, asteptati «semnalul» muscular de la ghid. Mimati diferite miscari cu
acest obiect pentru a va convinge, prin vibratiile musculare transmise de ghid,
ca acesta este sau nu obiectul cautat. Nu va grabiti, pentru a nu strica totul
!
Cum se manifesta vibratiile musculare
In general, vibratiile musculare, evidentiate prin
mâna ghidului, se pot manifesta în doua forme distincte. Intr-o prima forma
aceste vibratii se pot produce în sensul unei usoare miscari de opozitie, o
tractiune înapoi, care are ca scop oprirea operatorului si întoarcerea lui
înapoi din directia în care se îndreapta, în cazul în care aceasta directie
este gresita.
In cea
de-a doua forma, vibratiile se produc în sensul unei miscari aprobatoare, care
indica faptul ca punctul spre care se îndreapta operatorul este cel corect.
In
general, lipsa unei vibratii autentice poate fi încadrata în cea de-a doua
forma de cooperare. Aceasta înseamna ca ghidul nu are de ce sa se opuna, sa se
exprime în vreun fel anume. El se va feri sa-l traga pe operator dupa el spre
directia buna, deoarece considera ca acesta ar fi un ajutor direct, poate chiar
expus la modul ostentativ. In plus, ar putea fi banuit ca «tradeaza». De aceea,
atitudinea sa în acest caz va fi, de cele mai multe ori, aceea de a nu
intreprinde nimic si de a nu manifesta nici un fel de initiativa.
Din nou despre cheia succesului
Operatorul
trebuie însa sa aiba încredere deplina în ghidul sau. Presupunând ca atentia
acestuia din urma este îndreptata în totalitate spre desfasurarea corecta a
experimentului, mai mult ca sigur ca aceasta va impune, aproape imperceptibil,
manifestarea anumitor actiuni musculare: de aprobare, atunci când directia este
buna, sau de dezaprobare, atunci când directia este gresita.
Este
important ca operatorul sa stie sa distinga corect sensul vibratiilor musculare
pe care le percepe prin mâna ghidului sau. Sa distinga când aceste vibratii se
manifesta în sensul unei dirijari acompanietoare, în sprijinul sau, si când ele
se manifesta invers, în sensul de dezaprobare.
O
interpretare corecta a acestor vibratii reprezinta, de fapt, cheia
succesului. De aceea, repetarea exercitiilor de aceasta natura este aproape
obligatorie. Ea se va face pâna când se va ajunge la un progres real, prin
înregistrarea unor reusite dese sau chiar permanente.
Un alt
element care joaca un rol important în obtinerea succesului este cel bazat pe
încrederea completa a ghidului în faptul ca îl ajuta sincer pe operator. In
acest sens el va fi stimulat si îndemnat permanent. In fiecare moment ghidul
fixeaza cu grija privirea si atentia sa în preajma obiectului cautat. In plus,
concentrarea mintii sale asupra obtinerii rezultatului scontat va determina si
actiunile muschilor sai si le va comunica astfel operatorului. Cu cât este mai
absorbit de experienta, cu atât vibratiile vor fi mai intense si mai evidente.
Totodata,
operatorul trebuie sa fie convins ca ghidul sau coopereaza în acest sens,
altfel succesul nu poate fi obtinut.
Secretul citirii musculare
Cum se explica faptul ca ghidul acorda - la modul
aproape inconstient - un ajutor pretios operatorului ? Explicatia are la baza
concentrarea puternica a întregii sale atentii asupra experimentului si este
una foarte simpla. Ea este data de axioma care spune ca : «Orice gând tinde sa se traduca în fapt».
Demonstratia
perfecta a acestui mare adevar o avem, fiecare dintre noi, aproape zilnic, prin
gesturile noastre care însotesc starile mentale de bucurie, frica, tristete,
furie, surpriza etc. Secretul consta de fapt în actiunea automata sau
activitatea musculara inconstienta. Actiunile mentale si cele musculare sunt
într-o permanenta si intima conexiune, depinzând unele de altele.
Un mic
experiment în acest sens, la îndemâna oricaruia dintre noi, ne va convinge
poate mai bine.
> Concentrati-va puternic si gânditi-va ca doriti sa
ridicati un obiect aflat la o jumatate de metru în dreapta dvs.
> Gânditi-va intens si veti constata ca trupul dvs. se
va înclina spre dreapta, catre obiectul respectiv.
> Concentrati-va atentia si gânditi-va ca doriti sa
apucati un obiect aflat în stânga dvs.
> Gânditi-va puternic si veti avea surpriza sa
constatati ca trupul dvs. se va înclina spre stânga, catre obiectul respectiv.
Necesitatea practicii
Practica pentru realizarea cu succes a acestei
categorii de exercitii este indispensabila. Nu trebuie sa credeti ca succesul
se obtine imediat si de fiecare data. La fel de rau este sa nu credeti în sansa
de a obtine succesul, mai ales atunci când, dupa câteva insuccese, se poate
instala descurajarea.
Exercitiul
este absolut necesar. Continuarea practicii este cea mai buna alternativa
posibila. Din fiecare repetare a exercitiului veti câstiga ceva nou, va veti
îmbogati arsenalul de tehnici.
Nu
inventati si nu treceti singuri la exercitii care sunt mai dificile.
Rezolvati-le gradual, în ordinea în care sunt expuse în acest studiu.
O
perioada de timp este bine sa va antrenati cu un ghid mult mai cooperativ, de
la care puteti întelege si interpreta mai usor «semnalele» musculare pe care vi
le transmite.
Fiti
optimist si gânditi-va ca într-o buna zi veti ajunge sa puteti «ghici» cifrul
unui seif prin intermediul unui ghid care îl cuoaste. Nimic nu va impresiona
asistenta mai mult decât o astfel de demonstratie.
Dupa înregistrarea primelor succese nu este deloc
necesar sa dati explicatii asistentei despre felul în care procedati, chiar
daca multi curiosi vor insista sa le împartasiti din tehnica folosita. Lasati o
umbra de mister în toate experimentele pe care le efectuati, ascundeti urmele
care v-ar putea desconspira tehnica si puneti în evidenta cât mai mult efectele
spectaculoase, caci toate acestea va vor ajuta sa progresati.
Daca veti
povesti asistentei toate detaliile procedurilor folosite, cu siguranta ca nu
veti primi multumiri, ba mai mult, este posibil chiar sa-i dezamagiti pe unii.
Atunci
când veti ajunge sa cititi cu adevarat gândurile, situatia se va schimba
radical. Veti putea sa vorbiti oricât de mult despre abilitatile capatate si
veti impresiona întotdeauna pe cei din jur.
Contactul fizic dintre operator si ghid
Asa cum am mai mentionat, singurul lucru pe
care îl aveti de învatat în domeniul citirii musculare a gândurilor este acela
de a interpreta corect miscarile vibratorii ale unor muschi. In exercitiul
prezentat mai sus am vazut ca reactia musculara este «citita» din mâna
ghidului. Trebuie însa sa stiti ca nu numai mâna poate fi folosita în aceste
practici. Puteti tot la fel de bine sa folositi bratul ghidului, sau sa asezati
palma pe fruntea acestuia etc. In tot acest contact fizic cu ghidul este
indicat sa tineti seama si de sensibilitatea de care dispuneti. Daca
considerati ca dispuneti de o posibilitate mai eficienta pentru a spori aceasta
sensibilitate în contactul fizic cu ghidul, este indicat sa o probati. In
general, apelati totdeauna la solutia cea mai eficienta pentru dvs.
De
asemenea, trebuie sa tineti seama de faptul ca uneori munca poate fi mai
usoara, alteori ea poate fi foarte dificila. Rezultatul depinde foarte mult de
forta cu care ghidul se concentreaza si îsi fixeaza gândul sau asupra
experientei. Daca veti avea de-a face cu un ghid a carui atentie este foarte
relaxata sau care este decis sa nu coopereze, veti constata ca miscarile sau
vibratiile sunt prea dificil de interpretat, ele fiind în acest caz prea lejere
si prea lipsite de sensibilitate si semnificatie.
Cu toate
acestea, practicând atât cât este nevoie cu diferite persoane, veti putea citi
«semnalele» musculare din ce în ce mai bine.
Durata practicii
O practica neîntrerupta este indispensabila unui
succes deplin. In mod normal, în fiecare zi ar trebui sa marcati un progres cu
privire la abilitatea de citire musculara a gândului. Daca veti sti sa
transformati momentele acestor experiente în ceva agreabil si distractiv, nimic
nu vi se va parea obositor sau riscant în aceasta practica.
In privinta duratei practicii sfatul nostru este sa
lucrati timp de trei luni de zile toate exercitiile expuse în partea
alocata experientelor de citire musculara a gândului. Puteti consacra unui
exercitiu cel putin o ora, dar nu mai mult de doua ore pe zi.
Daca veti dori sa lucrati cu perseverenta aceste
experiente timp de trei luni de zile atunci cu siguranta ca orice dificultate
va fi depasita si veti putea deveni un adevarat specialist în citirea musculara
a gândului.
Câteva trucuri utile
Simulând o oarecare agitatie în timpul unei
experiente, încercând pe perioade scurte de timp sa va deconcentrati ghidul,
tragându-l cu o oarecare bruschete înainte sau înapoi, puteti obtine o
intensitate mai mare a indicatiilor sale musculare.
Este
recomandat sa variati deseori tehnica operatorie, pentru a va perfectiona
propriile practici si pentru a oferi sansa ca ele sa devina cu adevarat
spectaculoase si de nepatruns pentru toti cei care va asista. Diversitatea în
acest caz ar trebui sa vizeze si marirea considerabila a efectelor asupra
asistentei.
De
exemplu, atunci când veti deveni un adevarat expert, veti putea apela la un
truc mult mai spectaculos. In loc sa apucati mâna ghidului pentru contactul
muscular, veti putea folosi o coarda elastica sau un fir metalic, de circa o
jumatate de metru lungime, care sa fie interpus între cele doua mâini : a dvs
ca operator si a ghidului. Ghidul tine un capat al firului iar dvs celalalt
capat. Vibratiile pot fi destul de clare si, cu putin antrenament, orice
experienta de aceasta natura poate fi efectuata cu succes. Efectul însa va fi,
fara îndoiala, absolut surprinzator.
Explicatia
unei astfel de posibilitati este una simpla si este un lucru demn de remarcat :
indiferent de natura si
diversitatea exercitiilor din aceasta categorie, indicatiile musculare
transmise sunt întotdeauna de aceeasi natura.
Concentrarea operatorului
Nu numai puterea de concentrare mentala a ghidului
este foarte importanta pentru reusita unui exercitiu de citire musculara a
gândului, ci si a dumneavoastra - ca operator - în aceeasi masura.
In scopul
educarii acestei abilitati beneficiati în acest manual de câteva exercitii
speciale de relaxare si de concentrare a mintii. De asemenea, beneficiati în
acest manual si de câteva exercitii dedicate dezvoltarii sensibilitatii de
citire si interpretare a vibratiilor musculare.
Pentru ca
operatorul sa poata beneficia cu adevarat de o concentrare cât mai buna, un rol
important îl poate juca bandajarea ochilor. In acest mod privirea sa nu mai
este distrasa de nimic, ea aflându-se permanent într-un întuneric aproape
perfect. Nu mai putin adevarat este si faptul ca, în aceasta stare, efectul
actiunii operatorului si a întregii experiente asupra asistentei este sporit.
Insa principalul rol jucat de o simpla panglica aplicata pe ochii operatorului
ca un adevarat bandaj consta în aceea ca, cel putin pentru exercitiile de
început, îl ajuta pe acesta sa se concentreze mult mai bine si sa-si fixeze
întreaga atentie asupra vibratiilor mâinii ghidului sau.
