Sfaturi pentru suflet

Cum se împaca ceilalti cu ceea ce îti este dat tie nu este treaba ta, ci a lor.
Pentru a putea începe sa înveti, orice, trebuie sa lasi la o parte siguranta pe care ti-o da ignoranta.
Tu esti cel care a cerut sa fie lasat aici, pe acest pamânt, astfel încât sa poti face ceva remarcabil, ceva care conteaza pentru tine, pe care nu ai fi putut sa-l faci nicaieri altundeva si nici altcândva.
Singurul lucru care conteaza cu adevarat la sfârsitul sejurului tau pe acest pamânt, este:
Cât de frumos ai iubit?
Care a fost calitatea iubirii tale?
Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi în nedreptate si în tragic. Ceea ce omida numeste sfârsitul lumii, adevaratul maestru numeste fluture.
Cum anume vrei sa fii în urma acestei experiente – în ce fel vrei sa te fi schimbat în urma ei?
Nimeni nu te obliga sa înveti. Ai sa înveti când ai sa vrei chiar tu.
Pentru ca tu sa te schimbi, e nevoie de o miza mare.
Pacatul originar este limitarea Sinelui. Sa nu o faci.
Ia aminte la ce îti spune viata. Ea îti arata tot ce trebuie sa stii despre ceea ce poti sa devii.
Ceea ce te inspira, te si ghideaza si te si apara.
Argumenteaza în favoarea propriilor limitari si, fara îndoiala, le vei avea.
Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricarei vieti, este sa-ti fii loial tie însuti.
Daca alegi siguranta în locul fericirii, o vei avea, însa cu acest pret.
Credinta eronata este sa accepti reguli fara sa fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru ca stii ca asta asteapta altii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinte pe parcursul vietii daca nu esti atent.
Câti îsi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc? Multi. Este datoria ta sa nu îti îngadui sa ajungi ca ei.
Nu e nimic de iertat când stii ca ai chemat la tine toate experientele din viata ta. De ce te-ai încrunta la cei care îti aduc ceea ce ai cerut?
Cel mai mult ai de învatat când joci împotriva cuiva care te poate învinge.
Esti maestru în ceea ce ai trait, artizan în ceea ce traiesti si amator în ceea ce urmeaza a fi trait.
Când traiesti cu maxima intensitate, nu mai conteaza deznodamântul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine.
O viata este sansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant si creativ mod cu putinta.
Ti-ai reglat capacitatea de perceptie la o anumita frecventa, si numesti tot ceea ce poti vedea „lumea”. Te poti acorda, oricând, la frecvente noi.
O viata creativa si plina de iubire pentru ceva, orice, este o viata sanatoasa. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare si siguranta.
Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoza este sa constientizezi ca ai fost în stare de hipnoza.
Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârsite pe care tu însuti le creezi, pâna în momentul când vei gasi solutia.
Nu exista lucru caruia sa nu-i poti da consimtamântul. Nu exista nimic din care sa nu te poti retrage.
Garantie pentru o viata grea si fericita:
1. Afla ce iubesti sa faci mai mult pe acest pamânt.
2. Fa-l, indiferent de ce îti sta în cale.
3. Daruieste ceea ce ai câstigat în urma acestei iubiri, acelora care se arata interesati.
Împartasindu-ti iubirea, vei fi purtat catre o viata magica, a fericirii interioare, pe care altii, neîmpartasind-o cu tine, nu o pot cunoaste.
Daca darurile îti sunt mici, recompensa îti va fi pe masura. Daca daruiesti universuri întregi, recompensa îti va fi imensa.
Învata ceea ce stie magicianul si nu ti se va mai parea magie.
Orice rau ar fi sa-i faci altcuiva, fa-ti-l întâi tie însuti.
Fa ceea ce ai visat întotdeauna sa faci si nu va mai ramâne loc pentru regrete.
Pentru orice întrebare imagineaza-ti cel mai ciudat raspuns, total opus celui la care te-ai putea astepta. Oare este valabil?
Unii spun sa înduri, unii spun sa slujesti, unii sa te detasezi. Dar cine îti spune sa gasesti ceea ce este cu adevarat bine pentru tine?
Sa înveti înseamna sa descoperi ceea ce stiai deja. Sa faci înseamna sa demonstrezi ca, într-adevar, stii. Sa-i înveti pe altii înseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine. Sunteti, cu totii, învatacei, muncitori, învatatori.
Fiecare persoana, întâmplarile vietii tale, toate sunt cu tine pentru ca tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi sa faci cu ele este treaba ta.
Cel mai bine stii sa îi înveti pe ceilalti lucrurile pe care tu însuti trebuie sa le înveti cât mai bine.
Sinele este Viata, Iubire, acel Ceva Magnific din centrul fiintei tale.
Sinele nu cunoaste limitarile impuse de spatiu-timp, la fel cum nu cunoaste tot ce înseamna griji, temeri sau credinte în viata ta.
Acel Ceva nu te priveste ca pe o fiinta bipeda de pe suprafata celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micute galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipita, între miliarde si miliarde de alte universuri.
Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine si îti ofera libertatea totala de a face tot ce îti doresti, în afara sa mori.
Pentru a aduce ceva în viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo.
Un dezastru înseamna o schimbare. Este o sansa deghizata, în straie prea largi.
Esti liber sa îti schimbi dimensiunea constiintei la întâmplare, prin învataturi sau la vointa. Nu îti este însa permis, sa refuzi sa exprimi viata.
Nu exista o problema care sa nu îti lase un dar dupa ce trece. Cauti problemele pentru ca ai nevoie de darurile lor.
Destinul nu te forteaza sa mergi într-o directie pe care nu vrei sa o urmezi. Tu esti cel care alegi. Destinul tau este în mâinile tale.
Esti o fiinta a luminii. Ai venit din lumina, te vei întoarce în lumina; la fiecare pas te înconjoara lumina fiintei tale nelimitate.
Imagineaza-ti universul minunat si desavârsit. Apoi fii sigur de urmatorul lucru: Sinele si l-a imaginat putin mai bine decât ai facut-o tu.
Continua sa eviti problemele, si nu vei fi niciodata cel care le-a depasit.
Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza. S-ar putea însa sa fie nevoie sa depui efort pentru aceasta.
Nu exista greseli. Întâmplarile pe care le atragi asupra ta, oricât de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa înveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti l-ai propus.
Ti-ai dat propria viata ca sa ajungi cine esti astazi. A meritat?
Viata EXISTA. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectiva.
Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea.
Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.
Motivul esential pentru care nu ai primit raspunsuri este ca nu ai pus întrebarile.
Principiile se schimba greu, pe nesimtite, si nu stii niciodata ca s-au schimbat pâna când, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi asa.
Tot ce este scris în aceasta carte ar putea fi fals.
Richard Bach

