Punctul de Asamblare al omului. Informatii

Punctul de Asamblare al omului
Fiecare fiinţă vie are un câmp energetic oscilant şi, în realitate, din punct de vedere ştiinţific, fiecare dintre noi avem un epicentru energetic al acestui câmp. Epicentrul câmpului energetic uman este un punct de energie intensă, pe care persoanele antrenate îl pot simţi sau chiar vedea. Vortexul, sau epicentrul, sistemului energetic uman se numeşte Punctul de Asamblare .
Se numeşte Punctul de Asamblare, deoarece noi suntem asamblaţi în pântece de la cordonul ombilical, care ne leagă de placenta mamei. Principala sursă de aprovizionare cu energie ajunge la fătul aflat în dezvoltare prin orificiul ombilical. La naştere, Punctul de Asamblare este poziţionat în orificiul ombilical, dar, odată cu primele guri de aer, el urcă în zona pieptului în cazul acelora dintre noi care ne bucurăm de o bună sănătate fizică şi mintală, locaţia Punctului de Asamblare se află exact sub glanda timus, uşor spre partea dreaptă a pieptului. în cazul acelora dintre noi care avem boli mintale sau fizice, Punctul de Asamblare se găseşte într-o altă locaţie. Punctul de Asamblare poate fi văzut ca Polul Nord şi Polul Sud ai câmpului magnetic al Pământului. Pe măsură ce ne apropiem de clipa morţii,
Punctul nostru de Asamblare se mută încet, sau brusc, în jos, spre ombilic. Viteza de coborâre depinde de cauza decesului. Dacă moartea este cauzată de vârsta înaintată sau de o boală terminală, atunci mişcarea în jos poate dura ani de zile. Pe de altă parte, dacă moartea noastră este rezultatul unui accident mortal sau al unei răni cauzate de o împuşcătură, coborârea va fi rapidă.
Pe măsură ce Punctul de Asamblare traversează linia ombilicului, câmpul nostru cuantic de energie se colapsează şi se retrage din corp, prin orificiul ombilical, iar moartea survine imediat.
Suferinzii nu pot duce o viaţă normală, fericită şi productivă, iar aceasta este o irosire tragică de potenţial uman. Aceste boli şi afecţiuni reprezintă nişte poveri enorme pentru societate, pentru serviciile publice de sănătate, pentru serviciile sociale, pentru contribuabili, pentru infrastructură şi dezvoltare, pentru angajaţi, pentru companiile de asigurări şi pentru familie.
Aceste tulburări pot fi, adesea, urmarea unui şoc sever, a unui incident traumatic, a unei infecţii, a unui accident, a unei operaţii, a pierderii unei persoane apropiate, a unui divorţ sau a unul paşteri. Pot apărea şi la scurt timp după un incident violent, o constrângere legală sau financiară, după un viol, după un abuz tU Hubstanţe sau după o supradoză de droguri.
Un factor comun, pe care multe victime ale incidentelor traumatice încearcă să-l explice, este că, în clipa în care s-a produs incidentul, un lucru esenţial profund în interiorul lor s-a schimbat sau s-a modificat, în mod inexplicabil. Mulţi relatează cum că, oricât de mult ar încerca, indiferent de tratamentele şi terapiile pe care le urmează, nu reuşesc să revină la fosta stare de sănătate şi nu-şi mai pot recapătă starea de spirit, personalitatea şi simţul umorului.
Ştiinţa medicală a omis să pună şi să răspundă la cea mai importantă întrebare dintre toate: de ce, după ce victima a trecut prin orice tip de incident traumatic, se îmbolnăveşte la nivel mintal şi fizic? Care este „Principiul Fundamental" care se schimbă in interiorul persoanei care a trecut printr-o întâmplare traumatizantă şi care poate constitui cauza unei boli?
Ca rezultat, numărul extrem de mare de pacienţi cu probleme de sănătate mintală şi fizică nerezolvate, practic, a falimentat şi paralizat serviciile sociale. Acest lucru este susţinut de faptul că aproximativ 25% dintre paturile din spitale sunt ocupate de pacienţii care suferă de iatrogenie, adică boala cauzată de tratamentele, operaţiile sau terapiile aplicate în trecut . De asemenea, nici psihiatria, nici psihologia, consilierea, medicamentele sau alte tratamente nu pot inversa sau vindeca efectele bolilor precum encefalomielita mialgică, sindromul oboselii cronice sau tulburarea bipolară. De obicei, metodele medicale de vindecare nu fac decât să supravegheze starea pacientului, fără să ofere însă o soluţie mulţumitoare.
Foarte multe persoane sănătoase cu greu cred că felul în care ne comportăm şi în care ne simţim nu poate fi controlat la nivel raţional.
Astfel de oameni sunt extrem de norocoşi, întrucât au un Punct de Asamblare stabil, centrat.
Această idee este acceptată şi poate fi înţeleasă, cu uşurinţă, de către orice persoană care a trecut prin oricare dintre situaţiile următoare:
-Un accident grav, o pierdere grea, boală, febră, tragedie, stres cronic şi depresie.
-Copilărie nefericită sau grea, viol sau abuz sexual, ameninţare violentă, răpire, subjugare.
-Autotortură, mutilare sau otrăvire, tentative de sinucidere, abuz de substanţe şi de droguri, neglijenţă, supra-doze de medicamente, internare pe caz de boală mintală.
-Jaf, furt, fraudă
-Genocid, război, terorism, omucidere, tortură, stres posttraumatic după război, detenţie.
-Intimidare fizică sau psihologică, interogare, spălare de creier.
-Trădare, intimidare financiară sau juridică, şantaj, divorţ neplăcut, faliment, şomaj, confiscarea casei, arest şi acuzare.
In toate aceste împrejurări, mulţi oameni pot trece printr-o schimbare serioasă sau aproape permanentă a stării lor, sau chiar printr-o schimbare de personalitate. Pot manifesta şi simptome fizice şi tulburări. în cele din urmă, acestea pot da naştere unei bob mult mai grave.
Oricare dintre aceste tipuri de incidente pot cauza, şi chiar cauzează, o deplasare involuntară a Punctului de Asamblare, spre o locaţie periculoasă.
Cei care suferă de o deplasare involuntară în jos a Punctului de Asamblare sunt că acel „ceva" din adâncul lor s-a schimbat. Deşi îşi pot aminti cum se comportau şi cum se simţeau înainte de incident, revenirea la fostul lor sine energetic - acel sine fericit - devine imposibilă. Acest „ceva" din interiorul tuturor - care nu poate fi descris şi care poate să se deplaseze, pe neaşteptate, după un necaz, care ne schimbă starea de sănătate fizică şi întregul mod de a percepe realitatea - este locaţia şi unghiul de intrare al Punctului nostru de Asamblare.
Dacă Punctul de Asamblare cade la o anumită distanţă -din cauza oboselii cronice, de exemplu - până în zona ficatului sau sub zona ficatului, în pofida oricăror tratamente sau terapii, este foarte greu pentru persoana respectivă să mai revină la starea de spirit şi de sănătate de dinainte. Asta deoarece, în lipsa unei intervenţii directe, Punctul său de Asamblare nu are şanse să se întoarcă la locaţia iniţială sănătoasă. Efectiv, nivelurile energetice biologice sunt prea scăzute şi nu permit însănătoşirea. In astfel de cazuri, un factor esenţial este ridicarea locaţiei şi a unghiului Punctului de Asamblare într-o poziţie mai apropiată de centrul pieptului. Din păcate, tehnicile de diagnosticare şi de tratament acceptate de medicina convenţională nu iau în considerare locaţia Punctului de Asamblare al pacientului.
Deplasarea serioasă a locaţiei Punctului de Asamblare este prezentă în multe boli precum: depresia, depresia postnatală, tulburarea bipolară, paranoia, schizofrenia, dependenţa de droguri şi de alcool, epilepsia, senilitatea, coma, boala Parkinson, toxicitatea, leucemia, cancerul, sindromul imunodeficienţei dobândite, hipertensiune (psihoza extravertită, mânia, comportamentul violent etc.encefalomielita mialgică, scleroza multipla şi multe altele. Unele dintre aceste afecţiuni sunt însoţite de patologia compromisă a hematologiei şi a biochimiei pacientului,
Atunci când aceste boli grave se instalează, locaţia Punctului de Asamblare coboară şi mai mult înspre linia critică din regiunea ombilicală.