Un nou exercitiu
Vom presupune ca asistenta a decis sa ascunda o carte
aleasa dintr-o biblioteca si asezata undeva într-un teanc mai mare de carti pe
o masa. Sa zicem ca ea a fost plasata a treia carte din vârful teancului.
In tot
acest timp operatorul nu se afla în încapere, el fiind invitat sa paraseasca
spatiul camerei înainte de a trata orice întelegere supra locului ascunzatorii
si a obiectului ascuns.
Dupa ce
totul a fost pus la punct operatorul este invitat înapoi în încapere, cu ochii
bandajati în mod corespunzator.
Asa cum se poate constata, pâna aici experienta a
parcurs exact aceiasi pasi cu cea dinainte.
Sa
presupunem ca sunteti chiar dumneavoastra operatorul care conduce aceasta
experienta. Iata ce aveti de facut în continuare.
Primul
lucru pe care-l aveti de facut este acela de a expune asistentei, apoi ghidului
ales, ceea ce intentionati sa faceti si în ce conditii. Apoi, împreuna cu
ghidul tinut de o mâna, porniti prin încapere si asteptati indicatiile
musculare de la acesta.
Ce
directie trebuie sa urmati ? Exista o regula de aur în aceasta privinta.
Ea se exprima, pe scurt, astfel : «urmati
linia minimei rezistente».
Daca ati
luat o directie gresita, ghidul va va avertiza printr-o vibratie
corespunzatoare a mâinii sale. Daca sunteti pe drumul cel bun atunci nu veti
simti nici un fel de presiune sau, mai mult, veti observa o tractiune sensibila
aprobatoare în acelasi sens.
Luati
întotdeauna în considerare si acordati-i importanta cuvenita, precum unei legi
a naturii umane, faptul ca ghidul dumneavoastra doreste sincer sa reusiti.
Gânditi totdeauna pozitiv din acest punct de vedere. Mai mult, alungati din
minte orice gând referitor la faptul ca s-ar putea ca ghidul sa nu fie
suficient de cooperant. Nu va ocupati mintea cu astfel de gânduri negative.
Increderea, acceptata din start, este esentiala.
In mod
treptat si fara sa întâmpinati mari dificultati veti constata ca sunteti
«invitat» de ghid sa va îndreptati chiar catre masa pe care se afla teancul de
carti. Când va veti convinge - desigur, inclusiv prin tatonari si bâjbâieli
corespunzatoare, asa cum ar proceda un orb - ca aveti de-a face cu o masa si ca
acolo trebuie sa se afle obiectul cautat, puteti sa va permiteti un moment de
relaxare, timp în care puteti încearca sa amplificati misterul experientei
dumneavoastra vizavi de asistenta, prin cuvinte si îndemnuri adecvate.
Daca
sunteti în dificultate, atunci încearcati sa imprimati o senzatie de rezistenta
în directia în care sunteti îndrumat de mâna ghidului si veti obtine o vibratie
sporita. Chiar daca simtiti ca sunteti pe drumul cel bun, nu înseamna ca nu
trebuie sa încercati sa obtineti un semn în plus care sa va convinga definitiv.
Tatonarea cu mâna libera prin aer, inclusiv aplecarea sub masa pentru a simula
apucarea unui obiect imaginar, sunt elemente care pot întari convingerea ca
sunteti sau nu pe drumul cel bun. Ghidul va reactiona de fiecare data
corespunzator cu ceea ce doriti sa intreprindeti. Muschii mâinii care se afla
în mâna dvs. vor reactiona exact în modul din care ar trebui sa întelegeti
exact ce trebuie facut. Acesti muschi se vor relaxa de fiecare data când
sunteti pe drumul catre succes, si se vor încorda, uneori chiar cu prea mare
intensitate, atunci când nu va aflati sau v-ati abatut aproape iremediabil de
la drumul cel bun.
Nu
neglijati sfatul pe care l-ati primit înca de la primul exercitiu : invitati
permanent ghidul sa se gândeasca profund la obiectiv.
Atingeti
câteva obiecte de pe masa si «cititi» cu multa atentie indicatiile pe care pe
primiti de la ghid. Incercati sa distingeti clar care dintre «semnale» înseamna
o aprobare si care înseamna o dezaprobare a actiunilor dumneavoastra.
Când,
într-un sfârsit, ati pus mâna pe teancul de carti, veti constata o relaxare
brusca si aproape completa a muschilor mâinii ghidului. Intreaga tensiune
creata anterior se disipeaza pâna la disparitie completa. Cu toate acestea, nu
va grabiti. Convingeti-va mai întâi ca lucrurile stau chiar asa cum ati primit
indicatiile. Testati permanent si puneti la încercare buna credinta si cooperarea
ghidului dvs !
Atitudinea asistentei
Plimbati mâna libera în sus si în jos pe teancul de
carti. Continuati sa obtineti cât mai multe indicatii care va sunt favorabile,
inclusiv prin murmurul sau comportamentul fatis al asistentei. Pentru ca i-ati
cerut si ei concentrare si cooperare în scopul reusitei experimentului,
întreaga asistenta va încerca sa va sprijine. Considerati-i pe toti cei din
jurul dumneavoastra binevoitori si cooperanti. Atitudinea asistentei se poate
manifesta în favoarea dvs si poate contribui la succes.
Printr-o
relaxare aproape brusca, mâna ghidului va va sugera când ati atins cartea cu
pricina. Repetati gesturile, reluati miscarile pentru a capata definitiv
convingerea ca ati atins obiectivul.
Cu
destula dibacie veti constata ca de fiecare data persoanele care asista la
experientele tale sunt interesate direct ca sa reusiti. Bineînteles, cu
conditia sa nu fiti un dusman autentic pentru vreuna din ele. Cei mai multi vor
fi aproape convinsi ca, prin concentrarea gândului lor asupra obiectului si
ascunzatorii, contribuie la succesul experientei.
In
momentul precis în care scopul este aproape atins, adica veti pune mâna chiar
pe cartea aleasa si o veti scoate din teanc, veti avea surpriza sa constatati
ca aproape întreaga asistenta scoate un suspin de usurare, un freamat final al
succesului asigurat. Unii chiar se vor grabi sa va confirme ca obiectivul a
fost atins si, desigur, toti vor aprecia performanta pe care tocmai ati
realizat-o.
O experienta care poate uimi asistenta
Urmatoarea experienta este una surprinzatoare, care se
poate bucura de un succes deosebit în rândul asistentei, întrucât ea presupune
tot gasirea unor obiecte ascunse, dar de dimensiuni minuscule.
Propuneti
asistentei ca sunteti capabil sa gasiti un ac ascuns sub un covor din camera
si, în plus, puteti sa descoperiti chiar si o gaura minuscula facuta cu acesta
într-unul din peretii încaperii, înainte de a fi el însusi ascuns.
Veti avea
surpriza ca unii se vor minuna de propunerea dvs chiar de la bun început. Cu
siguranta ca vor exista si unii care se vor îndoi de obtinerea unei astfel de
performante. Vorbiti-le si încearcati sa-i convingeti ca, daca cooperarea va
lor va functiona perfect, nu aveti cum sa ratati.
Procedura
de pregatire decurge la fel ca si la exercitiile anterioare. Cât timp veti
parasi încaperea, asistenta va pregati cu minutiozitate experienta. Ea consta
în folosirea unui ac cu care se va proceda astfel :
>
Se alege
un ac potrivit
> Se înfige vârful acului într-unul din peretii
încaperii, pentru a marca o gaura mica (atentie, a nu se strica peretii
gazdei!). Gaura nu trebuie sa fie foarte evidenta. Trebuie sa fie doar atât cât
o poate face vizibila si recunoscuta mai târziu.
> Se plaseaza acul, într-un loc convenit de întreaga
asistenta, sub un covor din camera.
> Este invitat operatorul în încapere pentru a-si începe experimentul.
In continuare vom presupune din nou ca operatorul
sunteti chiar dumneavoastra. De aceea ne vom adresa direct catre dvs.
Pentru
aceasta noua experienta nu este neaparat necesar ca operatorul sa intre în
încapere legat la ochi. Dimensiunile obiectelor care trebuie identificate sunt
atât de mici încât nu mai are mare importanta si nici nu imprima un prea mare
efect bandajarea la ochi. Totusi, daca sunteti înca nesigur pe dumneavoastra si
credeti ca va puteti concentra mai bine daca aveti un bandaj pe ochi poate ar
fi mai bine sa-l folositi. Oricum, trebuie sa va gânditi ca într-o buna zi va
trebui sa renuntati definitiv la aceasta practica.
Alegeti
ghidul, cu aceleasi rugaminti si îndemnuri pe care le-ati folosit si la exercitiile
anterioare. Apucati-l de mâna si puneti-va pe treaba. Ceea ce aveti de facut
este, în aceasta ordine :
a) mai întâi sa descoperiti care este covorul sub care a
fost ascuns acul
b) apoi sa descoperiti în ce colt al covorului a fost
plasat acul
c) urmeaza apoi sa gasiti efectiv acul
d) descoperiti apoi peretele în care a fost facuta o
gaura cu acest ac
e) descoperiti, în sfârsit, gaura facuta de acest ac si
înfigeti acul chiar în ea.
Toate
aceste elemente de detaliu în operatiunile si cercetarile dumneavoastra vor da
o oarecare nota de dramatism si de efort laborios, ceea ce, cu siguranta, va fi
bine apreciat de asistenta. Ele trebuie explicate cu rabdare dar si cu un pic
de patos celor prezenti, astfel ca toata lumea prezenta sa aiba o viziune clara
a ceea ce doriti sa intreprindeti. In plus, vor constitui si pentru dvs un
program clar de actiune.
De felul
în care abordati fiecare pas depinde numai de dvs. Puteti folosi pentru fiecare
exact aceleasi tehnici ca cele folosite pâna acum la exercitiile anterioare,
sau puteti sa va îmbogatiti tehnica cu elemente noi care sa aduca o nota mai
buna de amuzament si spectacol fascinant în acelasi timp.
Descoperirea
covorului este una din cele mai simple actiuni. In încapere nu pot exista prea
multe covoare, iar daca aveti norocul sa fie numai unul singur, atunci misiunea
dumneavoastra pentru aceasta faza este ca si îndeplinita.
Pentru a
descoperi sub ce portiune a covorului a fost ascuns acul e nevoie de câteva
tatonari. Pentru aceasta aveti nevoie de ajutorul ghidului pe care îl purtati
de mâna dupa dvs prin camera, exact pe acolo pe unde doriti. Vibratiile
musculare receptionate din mâna acestuia va vor da indicatiile pretioase de
care aveti nevoie.
Descoperirea peretelui în care s-a facut o gaura cu
acul tocmai gasit în pasul anterior este iarasi o treaba cu mult mai simpla
decât aceea a descoperirii, de exemplu, a gaurii din perete. Nu exista mai mult
de patru pereti în încapere si este foarte posibil ca pe unii dintre acestia
(sau macar portiuni importante ai acestora) sa-i eliminati din cautari deoarece
sunt acoperiti de biblioteci, dulapuri si alte lucruri care îi pot masca.
Cea mai
complicata treaba ramâne descoperirea gaurii din perete. Ea este atât de
minuscula, încât se ofera cu greu unei priviri foarte atente. Efectul cel mai
mare îl obtineti daca apucati între degetele mâinii libere acul descoperit cu
putin timp mai devreme si îl înfigeti exact în gaura facuta de acesta în
perete.
Locul în
care ar putea fi gaura din perete poate fi descoperit prin tatonari ale unor
portiuni din peretele cu pricina. Plimbati mâna libera cu acul pe diferite
suprafete convenabile de perete, în sus, în jos, la stânga sau la dreapta.