Schimbarea realitati

”Daca doresti sa iti schimbi viata in bine, schimba-ti vibratia generala pe care o emani, cu ajutorul recunostintei. Daca iti vei focaliza intreaga energie asupra recunostintei, in viata ta vor aparea adevarate miracole. Daca doresti sa iti schimbi rapid viata in bine, gaseste in fiecare zi cat mai multe motive pentru care te simti recunoscator, pana cand vei vedea cu ochii liberi schimbarea. Nu te limita insa la a scrie aceste motive. SIMTE starea de recunostinta. Puterea ta straluceste in SENTIMENTELE pe care le investesti in starea de recunostinta. Sentimentele pe care le traiesti astazi atrag evenimentele pe care le vei experimenta maine. Astfel, grijile atrag alte griji. Anxietatea atrage si mai multa anxietate. Nefericirea atrage nefericire. Insatisfactia atrage insatisfactie. PE DE ALTA PARTE … Bucuria atrage si mai multa bucurie. Fericirea atrage si mai multa fericire. Pacea atrage pace. Recunostinta atrage recunostinta. Bunatatea atrage bunatate. Iubirea atrage iubire. Universul te calauzeste si comunica cu tine in fiecare secunda a vietii tale. El reactioneaza la gandurile tale si iti ofera un feedback nepretuit prin intermediul sentimentelor tale. Altfel spus, sentimentele tale reprezinta un instrument de comunicare cosmica! Sentimentele pozitive se traduc prin: “AI PROCEDAT FOARTE BINE”. Cele negative iti atrag atentia ca trebuie sa iti schimbi gandurile asupra carora te focalizezi. Pune-te la unison cu comunicarea cosmica ce iti sta la dispozitie in fiecare zi. Tu nu esti niciodata singur, nici macar pentru o singura secunda. Universul te insoteste la fiecare pas. El te calauzeste, dar trebuie sa il asculti! Cauta aspectul pozitiv in orice situatie, indeosebi in cele care par sa fie negative. Tot ce atragem in viata noastra ne ajuta sa crestem, ceea ce inseamna ca in ultima instanta este pentru binele nostru. Schimbarea caii si a directiei in care calatoresti necesita noi calitati si puteri, care corespund intru totul lucrurilor marete care ne asteapta sa le realizam. Oriunde te-ai afla si oricat de dificila ar parea sa fie situatia actuala, tu te indrepti intotdeauna catre mai multa maretie. Intotdeauna. “ – Rhonda Byrne