In mod ironic, medicamentele şi terapiile folosite în tratarea acestor boli coboară deseori şi mai mult locaţia Punctului de Asamblare al pacientului şi, astfel, o împinge spre linia critică. Moartea rezultă atunci când Punctul de Asamblare trece de regiunea ombilicală. în cazul celor aflaţi în stare de comă şi care sunt susţinuţi de aparate, indiferent de rezultatele electroencefalogramei, pacientul nu va intra îh moarte cerebrală până când Punctul său de Asamblare nu va traversa regiunea ombilicului.

Este de dorit ca să se ia în considerare locaţia Punctului de Asamblare al victimei cât de repede posibil, după incidentul care a dus la căderea lui.
în cazul tuturor bolilor grave aflate în fază cronică, Punctul de Asamblare al pacientului va fi găsit într-o locaţie joasă, poate chiar la 20 de centimetri, sau mai jos, decât cea a unei persoane sănătoase.
Această simplă acţiune de mutare a punctului de asamblare va ajuta mult la refacerea starii de sanatate!
Medicamentele prescrise
Sedativele ce încetinesc ritmurile sistemului nervos central, cum ar fi morfina, heroina, clorpromazina, sărurile de litiu, diazepamul, barbituricele etc, pot coborî Punctul de Asamblare. Aceste tipuri de medicamente înăbuşă energia biologică din sistemul nervos, încetinind astfel rata vibraţională a pacientului şi, în consecinţă, mutând Punctul de Asamblare într-o poziţie mai joasă. Atunci când Punctul de Asamblare se aproprie de linia critică, administrarea de sedative pentru sistemul nervos central (şi al anestezicelor, în general) poate fi periculoasă, întrucât acestea pot coborî Punctul de Asamblare până la linia critică.
în cazul locaţiilor joase, nivelurile de energie ale pacientului se pot epuiza, rezultatul putând fi decesul.

Alcoolul provoacă o uşoară nealiniere sau înclinare a Punctului de Asamblare staţionar, spre partea dreaptă, în jos. Consumul excesiv de alcool produce o dezaliniere serioasă spre dreapta şi poate induce un comportament obsesiv. Dependenţa se poate instala dacă Punctul de Asamblare este foarte descentrat, în lipsa alcoolului - la fel fiind şi în cazul medicamentelor sedative - pacientul se simte rău şi bea sau ia droguri pentru a reduce din activitatea nervoasă a corpului şi din activitatea frecvenţei cerebrale Beta ce o însoţeşte, alături de simptomele fizice corespondente. Comportamentul violent şi distructiv al unor alcoolici este cauzat în parte de locaţia Punctului lor de Asamblare, Atunci când alcoolul este combinat cu anti-depresive sau alte stimulente ale sistemului nervos central, rezultatul este periculos de imprevizibil. în acest caz, efectele stimulatoare ale medicamentului, combinate cu efectele intoxicante ale alcoolului pot, provoca episoade de psihoză si suicid.