Strategia cea mai buna consta în micsorarea pas cu pas a portiunilor în care
cautati. In acest sens, aveti grija sa încetiniti mult miscarile atunci când va
apropiati de localizarea gaurii si, mai ales, atunci când considerati ca
sunteti pregatit sa înfigeti acul în perete. Relaxati-va un pic înainte de
pasul final. Apoi, când veti relua intentia de a duce experienta la bun
sfârsit, asteptati pâna ce veti simti o relaxare completa a mâinii ghidului,
sau un îndemn ca totul este pe drumul cel bun.
O importanta strategie de cautare
Atunci când aveti de cautat un obiect este bine de la
bun început sa reduceti teritoriul de cautare, mai ales daca acesta este foarte
mare. Nu este indicat sa "bâjbâiti" prin toata încaperea dupa
obiectul ascuns, deoarece dati impresia de nesiguranta.
Incercati mai întâi sa împartiti
imaginar teritoriul în doua.
Dupa ce
va veti convinge ca pentru o parte a acestuia aveti indicii importante ca
obiectul nu se afla ascuns acolo, abandonati partea respectiva si ocupati-va
numai de cealalta parte.
Dimpotriva,
daca aveti indicii suficiente ca obiectul ascuns ar fi în partea în care tocmai
cautati, atunci insistati numai pe aceasta parte si abandonati-o complet pe
cealalta.
Cu
fiecare parte procedati la fel, prin înjumatatire. Veti scurta astfel timpul de
gasire a obiectului ascuns si efectul asupra asistentei va fi, fara îndoiala,
unul impresionant.
Nu uimirea asistentei este obiectivul principal
Acest exercitiu poate da impresia ca avem de-a face cu
o adevarata citire a gândurilor, adica cu telepatia propriu zisa. In plus, daca
în loc sa apucati mâna ghidului sunteti deja în stare sa folositi o bagheta, un
fir metalic sau de plastic pentru legatura « telepatica » cu acesta, efectul
este cu atât mai spectaculos si veti minuna cu certitudine asistenta.
Nu uitati
însa ca rolul dvs este acela de a deveni un foarte bun si adevarat cititor al
gândurilor prin vibratiile musculare ale unui asistent cooperant, si nu
neaparat de a încânta publicul care asista la aceste experiente. Abordati
fiecare exercitiu exact în masura în care va simtiti în stare sa actionati
corect.
Invatati
din fiecare noua experienta sa va concentrati suficient de bine, sa
interpretati corect indicatiile musculare transmise de ghid si sa obtineti din
ce în ce mai multe rezultate favorabile.
Alte experiente posibile
Se pot imagina o multime de experiente de citire
musculara a gândurilor. Multe dintre ele le puteti concepe si singur si le
puteti planifica pâna la cel mai mic detaliu. Noi vom descrie doar câteva
astfel de experimente, pe care ati putea sa le practicati sau sa le adaptati
pentru propriul dumneavoastra exerctiu.
4. Uciderea imaginara
Uciderea imaginara este un exercitiu excelent, care nu
presupune dificultati majore în practica si care poate fi de mare efect.
Exercitiul consta în gasirea victimei, a criminalului si a armei cu care a fost
înfaptuita o crima. Desigur, totul se petrece la modul imaginar. Astfel :
❖ victima nu este decât o persoana
din asistenta care se preface a fi mort
❖
ucigasul,
de asemenea, se preface ca fiind sub apasarea unei « crime » proaspat
înfaptuita chiar de mâna lui
❖ arma crimei poate fi un cutit din carton.
Ucigasul «înjunghiaza» mai întâi victima, apoi o
ascunde într-un loc cât mai ferit privirilor, ascunzând totodata si arma crimei
într-un alt loc, dupa care se retrage si se amesteca printe celelalte persoane
ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Pentru
buna reusita a acestui exercitiu este necesar ca ghidul pe care l-ati ales sa
aiba o memorie foarte buna si sa-si aminteasca fiecare detaliu al «crimei» la
care tocmai a asistat. In afara de calitatile cerute unui ghid pâna acum la
celelalte exercitii, de data aceasta el trebuie sa aiba foarte clar întiparite
în minte pozitiile pe care le-au ocupat initial atât victima cât si ucigasul si
cum s-a desfasurat, cu cât mai multa exactitate, întregul eveniment.
5. Separarea persoanelor
O alta experienta interesanta consta în restabilirea
unor grupe de persoane amestecate într-o multime. Persoanele din asistenta se
împart în doua grupe disctincte dupa un criteriu bine ales. Acest criteriu ar
putea fi unul din urmatoarele :
•
partea
feminina si partea masculina (gruparea dupa sex)
•
persoane
mai mici si mai mari de o anumita vârsta
•
dupa
studii (studii superioare o grupa si studii medii cealalta grupa)
•
dupa
înaltime (mai înalti sau mai scunzi decât o anumita înaltime)
•
dupa
culoarea ochilor (de exemplu, caprui si verzi o grupa, albastri si negri
cealalta grupa)
sau orice alt criteriu pe care asistenta îl poate avea
în vedere.
Este
indicat sa se întocmeasca câte un tabel cu persoanele componente pentru fiecare
din cele doua grupe. Dupa finalizarea acestor operatiuni, fiecare persoana îsi
reia locul în încapere, fara ca locurile respective sa tradeze în vreun fel
gruparile concepute. Apoi poate fi invitat experimentatorul - care, desigur, nu
a asistat la aceste grupari - pentru a începe experienta sa, aceea de a
restabili gruparile din tabel. Desigur, pentru acest exercitiu (ca, de altfel,
si pentru multe altele) nu este neaparat necesar ca experimentatorul sa aiba
ochii acoperiti cu un bandaj.
La prima
vedere aceasta experienta poate parea destul de simpla. Insa lucrurile nu stau
chiar asa. Dificultatea majora consta în aceea de a depista care a fost
criteriul în baza caruia s-au facut cele doua grupari. Dupa descoperirea
acestuia, motiv pentru care experimentatorul trebuie sa fie destul de abil,
restul experientei poate fi socotit ca un exercitiu de rutina.
6. Ghicirea unui numar ales
O exercitiu cu mult mai dificil consta în gasirea unui
numar oarecare format din mai multe cifre. Sa presupunem ca asistenta a ales un
numar de cinci cifre. Rolul operatorului este acela de a scrie cu creta pe o
tabla neagra, pe rând, fiecare cifra, pâna va reusi sa reîntregeasca numarul.
Veti tine
asadar cu mâna stânga mâna unui ghid ales, iar cu mâna dreapta veti scrie pe
tabla cifrele numarului.
Intr-un
astfel de experiment miscarile facute de mâna dvs care scrie câte o cifra pe
tabla trebuie sa fie foarte lente, facând totodata sa para si sigure. Mai întâi
veti construi portiuni ale conturului unei cifre, contur care sa poata fi apoi
sters si recorectat de fiecare data când ati înteles din indicatiile transmise
de ghid ca nu sunteti pe drumul cel bun, sau continuând sa reîntregiti conturul
cifrei respective în cazul în care «semnalele» transmise de ghid indica un
succes.
Desigur,
ghidul trebuie sa cunoasca foarte bine numarul ales de asistenta si trebuie, în
mod obligatoriu, sa se concentreze foarte bine asupra lui.
Asadar,
veti începe prin a scrie cifrele foarte încet. Trebuie însa sa apelati si la o
strategie care sa va ofere sansa sa nu fiti nevoit deseori sa faceti stersaturi
si reveniri, desi acestea au si ele efectul lor asupra publicului asistent.
Daca încercati sa trageti mai întâi o linie verticala si aveti «confirmarea»
ghidului ca sunteti pe calea cea buna, atunci trebuie sa aveti grija ce decizie
veti lua în pasul urmator, deoarece cifra ar putea fi la fel de bine 1, 4, 5
sau 7. Daca veti încerca sa trageti o linie curba, sa zicem un sfert de cerc cu
partea rotunjita spre stânga si daca aveti vreun «semn» de la ghid ca sunteti
pe drumul cel bun, atunci de asemenea trebuie sa aveti grija ce decizie veti
lua în pasul urmator, deoarece cifra ar putea fi la fel de bine 0, 6, 8 sau 9.
Sfatul
nostru este ca pentru acest exercitiu sa va pregatiti dinainte, înca de acasa,
si sa va faceti o strategie pentru a optimiza, dupa fiecare încercare de
reîntregire a unei cifre, în functie de «raspunsurile» ghidului, numarul de
posibilitati de continuare.
Exista
totusi posibilitatea sa «atacati» acest exemplu si la modul direct, mai
grosier, în sensul ca puteti desena pe tabla chiar cifre întregi si apoi sa le
stergeti si sa încercati altele daca nu sunt «confirmate» de catre ghid, pâna
ce veti ajunge sa reîntregiti întregul numar. Insa, aceasta modalitate de
abordare poate stirbi mult din efectul pe care îl puteti avea asupra
asistentei.
In acest
exercitiu ghidul ales trebuie obligat sa acorde toata atentia si sa se
concentreze puternic asupra miscarilor mâinii dvs care scrie permanent
contururi de cifre pe tabla.
7. Ghicirea unui desen
Ideea acestui exercitiu consta în reconstituirea unui
desen. In principiu, acest exemplu nu difera prea mult de cel care impune
regasirea unui numar ales prin scrierea cifrelor sale. Asistenta construieste
un desen pe o bucata de hârtie pe care apoi o împatureste si o ascunde în
buzunarul unuia dintre cei prezenti. Desenul poate fi, de exemplu, conturul
unui animal, al unei pasari, al unui copac etc.
In
rezolvarea acestui experiment operatorul procedeaza aproximativ la fel ca în
exemplul mai sus mentionat. El poate încerca redesenarea cu creta pe o tabla
neagra sau poate încerca, la fel de bine, sa deseneze cu creionul pe niste
hârtii pregatite anterior.
De
mentionat ca pentru acest exercitiu este de preferat ca mâna ghidului sa fie
asezata ca o farfurie peste mâna care deseneaza a operatorului. In acest mod
«semnalele» musculare transmise sunt mai directe si mai evidente pentru
operator.
8. Alegerea unei carti de joc
Se considera un pachet de carti de joc. Dupa ce se
amesteca bine cartile cineva extrage una si o arata întregii asistente pentru a
fi privita cu atentie si memorata. Apoi se reintroduce cartea la loc în pachet
si se amesteca din nou pachetul.
Rolul
operatorului (care, desigur, nu a fost prezent în aceasta faza de pregatire a
exercitiului) este acela de a descoperi cartea aleasa si cunoscuta de toti cei
prezenti.
Pentru
acest exercitiu nu este obligatoriu sa se apeleze la bandajarea ochilor
operatorului.
Operatorul
va fi ajutat de un ghid pe care îl va alege imediat dupa ce revine în mijlocul
grupului. El va lua pachetul de carti de pe masa si-l va parcurge cu rabdare,
carte cu carte, întorcând pe fata fiecare carte din pachet. Anumite miscari
trebuie sa fie lente, mai cu seama atunci când întoarce o carte pe fata si o
aseaza pe masa.
9. Deschiderea unui seif
Cel mai spectaculos dar în acelasi timp si cel mai
dificil experiment este cel care presupune deschiderea un seif al carui cifru
nu este cunoscut decât de un ghid si de asistenta.
Sa
presupunem ca suntem într-o încapere în care se afla un seif. Asistenta decide
sa închida seiful cu un cifru obisnuit, sa zicem format din patru cifre de la 0
la 9. Dupa ce cifrul este scris pe o tabla sau pe o bucata de hârtie, astfel
încât fiecare din cei prezenti sa-l poata vedea si memora, va fi invitat
experimentatorul sa intre în încapere si sa-si înceapa exercitiul, nu înainte
de a sterge orice urma care poate trada cifrul.
Atât
alegerea ghidului cât si aproape toate procedurile care au fost descrise la
experientele anterioare ramân valabile si în acest caz.