Relaţia dintre Minte şi Trup si Suflet

 

 

 

 

 

 

 

Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea exterioară. El nu-şi dă seama că s-a lovit de o obstrucţie decât atunci când mesajul a fost transmis conştiinţei sale prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia. Trebuie să înţelegem adevărata relaţie dintre Minte şi Trup pentru a vedea din ce este făcută aserţiunea că stările mentale sunt responsabile acţionând printr-un corp. Acesta este un adevăr fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă dorim să existe vindecare mentală şi spirituală. Corpul însuşi este rezultatul activităţii minţii, este modelat de către minte şi modificat de către MINTE. Modificările fizice de natură superficială pot fi observate dacă se urmăresc schimbările din stările mentale. Se ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental care se manifestă pe o perioadă de timp. Se afirmă că stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii sangvine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din aşa numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive. Se pune întrebarea dacă stările fizice pot fi corectate prin modificarea stării mentale. Oamenii de ştiinţă afirmă că este posibilă vindecarea unor afecţiuni ca: erupţii cutanate, stări de răceală provocate de frustraţii ale unor necesităţi fiziologice (dragoste, relevare, etc.) prin tratamente mentale corespunzătoare. De asemenea, se afirmă că sinuzita, polipoza nazală, colita şi stările nervoase pot avea originea în stări mentale. Recent, revista “Physician” din New-York a publicat un articol în care s-a raportat că sistemul nervos autonom (SNC), sub influenţa gândirii negative, declanşează curgerea excesivă a unor anumitor fluide apoase în ţesuturi şi membrane. Operaţiile, medicamentele şi dieta vor îndepărta excesul de fluide, dar – afirmă mai departe articolul – mintea în mod obişnuit îndeplineşte o functie de umplere din nou, şi deci nu există un tratament eficient până ce mintea nu este schimbată cu una de încredere. Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire? Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul. Fiecare celulă în parte – oricât de mică – este o scânteie infinit de mică a Minţii. Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă. Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri – fizic şi mental – încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate. Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este “cauzată de minte”- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos. Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă. Când ne gândim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege că ele sunt gândire în formă. Ca un singur exemplu, se poate arăta că globulele roşii sunt construite într-un ritm de 150.000 pe secundă şi în mod normal dispar în acelaşi ritm. Raportând acest exemplu la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da repede seama că acest organism, pe care-l numim om, este un vârtej dinamic de energie gândită pe care mintea, fără încetare, îl face să ia formă. Se poate spune, deci, că controlul afecţiunii constă în controlul gândirii şi că pentru a schimba o condiţie fizică trebuie mai întâi schimbată gândirea. Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală. S-a mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală. Este dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă. Spiritul este personal, dar Legea este impersonală. Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale. După cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine. Lui îi revine îndatorirea de a descoperi înţelesul Universului în care trăieşte şi el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul va suferi de zgârieturile pisicii până când va învăţa că nu trebuie să o tragă de coadă. Legea îi apare întotdeauna crudă aceluia care nu o înţelege şi în consecinţă acţionează contrar acesteia. Toate legile ne sunt stăpâne atâta timp cât nu le înţelegem; când însă le pătrundem semnificaţia, ele devin gata de a ne servi. Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşească. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii. Elementul personal între Dumnezeu şi om nu intră deloc în discuţie în sensul condamnării sau pedepsirii. Aşa că argumentul că Divinitatea este crudă şi pedepseşte cu boală, este o judecată incorectă. Principiile vindecării spirituale sunt astăzi bine cunoscute şi răspândite, şi s-au făcut cunoscute motivele atât ale rezultatelor bune cât şi cele ale eşecurilor în cazuri izolate. Vindecarea mentală şi spirituală s-a transformat din formă de cult, cum era în trecut, în ştiinţă şi s-a dezvoltat ca urmare a rezultatelor pozitive obtinute şi mai ales datorită modificărilor în ceea ce priveşte originea bolilor, schimbând-o din planul fizic în cel mental şi spiritual. Acest mare salt nu a fost deloc uşor de realizat, cu toate acestea s-a ajuns, de la concepţia vagă privind originea bolilor, la precizia de astăzi. Acum ştim că condiţiile fizice sunt o reflectare a stărilor mentale şi că pot fi modificate fără intervenţia unor mijloace materiale, prin simpla schimbare a procesului de gândire. Odată ajunşi la concluzia că există o Minte Universală Unică – fiind etern pace, linişte, putere, iubire, credinţă, armonie, expansiune, sănătate şi desăvârşire, obiectul nostru este de a aduce ceea ce numim minte individuală la o stare de unificare cu Mintea Unică. Astfel, de vreme ce Mintea Universală este veşnic netulburată de forţe ostile, şi nu recunoaştem niciodată existenţa a altceva ce nu este ca ea însăşi, atunci mintea noastră, făcând parte din acea Minte Unică, nu poate experimenta nimic din ce nu este experimentat de acea Minte. Acesta este numai un punct în vindecarea mentală şi spirituală, dar arată o diferenţă, a cărei explicatie este adesea căutată prin întrebarea: “În ce constă diferenţa între metoda aceasta şi psihologie?” Frederick Bailes