Cea mai
mare atentie trebuie acordata miscarilor care sunt executate de operator pentru
a forma cifrul în intentia de a deschide seiful. Degetul care trebuie sa se
hotarasca ce cifra urmeaza sa fie aplicata trebuie sa «poposeasca» un timp mai
îndelungat deasupra unor cifre posibile, astfel încât operatorul sa câstige
timpul necesar pentru a se decide ca «raspunsurile» oferite de ghid sunt
corecte. In acest sens el va proceda prin tatonari pe deasupra unor cifre,
luate aproape într-o ordine aleatoare, dar controlate pentru a micsora numarul
de încercari.
Când se
va decide ca a descoperit cifra corecta, el va insista mai mult pe aceasta
înainte de a o apasa, pentru a se convinge definitiv ca are dreptate. Desigur,
operatorul poate sa apese absolut la întâmplare o cifra si apoi, dupa ce
primeste un «mesaj de dezaprobare» din partea ghidului sa încerce alte
variante, însa aceasta metoda are dezavantajul ca induce o oarecare nota de
neîncredere în mintea asistentei care, cu siguranta, sta cu sufletul la gura în
asteptarea unui final fericit.
Alegerea ghidului potrivit
Daca constatati ca nu obtineti usor indicatiile de
care aveti nevoie de la ghidul ales nu ezitati sa-l înlocuiti cu altul,
motivând ca acesta nu se concentreaza suficient asupra experientei si ca în
acest mod poate compromite experienta. Oricare ar fi ghidul ales, el trebuie
determinat sa acorde întreaga atentie experientei si sa se concentreze puternic
asupra fiecarei miscari si asupra obiectivului care trebuie atins pas cu pas.
Nu uitati
! Este foarte important ca, în fiecare experiment, sa actionati în asa fel
încât ghidul dvs sa aiba impresia ca succesul depinde în cea mai mare masura de
el si de puterea lui de concentrare !
Inca de
la primul exercitiu trebuie sa acordati o mare importanta modului în care
faceti alegerea ghidului. Pe tot parcursul experientei ghidul este asistentul
dvs dar si persoana dvs cea mai de încredere, dispusa sa va ajute si facând tot
ce depinde de el pentru a duce la bun sfârsit o experienta. Faceti-l sa creada
ca succesul se datoreaza în mare parte lui si atunci si succesele dvs vor fi
remarcabile !
Criteriul
principal dupa care va alegeti un ghid potrivit consta în sensibilitatea pe
care o manifesta acesta ca individ si în puterea sa de concentrare. Numai în
aceste conditii se poate spune ca aveti un ghid care «raspunde» cum trebuie la
oferta de colaborare pe care i-o faceti.
La început, asa cum este si normal, va veti descurca
mai greu sa va alegeti cel mai bun ghid. Veti încerca mai multi ghizi, pâna
veti gasi unul mai potrivit. Cu timpul veti putea adauga la arsenalul dvs de
abilitati si aceasta componenta foarte importanta pentru reusita experimentelor
de citire musculara a gândului.
Desigur,
daca ati gasit un ghid bun este indicat sa-l folositi cu încredere la multe din
experientele dvs.
TELEPATIA
TRANSMITEREA SI CITIREA GANDURILOR DE LA DISTANTA
Telepatia - adevarata citire a gândurilor
In fine, am ajuns acum la adevaratele experiente
pentru dezvoltarea abilitatilor telepatice. Citirea musculara a gândurilor a
constituit pâna aici o excelenta pregatire pentru transmiterea si receptionarea
mesajelor mentale.
Din acest
moment expresia "citirea gândurilor" va desemna transmiterea si
receptionarea reala a gândurilor, si nu va avea nimic de-a face cu citirea
musculara de care ne-am ocupat anterior. In citirea propriu zisa a gândurilor
operatia este pur mentala si nu se bazeaza pe un contact fizic ca în cazul
citirii musculare. Ea se face fara un contact material si fara ajutorul
nemijlocit al vreunui alt simt.
In cele
ce urmeaza vom încerca sa explicam câtiva termeni de care ne vom folosi în
continuare.
Transmiterea
unui mesaj telepatic (sau a
gândului, asa cum vom prefera sa denumim uneori mai pe scurt aceasta abilitate)
este o operatie mentala efectuata de un individ prin trimiterea sau emisia
mesajului unui alt individ aflat la o distanta oarecare, deci fara a fi în
contact fizic cu acesta.
Persoana care trimite-emite
gândul se numeste transmitator.
Receptarea gândului
este actiunea de a percepe gândul emis. Persoana care primeste gândul se
numeste receptor. Acesti termeni vor fi
fixati mai usor în memorie si vor naste mai putina
confuzie decât altii similari întâlniti în literatura de specialitate, precum
agent, preceptor etc.
Telepatia
este stiinta sau arta de a transmite si receptina gândul; este emisia si
receptia mesajelor mentale sub forma de cuvinte sau imagini, fara ajutorul
celor cinci simturi fizice cunoscute.
Gândul
este considerat ca fiind al saselea simt. Celelalte cinci simturi naturale
sunt: gustul, auzul, vazul, mirosul si pipaitul. Vom constata ca este mai usor
sa primesti-receptionezi un mesaj decât sa-l transmiti.
Practica
citirii musculare pregateste admirabil receptarea mesajelor. Astfel, sfatul
mostru este de a nu fi tentati de nici o experienta de citire reala a gândului
înainte de a fi trecut mai întâi prin experienta acumulata în practicarea
citirii musculare.
Cu mult
timp în urma citirea gândului a fost considerata ca o realitate care se
manifesta neregulat si asculta de unele legi necunoscute. Astazi se considera
ca dezvoltarea celui de-al saselea simt - asa cum mai este denumita telepatia -
este accesibila tuturor fiintelor umane; Aceasta dezvoltare se face exact ca în
cazul celorlalte facultati umane, prin exercitiu.
Telepatia
nu este numai un mijloc de comunicare obisnuita între indivizi. Asa cum am avut
ocazia sa mentionam deja, telepatia poate fi întâlnita si ca mijloc de
comunicare între animale, între plante, sau între acestea si fiintele umane.
Daca
copiii vor exersa sa comunice prin gând în mod sistematic, ca si când ar
comunica prin vorbe sau ar face calcule aritmetice, rezultatele vor fi în
întregime apreciabile.
Ce abilitaţi
trebuie sa aiba transmitatorul
Spre deosebire de citirea musculara a gândurilor,
telepatia nu cere nici un efort deosebit din partea transmitatorului. Ea nu
solicita aproape nimic din ceea ce uneori s-ar putea crede despre o concentrare
extraordinara a mintii, o mare stare de nervozitate, despre încruntarea
sprâncenelor sau schimonosirea fetei etc. Transmitatorul trebuie doar sa fie
calm, linistit, sigur pe el si relaxat. El nu trebuie sa fie nici prea
încrezator, nici prea sceptic în privinta reusitei. Starea sa de spirit trebuie
sa fie simpla, relaxata, precum cea a unui investigator rabdator, doritor sa
încerce fiecare pista, tentat de încercare si nereticent la nimic. Pentru
transmitator nu e nevoie nici macar sa creada cu ardoare ca poate transmite cu
adevarat gândul sau.
Dupa un
oarecare numar de încercari, daca el are si sansa sa lucreze cu un receptor
destul de bun, rezultatele obtinute vor fi ele însele în masura sa dea
încredere si satisfactie.
Ce
abilitati trebuie sa aiba receptorul
Receptorul trebuie sa se afle într-un mediu în care
linistea este asigurata. In acest mediu nu trebuie sa se intreprinda nimic care
ar putea distrage atentia receptorului.
De
asemenea, tot ce s-a spus mai sus cu privire la atitudinea mentala a
transmitatorului se aplica în întregime si asupra atitudinii mentale a
receptorului. Acesta trebuie sa fie un individ calm, linistit, lipsit de orice
urma de nervozitate sau gânduri care îl framânta.
O prima
experienta
Pentru o prima experienta este indicat sa va bandajati
ochii ca si când v-ati pregati pentru un exercitiu de citire mulculara. In
acest prim exercitiu dvs veti juca rolul unui receptor de mesaje telepatice.
Veti
începe prin a încerca unele citiri dintre cele mai simple si usoare. De
exemplu, rugati auditoriul ca imediat ce parasiti încaperea sa decida în secret
care dintre persoanele prezente va trebui sa fie atinsa de dvs dupa ce veti
reveni în camera. Dupa ce decizia a fost luata si dupa ce ati revenit în
încapere, asezati-va aproximativ în mijlocul camerei si rugati pe toti cei
prezenti sa ocupe locurile din jurul dvs într-un cerc cât mai mare posibil. De
asemenea, rugati-i pe toti cei prezenti sa va indice mental - în ordine - cum
ar trebui sa procedati. De exemplu, daca persoana pe care trebuie sa o atingeti
se afla exact în spatele dvs, fiecare membru al asistentei trebuie sa vrea ca
mai întâi dvs sa va îndreptati catre înapoi.
Asadar,
rugati persoanele prezente sa nu comita greseala prin a începe sa va ordone
mental direct atingerea persoanei desemnate. Mai întâi ei ar trebui sa va
indice drumul pe care trebuie sa-l urmati pentru a ajunge la aceasta persoana.
Daca va aflati cu fata catre obiectiv cei prezenti ar trebui sa va ordone ceva
de genul: "Mergi înainte!", iar daca va aflati cu spatele la obiectiv
cei prezenti ar trebui sa va ordone ceva de genul: "Intoarce-te la 180
de grade!". In concluzie, indicatiile mentale
transmise de cei prezenti ar trebui sa respecte ordinea logica de parcurgere a
pasilor pentru atingerea obiectivului. Daca dvs ascultati gândurile emise,
acestea ar trebui sa contina mesaje de genul: "Inca înapoi!",
"Opreste-te!", "Intoarce-te!", "Intinde mâna!",
"Atinge persoana!", "Bine!".
Toate
aceste lucruri trebuie explicate celor prezenti înca din start. Nu e târziu
însa sa le reamintiti toate acestea si pe parcursul derularii exercitiului.
Cum
trebuie sa procedati
Dumneavoastra nu trebuie sa faceti altceva decât sa
ascultati impresia cea mai persistenta care va soseste în minte.
La
început veti fi invadat de un sentiment de descurajare datorita faptului ca
mintea dvs va fi inundata de impresii inexacte sau contradictorii. Amintiti-va
însa ca legea telepatiei este în primul rând o lege a armoniei, a armoniei
gândurilor, a rezultatelor aflate în permanenta în raporturi agreabile. Toate
acestea va vor ajuta pentru o pregatire minunata a experientelor pe care
urmeaza sa le sustineti.
Trebuie
sa fiti convins ca reyultatele care va vor satisface cu adevarat nu vor
întârzia sa apara, chiar daca ati înregistrat o serie de esecuri. Orice esec va
putea fi transformat în reusita dupa o oarecare perioada de practica. Nu
trebuie sa disperati, nu încercati sa grabiti succesul prin diferite tehnici pe
care le-ati putea crede adecvate, lasati succesul sa-si urmeze cursul sau
firesc. Cea mai potrivita stare de spirit este calmitatea. Alungati orice stare
de nerabdare, impacienta, dispozitie proasta, precipitare etc.
Trebuie
sa fiti pregatit si receptiv pentru orice impresie care poate sa vina dinafara
si, în consecinta, nu trebuie sa fiti pasiv si absent la ce se petrece în jur;
în schimb, trebuie sa simtiti o vie dorinta de reusita, fapt care este aproape
indispernsabil succesului.
Cum se
manifesta impresia care apare
Este foarte important ca receptorul sa detina o buna
stare mentala pe întreaga perioada de desfasurare a exercitiului. Daca acordam
importanta cuvenita acestui aspect si daca instructiunile sunt bine întelese si
urmate întocmai, succesul poate fi obtinut chiar de la prima încercare.
Pentru
prima încercare exista totusi o recomandare de facut: nu este indicat sa asiste
nici un membru al familiei sau cineva dintre amicii apropiati.
Nimic nu
trebuie sa se transforme în elemente care pot induce o stare de nemultumire în
cazul unui esec.
Cum se
asteapta o impresie semnificativa? O impresie semnificativa este acea impresie
care soseste în mintea noastra pe neasteptate, persista si reuseste sa ne
determine actiunile urmatoare. Pentru a putea receptiona o impresie
semnificativa este important sa fim într-o stare de concentrare suficient de
puternica; aceasta s-ar putea exprima mai bine prin ceea ce ar putea sugera
urmatoarele cuvinte: "Pastreaza spiritul gol!", adica eliberat de
orice alta preocupare. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa existe în minte nici un
alt subiect de gândire care sa distraga atentia; receptorul trebuie sa
manifeste mult calm, seriozitate, multa atentie.
In cazul
în care parvine o astfel de impresie semnificativa, ea poate sa se prezinte sub
diverse moduri. Astfel, ea se poate manifesta sub forma unui murmur sau îndemn,
de exemplu: "Mergi înapoi". De asemenea, ea poate aparea sub forma
simpla a unei dorinte, de exemplu aceea de a dori sa mergi înapoi. Uneori, ea
poate lua forma unei viziuni sau a unui simbol care apare în ochii fata ochilor
închisi, chiar prin cuvinte de genul: "Mergi înapoi!". In acest ultim
caz mesajul poate aparea scris cu litere groase pe fond negru în perspectiva
dvs mintala.
Aceasta
din urma forma este destul de rar întâlnita în practica, mai ales în primele
etape ale antrenamentelor de citire a gândului; însa, cu cât avansam si cu cât
experienta noastra este mai bogata, aceasta forma devine o manifestare tot mai
frecventa.
Asadar,
în urma acestor categorii de manifestari, este indicat sa urmati aproape orice
impuls semnificativ care poate sa va parvina pe aceasta cale.
Cât
dureaza un exercitiu
Asadar, am convenit ca, în cele mai multe cazuri,
prima impresie semnificativa este si cea careia trebuie sa-i acordati atentia
cuvenita si sa o interpretati ca pe un impuls de miscare într-o anumita
directie. Totusi, uneori este indicat sa asteptati ca acest impuls sa se
reînnoiasca, sau sa devina mai insistent.
Totodata,
nu trebuie sa va lasati "coplesit" de agitatie chiar de la prima
impresie "fierbinte" care va inunda mintea. Aveti rabdare si
asteptati ca ea sa se confirme. Toate lucrurile au un început si, mai ales la
debutul experientelor dvs, este dificil sa sesizati cum mesajul transmis de
gândul colectiv al asistentei patrunde suficient de bine în constiinta dvs
pentru a se transforma într-o impresie profunda.
Nu
alocati niciodata experientelor de telepatie - mai ales celor de debut - mai
mult de o ora pe zi. Totodata, nu prelungiti nici o experienta particulara mai
mult de 10 minute. Daca ati reusit sau nu, dupa 10 minute scoateti bandajul de
pe ochi si relaxati-va câteva minute înainte de a relua o noua experienta.
O noua experienta
Vom aborda o noua experienta în baza careia vom putea
trage niste concluzii importante.
Rugati
persoanele care asista la experienta dvs sa plaseze pe o masa în fata lor o
carte extrasa la întâmplare dintr-un pachet de carti de joc, de exemplu 5 de
trefla. Presupunem ca dumneavoastra ca operator pe post de receptor sunteti
asezat mai dinainte într-un fotoliu, cu ochii închisi si cu spatele la masa pe
care se plaseaza cartea extrasa. Din asistenta se poate alege o persoana care
va avea rolul de transmitator principal si care va va transmite prin telepatie
cartea extrasa.
De fapt,
ca si în experienta anterioara, este mai indicat ca întreaga asistenta sa joace
rolul transmitatorului. Ea nu trebuie sa memoreze imaginea reala a cartii
extrase ci doar sa o priveasca câteva secunde si sa-i retine aspectul (în
speta, numarul 5 si simbolul negru al treflei). Nu e nevoie nici macar ca
vreuna dintre persoanele prezente sa repete permanent în gând "cinci de trefla".
Mai mult,
nu e nevoie ca vreuna dintre persoanele prezente sa gândeasca ceva anume despre
ceea ce are de transmis. Cu alte cuvinte, vom dovedi prin aceasta experienta
ca, în aceasta practica a transmiterii de gânduri, nu e nevoie de nici un fel
de efort. In acest caz e nevoie pur si simplu ca fiecare persoana din asistenta
- care joaca rolul de transmitator -sa aiba posibilitatea sa priveasca câteva
secunde cartea aleasa.
Transmitatorul nu trebuie sa închida ochii pentru a se
concentra puternic, nici nu trebuie sa încerce sa construiasca mental
componentele cartii alese si nimic altceva de acest gen.
O largire a bazelor teoretice
Aceasta experienta este adesea reusita în practica. In
plus, ea stabileste un fapt foarte important, si anume ca transmitatorul
trebuie doar sa vada clar obiectul pe care doreste sa-l transmita telepatic
unui receptor. El nu trebuie sa memoreze semnificatia obiectului care trebuie
transmis, ci doar sa tansmita imaginea acestuia. Aceasta constatare este
sustinuta în practica si de faptul ca, cel mai adesea copiii, desi nu cunosc
întotdeauna semnificatia unor obiecte, reusesc totusi sa transmita telepatic unui
receptor imagini ale acestora.
Desi
intra în contradictie cu unele teorii mai vechi care sustin ca mesajele
telepatice se pot transmite si receptiona numai daca exista un acord între cele
doua parti (transmitator si receptor), ideea ca telepatia se poate baza numai
pe reflectarea unor imagini capata tot mai mult contur astazi si largeste mult
atât teoria cât si mecanismele pe care ea se bazeaza.
Asadar,
vom retine si faptul constatat cu acest prilej ca telepatia se poate
manifesta si prin reflexie superficiala, în lipsa inteligentei sau, mai
exact, fara a fi necesar un acord în prealabil al partilor componente
(transmitator si receptor).
Utilizarea telescopului
Acest instrument ne da o foarte importanta
posibilitate de a ne concentra privirea asupra obiectului pe care trebuie sa-l
transmitem telepatic. Anterior am vazut ca este esential ca în experientele
noastre obiectele care sunt transmise ca mesaje telepatice trebuie privite cu
atentie, astfel încât ochii sa "înglobeze" clar imaginea obiectului.
De aceea, transmitatorii au nevoie uneori de o concentrare mai mare a privirii
lor.
In operatiile lor mentale transmitatorii nu trebuie sa
calculeze si nici sa speculeze deloc ideea de reusita a experientei. Aceasta
idee nu trebuie sa-I preocupe deloc.. Am insistat si insistam înca asupra
starii de calm absolute din partea trasnmitatorilor. Ei nu trebuie sa se
preocupa nici de problema de a sti cum receptorul trebuie sa primeasca
imaginea obiectului. Toate acestea conduc la reducerea concentrarii pentru o
vizibilitate clara a obiectului.
Fiindca
se insista mult pe ideea de concentrare a transmitatorului asupra imaginii
obiectului, în practica obisnuita de astazi au fost introduse si anumite
instrumente care maresc si dezvolta aceasta posibilitate.
Noi vom
lua în considerare aici si recomandam ca pe cel mai util instrument telescopul
telepatic.
Telescopul
telepatic nu este altceva decât un dispozitiv care se gaseste în comert sau
poate fi construit într-un mod foarte simplu de fiecare din noi. Daca nu v-ati
cumparat unul potrivit, noi vom descrie aici cum putem construe singuri acest
instrument.
Luati o
coala mare de hârtie si rasuciti-o sub forma de tub având dimensiunile aproximative
de 60 cm în lungime si 10 cm în diametru. Sau, într-o alta varianta, puteti
construi din carton un tub quadratic de circa 70 cm lungime si 5 cm x l0 cm
dimensiunile dreptunghiului tubular.
Desigur,
puteti sa adaugati toate modificarile sau perfectionarile care va trec prin
cap. Important este sa pastrati apropiate dimensiunile pe care vi le-am
sugerat.
Instrumentul
ar putea fi chiar foarte rudimentar, de exemplu el ar putea fi improvizat pur
si simplu dintr-un ziar sau dintr-o revista. Insa noi va recomandam ca el sa
fie construit cât mai perfect, pentru ca privirea prin el san u fie distrasa de
micile lui imperfectiuni. Tot asa de bine se poate consacra timp si pentru a
produce un articol bine finisat, de exemplu din lemn sau alt material
convenabil.
Ideea
telescopului este de la sfârsitul veacului al XIX-lea si apartine lui M.L.W.
Roberts, cel care a si botezat instrumentul cu acest nume. Telescopul are
avantajul de a fi folosit pentru experiente de citire a gândului în mod
stiintific, în laboratoare etc. Desi s-a dovedit ca un instrument de acest gen
mai grosolan construit poate da rezultate la fel de bune ca si unul foarte
costisitor, totusi e bine sa tinem cont de indicatiile oamenilor de stiinta
care prefera instrumente perfecte pentru a nu oferi posibilitatea introducerii
în calculele lor a unor perturbatii majore.
Continuarea experientei si alte câteva sfaturi utile
Considerând ca sunteti un transmitator în experienta
noastra, încercati acum sa plasati cartea aleasa pe masa sub o sursa luminoasa.
Luati un telescop si încercati sa localizati prin el imagiea cartii plasata pe
masa. Rolul principal al telescopului consta în:
a) îndepartarea din jurul obiectului de transmis a
altor obiecte,
b)
marirea
puterii de concentrare a vederii asupra obiectivului, în cazul nostru -
cartea aleasa.
Asa cum se stie destul de bine din practica noastra de
toate zilele, este dificil sa privesti fix un obiect expus mult timp fara ca
acest obiect sa nu se deformeze si sa se tulbure, sa devina nedistinct, ca si
când s-ar misca de ici colo odata cu miscarea pupilei, sau sa se dubleze ca
urmare a unui strabism oarecare ce se produce în ochii privitorului.
In
experientele noastre telepatice este indicat ca ochii nostril san u fie lasati
niciodata sa oboseasca. Daca se manifesta o oarecare oboseala sub una din formele
mentionate mai sus, experimentatorul trebuie sa se abtina sa continue prea mult
timp fixarea obiectului; clipitul des al pleoapelor este util uneori tocmai
pentru a elimina starea de oboseala care încearca sa se instaleze.
Este
important de asemenea ca operatorul sa ramâna tot timpul foarte treaz.
Concentrarea vederii pe un obiect oarecare tinde sa produca atipirea, iar
aceasta nu este deloc favorabila unui bun transmitator.
Faceti
totul ca obiectivul sa ramâna distinct. Este o greseala fatala sa considerati
ca o stare înspre somnolenta ar ajuta mai bine transmitatorul. Dimpotriva, s-a
demonstrat doar o oarecare stare de somnolenta receptorului poate contribui
câteodata la succesul experientei.
Membrii
asistentei, adica cei care joaca rolul de transmitatori, sunt rugati sa ramâna
foarte treji si sa pastreze o vedere clara si perfecta asupra cartii, închizând
ochii o secunda atunci când remarca o oarecare perturbare sau o miscare a
obiectului.
Respectând
toate aceste conditii, transmitatorii si receptorul se vor gasi în conditii
optime pentru ca experienta sa se desfasoare corect si sa fie condusa cu
success pâna la capat.