Proiectia si mecanismul de aparare

 

 

 

 

 

 

 

 

Proiecţia este un fenomen fascinant, despre care cei mai mulţi dintre noi nu am învăţat în şcoală.

 

 El este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există cu adevărat în ceilalţi oameni. Când suntem neliniştiţi în privinţa emoţiilor noastre sau a unor părţi de neacceptat din personalitatea noastră, noi atribuim aceste trăsături obiectelor exterioare şi altor oameni – din cauza unui mecanism de apărare. De exemplu, când nu avem prea multă îngăduinţă faţă de ceilalţi, suntem dispuşi să le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferiorităţi. Bineînţeles că întotdeauna există o circumstanţă care facilitează proiecţia. Anumite caracteristici imperfecte din alţi oameni activează anumite aspecte din noi înşine care cer să li se dea atenţie. Prin urmare, proiectăm asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumăm în ceea ce ne priveşte. Noi nu vedem decât ceea ce suntem noi. Imaginaţi-vă că aveţi pe piept o sută de electrozi diferiţi. Fiecare reprezintă o trăsătură diferită. Cele pe care le recunoaştem şi le acceptăm sunt izolate. Ele sunt sigure: nu trece electricitate prin ele. Dar cele care nu ne plac, pe care nu ni le-am asumat, nu sunt izolate. Prin urmare, atunci când vine cineva care acţionează în virtutea uneia dintre aceste trăsături, acea persoană se conectează direct la noi. De exemplu, dacă ne negăm mânia sau nu ne place că o avem, vom atrage oameni furioşi în viaţa noastră. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie şi îi vom judeca pe cei care sunt furioşi. Întrucât ne minţim pe noi înşine în privinţa propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem găsi este să le vedem în alţii. Ceilalţi oameni ne oglindesc emoţiile şi sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaştem şi să le recuperăm. În mod instinctiv, ne dăm înapoi din faţa propriilor noastre proiecţii negative. E mai uşor să examinăm lucrurile de care suntem atraşi, decât cele care ne provoacă repulsie. Dacă eu sunt insultată de aroganţa ta, asta se întâmplă deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganţă. Aceasta se referă fie la aroganţa pe care o dovedesc acum în viaţă şi nu o văd, fie la aroganţa pe care neg că aş fi capabilă să o dovedesc în viitor. Dacă sunt jignită de aroganţă, trebuie să privesc mai atent toate perioadele din viaţa mea şi să-mi pun următoarele întrebări: „Când am fost arogantă în trecut? Sunt arogantă acum? Aş putea fi arogantă în viitor?” Bineînţeles că ar fi o aroganţă din partea mea să răspund negativ la toate aceste întrebări, fără să mă privesc cu adevărat, sau fără să-i întreb pe ceilalţi dacă m-au văzut vreodată manifestându-mi aroganţa. Până şi a judeca pe altcineva înseamnă aroganţă. Prin urmare, este clar că noi toţi avem capacitatea de a fi aroganţi. Dacă eu îmi accept aroganţa, nu mă va mai deranja aroganţa altcuiva. O voi observa, dar nu mă va afecta. Electrodul care reprezintă aroganţa va fi izolat. Comportamentul altcuiva îţi produce un şoc emoţional, numai atunci când te minţi pe tine însuţi sau urăşti un anumit aspect din tine. În acest moment, mulţi dintre voi ar putea spune: „E ridicol. Eu nu doresc să descopăr că sunt dezgustător sau arogant”. Trebuie să vă amintiţi că există un dar în fiecare dintre aceste aspecte. Însă, pentru a primi acest dar, trebuie mai întâi să le scoateţi la lumină, să vi le asumaţi şi să le acceptaţi. Indignarea noastră referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi înşine. Dacă am asculta tot ceea ce ne iese pe gură când vorbim cu alţii, când îi judecăm sau le dăm sfaturi, am lua totul înapoi şi ni le-am spune nouă înşine. Ne proiectăm asupra altora propriile defecte pe care le percepem. Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, ne judecăm pe noi înşine. Dacă în mod constant vă bombardaţi cu gânduri negative, în acelaşi timp îi bombardaţi pe cei din jurul vostru – verbal, emoţional sau fizic – sau pe voi înşivă, distrugând o parte din propria voastră viaţă. Ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi nu este accidental. În viaţă, voi nu creaţi întâmplări accidentale. În această lume holografică, toţi ceilalţi sunt tu şi tu întotdeauna vorbeşti cu tine însuţi. Atunci când foloseşti un cuvânt denigrator pentru cineva care a făcut o greşeală, opreşte-te şi gândeşte-te dacă nu ai putea folosi acelaşi cuvânt şi pentru tine. Dacă eşti cinstit, răspunsul va fi în mod invariabil afirmativ. Lumea este o oglindă uriaşă, care întotdeauna reflectă părţi din noi înşine. Fiecare trăsătură este acolo dintr-un anumit motiv şi toate trăsăturile sunt perfecte, în felul lor. Umbrele noastre sunt adesea ascunse atât de bine, încât este aproape imposibil să le găsim. Dacă n-ar exista fenomenul proiecţiei, ele ar putea rămâne ascunse de noi toată viaţa. Dacă eşti în permanenţă deranjat de un anumit grup de oameni, descoperă unde te asemeni lor. Noi nu proiectăm asupra altor oameni numai trăsăturile noastre negative; le proiectăm şi pe cele pozitive. Majoritatea oamenilor cu care lucrăm proiectează geniul şi creativitatea lor, puterea şi succesul. Dacă vrei să fii ca alţii, motivul este că ai în tine capacitatea de a fi ca ei. Atâta timp cât negăm existenţa în noi înşine a unor anumite trăsături, continuăm să perpetuăm mitul că alţii au ceva ce noi nu avem. Atunci când admirăm pe cineva, aceasta este o ocazie de a găsi încă un aspect al nostru înşine. Trebuie să luăm înapoi atât proiecţiile pozitive, cât şi proiecţiile negative. Trebuie să ne debranşăm de la ceilalţi, să scoatem ştecherele şi să ne branşăm la noi înşine. Până când nu suntem în stare să ne retragem propriile noastre proiecţii, este imposibil să ne vedem potenţialul real şi să trăim experienţa totalităţii lui cine suntem noi cu adevărat. Acolo unde vezi măreţie, vezi de fapt propria ta măreţie. Închide ochii şi gândeşte-te la asta. Dacă admiri măreţia într-o altă fiinţă umană, ceea ce vezi acolo este propria ta măreţie. E posibil să o manifeşti într-un mod diferit, dar dacă măreţia n-ar exista înăuntrul tău, n-ai fi în stare să recunoşti această calitate la altcineva. Dacă nu ai poseda această calitate, nu ai fi atras de ea. Fiecare dintre noi vede oamenii în mod diferit, deoarece fiecare proiectează asupra lor aspecte din el însuşi sau din ea însăşi. Există o vorbă care spune că ai nevoie de cineva pentru ca să te cunoşti pe tine însuţi. Vedem în alţii ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place în noi înşine. Dacă acceptăm aceste părţi din noi înşine, vom fi în stare să-i vedem pe alţii aşa cum sunt, nu aşa cum îi vedem prin norul format de proiecţia noastră. Există o altă vorbă care spune că cele trei mari mistere ale lumii sunt: aerul pentru păsări, apa pentru peşte şi omul pentru el însuşi. Suntem în stare să vedem tot ce se află în faţa noastră în lumea exterioară. Tot ce avem de făcut este să deschidem ochii şi să privim în jur. Nu ne putem vedea pe noi înşine. Avem nevoie de o oglindă ca să o facem. Tu eşti oglinda mea şi eu sunt oglinda ta! Debbie Ford

Cele zece adevaruri ale vietii

Şi Viaţa Continuă - http://www.facebook.com/armoniasufletuluitau

CAMINUL NOSTRU (SUBTITRAT IN ROMANA)