CURSUL
VIII
Despre durata si baza de date ale experientelor
Experienta cu cartea de joc trebuie repetata înca de
unsprezece ori, pâna când se realizeaza un numar de 12 încercari. Astfel, de
fiecare data se extrage o noua carte din pachetul cu carti de joc si se repeta
procedura de transmitere si receptie telepatica.
Este
important de stiut ca acest numar nu trebuie depasit, indiferent de numarul de
succese sau de esecuri înregistrate.
Intre
doua experiente este indicat sa se faca o pauza de circa un minut pentru ca, atât
transmitatorii, cât si receptorul "sa-si încarce bateriile" si sa fie
bine dispusi la fiecare noua încercare.
O alta
mentiune importanta se refera la faptul ca este necesara o conventie si o
întelegere clara între experimentatori astfel încât nici un moment din timpul
alocat fiecarei experiente sa nu fie întrerupt de alte evenimente din mediul
înconjurator. In caz contrar experienta este aproape întotdeauna compromisa si
sortita esecului.
Asadar, mediul în care se desfasoara experientele
trebuie sa fie unul imperturbabil, în care avem de-a face cu o liniste deplina
si unde miscarile celor prezenti se fac cât mai natural cu putinta, astfel
încât sa se pastreze permanent o atmosfera calma si optima.
Atât cartile alese cât si raspunsurile primite de
receptor trebuie sa fie înregistrate cu grija într-un carnetel sau pe o coala
de hârtie, de catre o persoana desemnata în acest sens de catre asistenta. Dupa
fiecare experienta receptorul declara ce carte a receptionat. Insa acestuia nu
i se va comunica adevarata carte aleasa de asistenta. Rezultatele vor fi
comunicate si examinate în întregime abia dupa finalizarea celor 12 experiente.
Analizarea stiintifica a rezultatelor
In timp, toate aceste note si însemnari se vor
constitui într-o baza de date si vor constitui elementele unui proces verbal al
tuturor acestor experiente, proces-verbal care va fi mai târziu de mare
utilitate si interes, întrucât el va constitui baza elementelor comparative
pentru analizarea progreselor înregistrate de catre operatori.
Daca din
analizele efectuate rezulta ca receptorul reuseste sa recepteze corect o buna
parte din aceste încercari, atunci se desprind doua concluzii importante:
a)
receptorul
este pe calea cea buna, în sensul ca reuseste sa receptioneze din ce în ce mai
corect mesajele telepatice de la cel putin un transmitator din grup
b)
trebuie
sa se depuna un anumit efort pentru a descoperi care dintre persoanele din
asistenta este cel mai bun transmitator, pentru a putea fi utilizat mai des la
viitoarele experiente.
In primul caz receptorul poate, prin experimente cât
mai multe, sa-si perfectioneze continuu abilitatea de a receptiona mesajele
telepatice.
In cel
de-al doilea caz se repeta experimentele cu cartile de joc procedându-se în
felul urmator:
1. Se aleg din grup 4 transmitatori
2. Fiecare dintre acestia va trebui sa petreaca o seara
cu receptorul si sa efectueze împreuna experientele cu cele 12 carti
3. Fiecare transmitator va nota rezultatele pentru el
însusi
4. Numai transmitatorul care participa la experienta
trebuie sa poata cunoaste cartile alese
5.
Pentru a
preveni orice posibilitate de eroare, fiecare transmitator trebuie sa pastreze
strict pentru el rezultatele pe care le noteaza si sa nu le comunice la nimeni,
nici receptorului
6.
La
sfârsitul celor 4 zile se va proceda la examinarea informatiilor obtinute în
decursul tuturor celor 4x12=48 de experiente. Examinarea consta în principal în
numararea raspunsurile exacte, pentru fiecare din cele patru încercari (cei
patru transmitatori)
7.
Rezultatele
vor arata astfel, fara posibilitate de eroare, care din cei patru transmitatori
este cel mai bun în comunicarea mentala cu receptorul respectiv si, în viitor,
acest transmitator va fi preferat sa lucreze cel mai des în experientele
telepatice cu acest receptor.
Despre afinitatea
persoanelor în comunicarea telepatica
Din faptul ca numai unul din cei patru transmitatori
reuseste cel mai bine, în comparatie cu ceilalti, sa duca la bun sfârsit
experimentele telepatice cu acest receptor, nu înseamna ca ceilalti trei nu
sunt si ei buni transmitatori. Rezultatul unor astfel de analize ca acelea
descries mai sus semnifica numai ca faptul ca acest transmitator este doar mai
apt sa lucreze cu acest receptor. Nicidecum nu se va interpreta altfel acest rezultat,
de exemplu, în sensul ca ceilalti trei nu pot obtine rezultate la fel de bune
si de stralucitoare cu un alt receptor.
Experientele
cu cartile de joc, pe lânga faptul ca sunt dintre cele mai atractive si mai
putin riscante, sunt utile si pentru ca, prin intermediul lor se pot face o
serie de investigatii care ajuta la gasirea celor mai bune perechi de persoane
care au abilitati telepatice. In plus, ele ne ofera o metoda clara în acest
scop, fiind totodata si foarte simpla.
Este
foarte important sa fie efectuate astfel de investigatii înca din faza primelor
experiente, pentru a descoperi perechile cele mai compatibile în comunicarea
telepatica. Nu este deloc întelept sa se treaca la experimente telepatice
complexe înainte de a fi descoperite si lamurite aceste "afinitati"
între anumiti operatori. In experientele complicate ar fi o pierdere inutila de
timp pentru a efectua munca de selectare a unor transmitatori si receptori
compatibili. In schimb, prin simplitatea lor, experientele cu cartile au calitatea
de a pune în lumina, cu costuri minime, problema compatibilitatilor telepatice
între diferitele persoane dintr-un grup.
Aici este
locul sa marcam si un cuvânt de avertisment. Investigatorii trebuie sa fie
destul de grijulii în ceea ce priveste persoanele investigate din grupul lor.
Este important sa nu fie compromis nici un rezultat si sa nu se manifeste nici
un fel de stare de nerabdare în depistarea perechilor compatibile. Trebuie
insistat totdeauna pe o loialitate absoluta a fiecarui participant. Erorile
cauzate din diverse astfel de motive trebuie si ele analizate cu grija; este
important ca ele sa fie descoperite pentru a permite obtinerea unor rezultate
cu o exactitate stiintifica si pentru a evita orice eroare posibila în viitor.
O experienta bazata pe contactul fizic
Incepând cu aceasta lectie vom considera ca în fiecare
experiment care urmeaza problema compatibilitatii între transmitator si
receptor este rezolvata. Cu alte cuvinte, vom considera ca cei doi operatori,
transmitatorul si receptorul, au în comun abilitati de comunicare telepatica
testate în experientele anterioare.
Vom trece acum la o alta experienta. De data aceasta,
în camera în care se va desfasura urmatoarea experienta nu trebuie sa se afle
decât cele doua persoane: transmitatorul si receptorul. De asemenea, se va
alege cu grija un moment în care, în acest mediu în care se va desfasura
experienta, nu exista nici o bruiere, nici o tulburare, astfel încât sa fie
asigurate conditiile optime de lucru.
Experientele
din aceasta categorie au la baza un contact fizic direct între transmitator si
receptor.
Asadar,
receptorul se aseaza alaturi de transmitator si cuprinde mâinile acestuia în
mâinile sale. El îi va spune:
"Gândeste-te la un numar
oarecare de la 1 la 20 si eu îti voi spune îndata primul numar care îmi vine în
minte".
Aceasta experienta trebuie sa fie încercata de mai
multe ori. Este de asteptat ca cele mai multe din raspunsurile receptorului sa
fie exacte. Intr-atât de multe raspunsuri exacte trebuie sa fie încât acestea
sa nu poata fi explicate ca provin dintr-o simpla coincidenta.
De
exemplu, daca se executa un numar oarecare de încercari, numarul minim acceptat
de reusite trebuie sa fie cu circa 50% mai mare decât probabilitatea teoretica
de coincidenta a acestora.
Numarul
de experiente efectuate într-o serie nu trebuie sa fie într-atât de mare încât
sa oboseasca receptorul. Acest numar, în practica, nu trebuie sa depaseasca 50
de încercari. Daca totusi oboseala receptorului nu este resimtita, atunci se
vor putea continua încercarile, dar numai daca se vor face pause de circa 10
minute. Daca oboseala începe sa se instaleze, atunci este obligatoriu ca
exercitiile sa fie întrerupte complet.
Tot în
aceasta categorie de exercitii se înscriu si cele care se refera la receptarea
unor obiecte gândite de catre transmitator, de data asta renuntându-se la
contactul prin mâini. De exemplu, receptorul poate acum sa lase mâinile
transmitatorului din mâinile sale si poate sa puna o mâna a sa pe capul
transmitatorului spunându-i:
"Gândeste-te la un obiect si eu voi încerca sa
sesizez gândul tau".
Cresterea distantei de emisie si receptie
Dupa încercari reusite de acest gen, care pot dura de
la câteva minute pâna la cel mult o ora, receptorul va deveni mai încrezator si
îsi va putea permite sa creasca dificultatea experientelor sale îndepartându-se
de transmitator la câtiva metri distanta. In acest caz nu va mai exista un
contact fizic direct între transmitator si receptor.
Receptorul
poate sa-si roage partenerul sau sa compuna o fraza mentala, o fraza simpla,
având un grad redus de dificultate si neexprimând decât o singura notiune, o
idee sau o dorinta oarecare. De exemplu, el poate compune fraze de genul: "Mi-e sete!" sau "Sunt
oboist!".
Asa cum
s-a precizat, aceasta constituie o prima experienta fara un contact fizic
direct între receptor si transmitator si în care nu poate interveni nici un
element de hazard sau de coincidenta. De asemenea, acestui experiment i se pot
consacra câteva zile la rând, timp în care distanta dintre transmitator si
receptor poate fi marita continuu.
O prima
remarca poate fi facuta aici în legatura cu importanta conditiilor de
desfasurare a acestor experiente. Receptorul se îndeparteaza treptat din ce în
ce mai mult de transmitator si constata ca, prin antrenament, el devine din ce
în ce mai stapân în arta de a primi corect mesajele mentale.
Trebuie stiut însa faptul ca ideea de îndepartare
treptata, pornind de la aceea din care se pune mâna pe capul transmitatorului,
nu este o idee absolute indispensabila pentru telepatie; cu alte cuvinte, ea nu
este vitala decât pentru succesul experientelor de început; în schimb, ea este
foarte utila în fazele de început, deoarece distanta scurta dintre transmitator
si receptor, prin apropiere sau chiar prin contact fizic, este de-a dreptul
încurajatoare pentru ambii parteneri si confera mai multa încredere în reusita,
fapt care este deosebit de important pentru debut.
Experienta
în sine poate fi prelungita pâna la limitele unor rezultate convenabile si pâna
la limitele care sa nu depaseasca starea de oboseala evidenta a receptorului.
Ea are avantajul simplitatii, a lipsei de riscuri autentice si a unor medii si
conditii propice usor de identificat si de asigurat.
Marirea
distantei dintre transmitator si receptor ne dovedeste ca gândul nu cunoaste
limite nici de timp si nici de spatiu.
Extinderea experientei
Exercitiul poate fi extins astfel: receptorul se va
instala într-un colt îndepartat al camerei si va spune transmitatorului:
" Gândeste-te
la numele unui prieten. Chiar daca este vorba despre unul pe care eu
nu-l cunosc, oricare ar fi el, trebuie sa fie un prieten foarte intim al tau,
caruia tu îi simti din plin personalitatea. Eu, în schimb, voi încerca sa-ti
spun numele acestuia".
Aceasta experienta prezinta un grad mai ridicat de
dificultate în comparative cu cele anterioare. Insa efectul acesteia în cazul
unui success înregistrat, poate da o mare satisfactie celor doi colaboratori,
astfel încât osteneala acestui exercitiu se merita.
Este
foarte important ca transmitatorul, în aceasta experienta, sa respecte complet
rugamintea receptorului. El trebuie într-adevar sa se gândeasca doar la numele
unui prieten apropiat, pe care îl cunoaste foarte bine si a carui personalitate
este dominanta în întregul sau grup de prieteni. Acest fapt este important
tocmai pentru ca afinitatile de care este legat în aceasta prietenie sunt mai
profund instalate în mintea sa.
De
asemenea, transmitatorul nu trebuie sa se gândeasca la nimic altceva decât la
numele acestui prieten. In acest scop, el ar putea repeta în gând acest nume,
ca si când doar acest nume este important în transmisia telepatica.
Toate
aceste categorii de experiente, efectuate de o pereche compatibila de operatori
(transmitator si receptor) trebuie repetate, fiecare în parte, circa o saptamâna
de zile. In tot acest timp nu se va face nici o abatere de la ritmicitatea
experimentelor si natura simpla a acestora. Cel mai important este însa sa nu
se treaca în aceasta perioada la experimentarea unor distante mari si foarte
mari. Cu alte cuvinte, este important ca în aceasta perioada de antrenament,
san u se treaca la comuunicatii de la mare distanta, indiferent de entiziasmul
si numarul mare de succese înregistrate.
O experienta de telepatie adevarata
Experienta urmatoare trebuie sa se faca în doua camere
separate printr-o usa închisa. Transmitatorul se afla într-una din camere iar
receptorul în cealalta. Acestei experiente i se consacrata o ora întreaga. In
tot timpul exercitiului usa dintre cele doua camere nu trebuie deschisa sub
nici un pretext.
Cei doi
experimentatori trebuie sa fie dotati cu tot ce trebuie pentru a face diferite
însemnari necesare: creioane si hârtie. Cei doi parteneri vor nota urmatoarele:
a) Transmitatorul va nota cu claritate ordinele pe care
le transmite receptorului, chiar în momentul în care executa transmiterea
b)
Receptorul
va nota impresiile primite cu momentul receptiei.
Ora
alocata acestui exercitiu se va împarti în sase experiente, de câte 10 minute
fiecare. Urmatoarea lista poate sugera mai clar natura unor ordine transmise:
Ora
|
Ordinul transmis
|
21:00
|
"Plimba-te prin camera!"
|
21:10
|
"Culca-te la podea!"
|
21:20
|
"Danseaza!"
|
21.30
|
"Râzi!"
|
21:40
|
"Cânta ceva!"
|
21:50
|
"Scrie-mi câteva rânduri!"
|
Asa cum s-a mai precizat, receptorul, la începutul
fiecarei perioade din cele sase stabilite, va încerca sa receptioneze ordinul
transmis, îl va executa exact asa cum i s-a ordonat si îsi va nota în însemnarile
sale toate impresiile despre cum crede el ca a primit acest ordin. Astfel de
notatii din partea sa pot arata astfel:
Ora
|
Ordinul primit
|
21:00
|
Sa ma plimb
|
21:10
|
Sa ma culc la podea
|
21:20
|
Sa vibrez
|
21.30
|
Sa râd
|
21:40
|
Sa cant
|
21:50
|
Sa scriu ceva
|
Claritatea ordinelor transmise
Ideea care trebuie sa orienteze transmitatorul în
pregatirea seriei sale de ordine, în aparenta lipsite de o anumita logica, este
aceea de a evita deconcentrarea receptorului prin trimiterea de impresii eronate
sau vagi.
Ordinul
trebuie sa fie de asa natura încât sa poata lua imediat forma unui impuls
simplu. Cu alte cuvinte, ordinul trebuie sa poata fi posibil de executat de
catre receptor în conditiile stiute. Nu se va da un ordin absurd sau ambiguu,
sau care sa nu respecte conditiile minime existente în încapere pentru a fi
executat. De exemplu, ordinul "Bea un
pahar cu apa!" nu se va
da în cazul în care se stie ca receptorul ar trebui sa paraseasca încaperea
pentru a-l executa (nu exista pahar sau nu exista o sursa de apa în camera
respective).
In
acelasi timp, transmitatorul trebuie sa transmita numai ordine absolute
pertinente, care sa nu compromita actiunea, sa descurajeze sau sa umileasca
receptorul. Ele trebuie sa fie cât mai simple si cât mai naturale. In general,
aceste ordine trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
- sa fie scurte, simple, intuitive si usor de executat
- sa poata fi executate respectând conditiile existente
în încaperea în care se afla receptorul
- sa nu umileasca sau sa descurajeze receptorul
- sa nu depaseasca, fiecare dintre ele, un timp de
executie mai mare de câteva minute
- sa poata fi usor si cu claritate notat, atât în
însemnarile transmitatorului cât si în cele ale receptorului.
Dupa ce a trecut ora de experimentare, cei doi se vor
reuni în aceeasi camera si vor compara notatiile lor. Se va putea astfel
stabili procentul de reusite si evolutia acestuia de la o zi la alta.
Transmiterea unei cereri de ajutor prin telepatie
Intrucât aceasta experienta este susceptibila de a
avea o infinitate de variante, trebuie avut în vedere ca, înca de la bun
început, cei doi parteneri pot conveni în limitarea gamei de ordine care se vor
transmite.
Un
exercitiu de aceasta natura ne permite însa sa avem de-a face cu adevarata arta
a telepatiei si sa luam în considerare cele mai utile posibilitati pe care ni
le ofera acest fenomen.
Când
comunicarea dintre transmitator si receptor a atins acest grad de perfectiune,
se poate încerca sa se practice la momente prestabilite, transmisia si receptia
mesajelor dintr-un punct al orasului în altul, deci cresterea distantei dintre
sursa si destinatie. In aceasta faza este important sa se stabileasca în
prealabil un anumit moment al transmiterii si receptiei, pentru a da mai multa
sansa de reusita experientei.
Un
antrenament corect si sufficient ar trebui sa se sfârseasca prin a se ajunge la
o asa usurinta de executie încât la urmatoarele experiente nu mai este necesar
sa se stabileasca în prealabil un moment de transmisie si receptie a mesajelor.
Cu
siguranta ca se va putea ajunge ca, într-o buna zi, transmitatorul sa poata
emite un mesaj de genul: "Mi-e
rau! Vino!". Receptorul
va fi primi o impresie despre un anumit pericol imminent si va dori sa mearga
imediat la transmitator. El poate de asemenea primi un murmur de genul: "Vino!" si imaginea transmitatorului se va prezenta ea însasi
în mintea sa. Abia în acest moment se va atinge perfectiunea în comunicarea
telepatica.
Rolul important al receptorului
Asa cum
ati putut observa pâna acum, principalul rol în practicarea telepatiei este
detinut de facultatile mentale ale receptorului. Asupra acestui operator cade
întreaga povara a operatiei telepatice. Totul pare a se petrece ca si cum în
subconstientul acestuia ceva anume determina sa se obtina, direct din mintea
emitatorului, informatia pe care o doreste acesta din urma sa o transmita.
Asadar,
se poate spune ca receptorul duce greul fiecarui exercitiu de telepatie. Daca
un exercitiu nu reuseste, vina principala o poarta acesta.
In
practica însa este stiut ca fiecare fiinta umana (si nu numai) detine anumite
capacitati de comunicare telepatica. Altfel spus, fiecare dintre noi putem fi
buni receptori. Se pare ca ne nastem cu aceasta abilitate. Aceasta abilitate se
poate constitui într-un argument cert care sustine existenta acestui mod de
comunicare înca din epoca preistorica a umanitatii.
Asa cum
s-a mai precizat, daca o experienta nu reuseste, niciodata nu trebuie sa
interpretam esecul prin faptul ca receptorul nu este bun sau nu este potrivit
cu transmitatorul, ci mai degraba prin aceea ca nu exista o compatibilitate
suficienta între transmitator si acest receptor. Intotdeauna este indicat sa se
caute un transmitator mai potrivit decât sa fie schimbat receptorul. Astfel, se
va economisi mult timp în determinarea unei perechi potrivite.
Indicatiile
date mai sus în acest scop releva un mod practic de actiune pentru stabilirea
unei compatibilitati autentice.
Legile telepatiei
In transmiterea si receptia gândurilor nu exista nici
o senzatie de efort autentic. Legea simpatiei sau a vibratiei simpatice este,
de fapt, o lege a armoniei. Si, dupa cum s-a putut dovedi, efortul este absolut
strain, tocmai în baza principiilor acestei legi.
In
acelasi timp, nici onstrângerea, nici stânjeneala, nici constiinta de sine si
nici nimic altceva din ceea ce este nenatural nu are nimic comun cu
manifestarea acestui fenomen.
Telepatia
este spontana si libera prin natura sa. Ea este deci, în esenta si în detaliu,
absolut pura si naturala, iar fiintele se pare ca au detinut-o înca din epoca
primitiva a umanitatii; se pare ca gândul a fost - înainte de instalarea
vorbirii - un mod natural de comunicare între fiintele umane.
Este
indubitabil ca animalele comunica între ele. S-a dovedit ca lumea insectelor
poseda un mijloc de comunicare asemanator sau aproape identic cu conceptia
noastra despre principiul telepatiei. Mai multe argumente în acest sens au fost
prezentate în prima parte a acestui manual.
Asadar,
este absolut rezonabil sa presupunem ca descendentii omului preistoric au
suferit în timp atrofierea acestui simt pe care l-au detinut si care a adus
cele mai mari servicii epocii primitive în care vorbirea era grosolana si
figurata. Aceasta atrofiere trebuia în mod natural sa
conduca la o neglijare inconstienta si aproape completa a acestui simt.
Cele mai
multe dintre perfectionarile actuale aduse de mecanica si electronica în viata
noastra au determinat ca simtul telepatic, chiar daca era un lucru bun, sa
devina totusi un exercitiu inutil si chiar deplorabil pentru dezvoltarea
noastra musculara.
Natura nu
tolereaza neglijenta; un simt neutilizat este un simt care se atrofiaza si
acest lucru este definitive demonstrate de stiinta din zilele noastre; un simt
neutilizat devine un simt atrofiat, tot asa cum un membru neutilizat devine în
timp un membru atrofiat.
Cert este
însa ca a existat indiscutabil în vremuri de demult acest simt al telepatiei si
existenta unor reminescente ale acestuia pot fi dovedite azi cu prisosinta.
O experienta sustinuta în mod stiintific
Pentru a proceda în mod stiintific la studierea
telepatiei elevii trebuie sa fie exacti în experientele lor si sa-si noteze cu
exactitate, experienta de experienta, toate informatiile observate.
Am mai
precizat pâna acum în mai multe rânduri ca distanta nu constituie nici un fel
de obstacol pentru transmiterea si perceptia gândurilor.
Experienta
urmatoare poate sa se desfasoare la fel de bine în aceeasi cladire sau în doua
cladiri distincte din aceeasi localitate sau din localitati diferite.
Cel mai
important lucru este acela al locului unde se gasesc cei doi operatori,
receptorul si transmitatorul, ei notând amândoi foarte strict timpul consacrat
fiecarei experiente si rezultatele obtinute.
Ca sa nu
poata exista nici un fel de contestatie relativ la timpii de desfasurare este
indicat ca experienta care urmeaza sa se execute de doua persoane rezidente în
aceaasi localitate. Aceste persoane pot compara ceasurile lor si le pot regla
la diferenta de un minut. Cei doi pot conveni ca experientele sa înceapa, de
exemplu, la ora 16:00 fix si sa dureze o ora. In timpul acestei ore, unul din
cei doi va transmite si celalalt va receptiona mesajele. Fiecarei încercari de
transmisie i se va aloca 5 sau 10 minute.
Cei doi
experimentatori vor fi dotati cu instrumentele necesare pentru a înregistra
momentele si mesajele emise si receptionate. La anumite momentele prestabilite
transmitatorul se duce la locul fixat, se aseaza într-un loc comod si-si scoate
carnetul sau de însemnari, notând, de exemplu:
Numar
experienta: 1
Timp: ora 16:00
Obiect: o moneda de cinci lei
Scop: transmitere
Transmitatorul plaseaza moneda în fata sa pe o masa,
apropie telescopul de ochii si timp de 10 minute priveste clar obiectul
dinaintea sa. Apoi pune aparatul de concentrare vizuala deoparte si noteaza în
caietul sau:
Numar
experienta: 2
Timp: ora 16:10
Obiect: o batista
Scop: transmiterea numelui obiectului
Experienta poate sa varieze în tot timpul orei
consacrate acestor încercari. In tot acest timp receptorul înscrie în carnetul
sau impresiile care iau parvenit de fiecare data, iar însemnarile sale pot
arata cam asa:
Numar experienta: 1
Timp: ora 16:00
Impresia
primita: O moneda, seamana cu o piesa de
cinci lei.
Piesa apare si dispare, imaginea ei nu este prea clara. Materialul din care
este formata nu l-am putut deslusi. Nu am remarcat nici o impresie auditiva.
Receptorul trebuie sa noteze toate impresiile sale
(chiar si pe acelea fugitive) pe masura ce acestea îi parvin. Dupa terminarea
întregului exercitiu, cei doi vor cauta un prilej ca sa se întâlneasca si sa
compare observatiile înregistrate.
Cei doi
pot conveni, mai ales pentru fazele de debut, sa execute aceasta experienta
într-o varianta mai simplificata. In loc sa recurga la transmiterea unor
obiecte, ei pot stabili, de exemplu, sa fie transmise numai numerele cuprinse
între 100 si 200.
Diversitatea formelor de manifestare a receptiei
Forma cea mai interesanta si cea mai importanta de
transmitere a gândului este, evident, aceea în care transmitatorul poate
trimite o impresie sau o dorinta receptorului fara a-l atentiona în prealabil
sau fara a avea cunostinta despre ceea ce urmeaza sa se întâmple.
Principalele obstacole care pot sta în calea
succesului unei astfel de experiente telepatice sunt:
a)
riscul ca
receptorul sa nu se gaseasca într-o stare de spirit potrivita pentru receptie,
b) posibilitatea ca idea transmisa sa nu fie pe placul
receptorului, iar acesta sa întâmpine transmiterea cu o anumita aversiune.
Aceste obstacole pot fi însa deseori depasite. Asa cum
am vazut, procedeul de transmitere este extrem de simplu si nu presupune un
efort anume. In aplicarea lui nu se întâmpina nici un fel de dificultate.
In schimb, receptorul, mai ales în situatia în care nu
este avertizat în prealabil de emiterea catre el a unui mesaj, poate sa nu fie
întotdeauna pregatit sa preîntâmpine o asemenea posibilitate. In plus, s-a
demonstrat ca, daca mesajul receptionat nu este pe placul sau, receptorul poate
foarte simplu sa-l refuze. Acest refuz se poate manifesta pur si simplu prin
neglijarea aproape inconstienta a receptiei. Chiar daca receptia este
efectuata, receptorul poate sa nu-i acorde importanta cuvenita si, ca urmare,
nu-l va lua în considerare.
In
concluzie, pot exista situatii în care mesajele telepatice transmise pot fi
refuzate de catre receptor, într-un mod constient sau nu.
O experienta care demonstreaza utilitatea telepatiei
Sa presupunem ca dorim sa sugeram unui prieten care
locuieste într-o alta localitate ideea ca el se va apuca sa ne scrie o
scrisoare pe un subiect oarecare, general sau particular.
Ne asezam
la o masa de scris si, într-un moment de calm al atmosferei din camera noastra,
vom scrie pe o bucata de hârtie o scurta nota în care argumentam de ce trebuie
neaparat sa ne scrie imediat prietenul nostru o scrisoare. In textul mesajului
scris vom folosi un stil si niste termeni extrem de clari si de simpli, astfel
încât dorinta noastra sa fie cât mai bine exprimata în cele câteva cuvinte care
vor alcatui fraza cu cererea noastra.
Dupa
aceasta operatiune vom tine biletelul sub o sursa de lumina dinaintea noastra
si vom încerca sa ne concentram atentia asupra notei scrise timp de 5 minute.
Atentie! Nu
nota în sine trebuie transmisa catre prietenul nostru, ci doar mesajul textual
înscris în ea!
Mesajul asftel transmis va ajunge la receptor si se va
manifesta ca un fel de dorinta din partea dvs ca acesta sa va scrie îndata o
scrisoare.
Din
practica noastra astfel de mesaje transmise sunt receptionate corect în
proportie de peste 75 % din cazuri.
Acest
exercitiu ne demonstreaza faptul ca telepatia poate fi folosita cu prisosinta
pentru a beneficia de multe avantaje pe care le ofera.
Atentie! Mesajul
transmis trebuie sa fie, evident, unul de natura rezonabila. Veti avea foarte
putine sanse de a primi un cec gras de la un strain oarecare caruia i-ati cerut
pur si simplu acest lucru în acest mod.
In schimb, daca doriti sa primiti vizita unui prieten,
sa primiti o scrisoare de la o ruda apropiata, sa obtineti o favoare rezonabila
din partea unei cunostinte apropiate, sa transmiteti un sentiment placut unei
persoane iubite etc., toate acestea pot fi realizate deseori cu succes prin
mijloacele telepatice descrise mai sus. Puteti, de asemenea, corecta o impresie
rea cu una mai buna, puteti transmite gândurile bune oricarei persoane, chiar
daca este vorba de un strain pe care abia l-ati cunoscut scurt altadata.
Puteti transmite texte scrise si imagini de obiecte
sau fotografii mentale, si multe altele.
Limitele telepatiei
Omul are înca multi pasi de facut înainte de a ajunge
la deplina dezvoltare a facultatilor sale interioare.
Este
totusi un mit sa credem ca în dezvoltarea abilitatilor noastre de comunicare
telepatica vom putea atinge vreodata perfectiunea. Asa cum nici vorbirea,
scrierea si toate celelalte mijloace de comunicare umana nu pot ajunge la un
nivel care sa atinga perfectiunea, tot asa si arta de comunicare telepatica nu
are sanse reale de a fi ridicata la rang de ideal. In plus, astazi fiintele
umane beneficiaza de multe alte posibilitati de comunicare, care le confera un
grad sporit de confort.
Niciodata
nu ne vom putea permite sa atingem bucuria si posesiunea tuturor bogatiilor
care ni s-au promis. Desi practica telepatiei se bucura de mari avantaje, ea nu
va avea sanse sa înlocuiasca complet celelalte forme de comunicare umana si de
aceea ea se va pastra si va functiona la un loc cu celelalte mijloace cunoscute
si folosite de oameni.
Cu toate
acestea, telepatia este o arta si o stiinta în acelasi timp cu totul si cu
totul speciala, care poate juca un rol foarte important în viata noastra cea de
toate zilele. Pe lânga ideea ca transmiterea gândului se face cu o viteza ce nu
poate fi atinsa de altceva în lumea noastra, în plus, ea ne asigura ca este cel
mai economicos, cel mai simplu si cel mai eficace mod de comunicare dintre cele
cunoscute.
Telepatia
poate surmonta cele mai mari obstacole. In acest sens vom lua un exemplu dat de
cazul a doua persoane care se iubesc, de exemplu un sot împreuna cu sotia sa,
sau oricare alte doua personae de sex opus care împartasesc împreuna acest
minunat sentiment.
Oricât ar
dori aceste fiinte sa fie alaturi tot timpul, prin natura preocuparilor lor ei
se vor afla deseori la distante mari unul de celalalt. Comunicarea telepatica
dintre ei ar putea sa le rezolve cele mai diverse probleme din viata lor atunci
când sunt la distanta unul de celalalt. Un mesaj transmis telepatic ajunge mai
repede la destinatie decât orice alt mijloc obisnuit de comunicare, de exemplu:
o scrisoare, o telegrama sau chiar un telefon.
Asadar,
distanta nu poate constitui un obstacol pentru telepatie. O parere absolut
rezonabila ne sugereaza ca gândul ia în derâdere orice distanta. Gândul are o
viteza mai mare decât cea a luminii.
Desi nu
este usor de determinat legatura dintre viteza si distanta pentru distante
foarte mari, punând totusi în evidenta constanta vitezei luminii, apreciata ca
fiind egala cu circa 300.000 km/sec, ipoteza precum ca ea ar fi cea mai mare
viteza fizica cunoscuta se dovedeste a fi cu totul falsa daca avem în vedere rapiditatea
cu care se "misca" gândul nostru.
Daca ne
fixam privirea asupra unei stele pe cerul unei nopti senine, sa zicem pe una
despre care stim ca se afla la o distanta de un an-lumina, în timp ce o raza de
lumina care pleaca de lânga noi ar ajunge pe steaua noastra abia dupa un an de
zile, gândul nostru, de exemplu cel care fixeaza un anumit punct al stelei
respective, se transmite aproape instantaneu, în câteva fractiuni de secunda.
Prin
telepatie, chiar de la distante foarte mari, se pot transmite si/sau receptiona
diverse mesaje, avertismente etc., care traverseaza timpul si spatiul într-un
mod absolut spectaculos. Iubita poate primi în orice moment de la iubitul ei un
mesaj de genul: "Nu exista o
clipa fara sa ma gândesc la tine!", sau
"Nu exista nimic care eu sa nu
pot împarti cu tine!", sau
înca "Nici timpul, nici spatiul
nu sunt obstacole pentru noi!".
Orice
gând frumos poate fi transmis si receptionat la si de la distante care ar putea
sfida însusi universul. Cu atât mai mult, nu pot exista nici un fel de
obstacole într-o comunicare telepatica perfecta a doua suflete care se iubesc
si care se armonizeaza reciproc.
Daca
totusi, dintr-un motiv oarecare, unul din cei doi operatori telepatici refuza
comunicarea mentala, atunci aceasta nu mai poate avea loc. Iata, desigur, o
înteleapta precautie fara de care telepatia ar putea deveni o facultate
periculoasa atunci când este exercitata.
Asadar,
daca reusita comunicatiei telepatice depinde de armonia existenta dintre cei
doi subiecti, facultatea de a întrerupe aceasta comunicatie exista la fiecare
din ei. Telepatia este o comunicatie a vointei. Indiferenta sau aversiunea de o
parte sau de alta interzice aceasta comunicatie.
In
concluzie, este deci imposibil ca o fiinta umana sa instituie un control telepatic
cu rea vointa asupra alteia.
Facultatea de a accepta sau de a refuza comunicatia
telepatica este, de fapt, existenta la toate fiintele umane. Toate faptele rele
raportate azi ca niste abuzuri care au la baza folosirea unui control telepatic
sunt doar idei fixe care n-au nimic comun cu realitatea. Investigati chiar dvs
însiva aceste situatii si va veti convinge ca astfel de teorii se bazeaza pe o
ignoranta absoluta.
Cautând
deci cheia unor mistere ale naturii umane vom avea mereu certitudinea ca stiinta
nu face altceva decât sa ne deschida usa care desparte doua lumi distincte:
aceea a stiintei binelui si a raului care, de fapt, nu sunt altceva decât lumea
vietii si cea a mortii.
Sense Group
BIBLIOGRAFIE
1. Hector Durville - Les actions psychiques a distance,
Paris, 1915
2.
M. Hector
Durville - Telepathie - Telepsychie. Les actions a distance
3.
Psihanaliza
fenomenelor oculte - format electronic, Aropa, 1999-2004
4. LA TELEPSYCHIE -
L'Art de lire et de transmettre
la pensee.
6. Din practica grupului "Sense Group" din
perioada 1985-1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu