Love Mantra - Meditatie cu Aurora Sitarus - Revista Pasiuni

Money Mantra - Meditatie cu Aurora Sitarus

Money Mantra - Meditatie cu Aurora Sitarus

Arhanghelii celor 7 raze Archangels of the seven rays)

Arhanghelul Rafael - Archangel Raphael

Arhanghelul Rafael

Idee-forţă: Puterea iubirii divine mă vindecă şi mă întăreşte. Simbolism: Arhanghelul Rafael este reprezentat în costum de pelerin, având un toiag în formă de caduceu, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizând vindecarea. El duce în mână o ploscă de apă, iar în faţa lui este o apă din care sare un peşte (conform legendei din Cartea lui Tobias). El este deseori reprezentat cu degetul arătător îndreptat în sus, indicând cerul într-un gest de încurajare şi speranţă, reamintindu-ne de unde ne vine adevărata vindecare. Funcţia angelică: Arhanghel al vindecării. Darurile spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să obţinem darul vindecării; ne arată care sunt căile de a ne vindeca pe noi înşine; ne ajută să ne vindecăm cu ajutorul naturii şi al energiei universale. Arhanghelul Rafael este responsabil de vindecarea Pământului şi a locuitorilor săi. Se spune că el este cel care l-a vindecat pe Abraham după ce acesta a fost circumcis şi că i-a dat lui Moise o carte care descria toate ierburile cu puteri vindecătoare care cresc pe pământ. În Cartea lui Tobias, din Vechiul Testament, se povesteşte că Rafael l-a vindecat pe tatăl lui Tobias, care era orb, folosind o unsoare făcută din măruntaiele unui peşte. Rafael este cunoscut sub multe denumiri care îi reflectă atributele: Stăpânul vânturilor de seară, Gardianul copacului vieţii din Grădina Edenului, Îngerul Pocăinţei, Îngerul Rugăciunii, Iubirii, Bucuriei şi Luminii. El este înger al vindecării, al ştiinţei şi al cunoaşterii. El mai este numit Înger al Providenţei, care veghează asupra umanităţii. Numele său înseamnă „Vindecător Divin” sau „Dumnezeu vindecă”. Rafael este sursa spirituală aflată în spatele oricărui tratament sau leac, şi ca mesager al divinei providenţe el aduce vindecare tuturor căutătorilor spirituali. El reprezintă reîntoarcerea la Sursa vieţii, care este vindecarea definitivă, esenţială, a tuturor bolilor şi suferinţelor. Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea şi inima. El ne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El oferă ajutor tuturor celor care suferă şi au nevoie de vindecare, şi atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma şi ajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic ştie ce anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate. Rafael ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne auto-cunoaştem şi să învăţăm din suferinţele cu care ne confruntăm. Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă, acest înger este alături de noi. Pe măsură ce ne tranformăm minţile şi inimile rănite, ne apropiem tot mai mult de arhanghelul Rafael şi putem primi darurile sale spirituale. El este întotdeauna gata să ne ghideze către împlinire şi armonie, dar noi trebuie să ne dorim aceasta.

Arhanghelul Mihail in diverse traditii religioase

Pe 8 noiembrie, credinciosii sarbatoresc ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. O prezenta puternica in trei mari religii ale globului - crestinism, iudaism si islamism -, ingerul, sau Sfantul Mihail, este personificarea binelui si aparatorul credintei, ca si un tamaduitor de origine divina. Adversar al raului, a devenit in timp patronul luptatorilor in numele credintei, al vindecatorilor si al salvatorilor de vieti. Adinc infipt, atit in credinta populara, cit si in cea culta, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea intreaga, avind dedicate printre cele mai numeroase biserici si lacasuri de cult. Din 1950, printr-un decret papal, a devenit patronul politistilor. Aparatorul binelui Pozitia importanta a ingerului Mihail apare clar prin calitatea sa de sfint, prin numarul de biserici dedicate lui pe cuprinsul intregii lumi crestine, ca si prin numeroasele sale aparitii in istorie. Se spune ca l-a vizitat pe imparatul Constantin cel Mare la Constantinopol, a intervenit in batalii si a aparut, cu sabia sa de flacari in mina, deasupra Mausoleului lui Adrian, ca raspuns la rugaciunile papei Grigore I cel Mare cerind ajutor impotriva ciumei din Roma. Pentru a onora episodul, a fost construit mausoleul Castel Sant'Angelo (Castelul Sfantului Inger), nume pe care il mai poarta si azi. Din acel moment, sfantul Mihail a inceput sa fie vazut ca inger al tamaduirii. Este cel raspunzator de vindecarile in masa ce au avut loc la Colossae, in prinul secol de dupa Cristos, iar bisericile dedicate lui au inceput sa fie frecventate de bolnavi si suferinzi.  Ingerul a fost invocat de asemenea ca poteguitor al marinarilor din Normandia (faimoasa manastire Mont-Saint-Michel de pe coaste nordica a Frantei ii poarta numele) si este amintit in Franta ca spiritul ce i-a dat Ioanei D'Arc, eroina national al Frantei, curajul de a-si salva tara de englezi in timpul razboiului de o suta de ani. Renumele sau a ramas intact peste veacuri, astfel ca, in 1950, papa Pius XIII l-a numit patron al politistilor. Ingerul Mihail este considerat de asemenea a fi cel care i-a anuntat Fecoarei Maria moartea, spunind despre el insusi ca este "maret si minunat". Eroul crestinilor In Evul Mediu, crestinii il vedeau pe Sfantul Mihail ca simbolul militantilor bisericii si ca patronul sfint al soldatilor, fiind numit in liturgie "Printul armatei ceresti pe care tarimul ingerilor il onoreaza". Potrivit legendei, este cel care i-a spus Sfantului Aubert, episcop de Avranches, sa construiasca o biserica pe insulita stincoasa Mont Saint Michel in anul 708. De asemenea, Ordinul St. Michel i-a fost dedicat in 1469. Astazi, el este asociat de obicei cu politistii si paramedicii. Este patronul Ucrainei si a capitalei sale Kiev, ca si al arhidiocezei Seattle, din Statele Unite. Sfantul Mihail a fost de-a lungul timpului si un subiect favorit in arta, concurat doar de imaginea ingerului Gabriel. Este adesea infatisat ca fiind un inger puternic, impozant, invesmintat intr-o magnifica armura alba, inarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi vazut in operele de arta, ca Sfantul Gheorghe, luptindu-se cu un dragon, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan. In Cartea lui Daniel Sfantul Mihail este un arhangel care este mentionat dupa nume doar in Cartea lui Daniel. Acolo, el apare ca unul din "cei mai mari printi", care, in viziunea lui Daniel, vine in ajutorul ingerului Gabriel in lupta sa impotriva ingerului Persiei, fiind de asemenea descris ca cel ce vorbeste in numele lui Israel. Traditia Talmudului traduce numele sau ca insemnind "cel asemanator lui Dumnezeu", dar, potrivit rabinului Simeon ben Lakish (230 - 270), toate numele ingerilor au fost aduse de evrei din Babilon, lucru despre care multi comentatori moderni sunt de acord. Inceputurile unui sfant Imaginea Arhanghelului Mihail a aparut pentru prima data in Caldeea, ca un spirit sau zeu protector. Acceptat de evrei, caracterul sau pozitiv l-a transformat intr-o figura majora a credintei ebraice, fiind onorat ca inger pazitor al natiunilor. Imaginea Arhanghelului Mihai a fost introdusa in mitologia crestina prinCartea lui Enoh , de unde a fost transmisa mai departe. In Evul Mediu tirziu, Sfantul Mihail, impreuna cu Sfantul Gheorghe au devenit patronii cavalerismului, si protectorul primului ordin cavaleresc al Frantei, Ordinul Saint Michel, care a luat nastere in 1469. Si catolicii si ortodocsii se refera la el ca Sfantul Mihai Arhanghelul, sau simplu, Sfantul Mihail. Iudeo-crestinii si ocultistii moderni asociaza imaginea Sfantului Mihail cu culoarea Rosu, directia Sud si elementul Foc. Sfantul Mihail, pentru evrei Profetul Daniel are o viziune dupa o lunga perioada de post. Un inger care se identifica sub numele de Sfantul Mihail apare in fata profetului, promitindu-i acestuia ca va sta alaturi de poporul lui Israel in perioada neagra ce va urma. Aceasta este singura data cind Ingerul Mihail este mentionat cu numele in Biblia Evreiasca. El mai apare insa odata in Cartea lui Iosua, la inceputul campaniei acestuia pentru Tara Promisa. In Iosua 5:13 - 15, mesagerul ceresc necunoscut are toate caracterele Arhanghelului Mihail. Conform traditiei rabinice, Mihail este protectorul Israelului, pentru apararea caruia a fost nevoit sa se lupte cu printii altor natii, si mai ales cu ingerul Samael, acuzatorul lui Israel. De aceea, unii credinciosi contemporani se refera la el ca fiind "avocatul lui Israel". Animozitatea dintre Mihail si Samael dateaza de pe vremea cind acesta din urma a fost aruncat din Rai. Samael s-a prins de aripile lui Mihail, vrind sa-l traga dupa el. Mihail a fost insa salvat de Dumnezeu. (Midrash Pirke R. El. xxvi) Salvatorul Rabinii sunt cei care l-au introdus pe Mihail in rolul sau de aparator al Poporului Ales inca de pe vremea patriarhilor biblici. Astfel, Mihail este cel care l-a salvat pe Abraham din cuptorul in care a fost aruncat de Nimrod, el a fost cel care i-a spus aceluiasi Abraham ca Lot a fost facut prizonier, si tot el a fost cel care a aparat-o pe Sara de Abimelech. Ingerul Mihai a fost cel care a anuntat-o pe Sara ca va avea un copil si el l-a salvat pe Lot din Sodoma. Se spune ca tot el a prevenit ca Isaac sa fie sacrificat de tatal sau si l-a salvat pe Iacob inca din pintecele mamei sale, impotriva lui Samael. Mai tirziu, Mihail il va salva pe Iacob de Laban. Potrivit unei conceptii rabinice, Mihail s-a luptat cu Iacob, apoi i-a dat binecuvintarea. Printul Luminii Odata cu trecerea timpului, imaginea Ingerului Mihail va capata alte forme, nu departe insa de imaginea sa initiala de protector a evreilor. In Manuscrisele de la Marea Moarta gasim povestea "Razboiului dintre Fiii Luminii si Fii Intunericului", unde Mihai este descris ca Print al luminii, conducind fortele binelui impotriva raului, reprezentat de armatele lui Belial. In scrierile ebraice tirzii, mai ales in operele cabalistice, el este numit "Avocatul Evreilor". Sfantul Mihail, in traditiile crestine Ingerul Mihail este desemnat in Cartea lui Enoh ca "Printul lui Israel". El este ingerul intelegerii si al milei, care l-a invatat pe Enoh misterele clementei si justitiei. De asemenea este considerat a fi ingerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai si probabil el este cel care i-a dat acestuia Tablele Legii. In Noul Testament, Mihail isi disputa cu Satan corpul neinsufletit al lui Moise. In Apocalipsa lui Ioan, el apare luptindu-se cu un dragon cu sapte capete, reprezentindu-l pe Satan, intr-o batalie ce are loc in Rai. Legende crestine Catolici si ortodocsi de o seama se refera la Ingerul Mihail ca fiind un sfint. Acesta este insa mai mult un titlu onorific, caci Mihai nu a fost niciodata canonizat. Referirile din litania crestina il numesc in general "Sfantul Mihail Arhanghelul". In crestinismul timpuriu, Sfantul Mihail era celebrat pe culmi inalte si virfuri de munte, multe dintre aceste vechi locuri de inchinaciune supravietuind pana azi. Cu timpul, a inceput sa fie vazut ca inlocuitorul zeului grec Hermes, sau Mercur, dupa denumirea sa romana, in rolul sau de judecator al sufletelor in Ziua De Apoi. In Evul Mediu si in timpul Renasterii, era infatisat cu o spada de flacari. In folclorul grecesc, Mihail a luat de asemenea rolul lui Hermes, ca cel care duce sufletele la Hades, zeul mortii. O credinta populara adiacenta spune ca fata Sfantului Mihail nu poate fi vazuta decat de cei morti sau de cei aflati pe punctul de a muri. Din acest motiv, unele icoane il infatiseaza fara chip. Gardianul Bisericii Biserica Catolica il onoreaza pe Mihail cu patru "titluri". El este ingerul crestin la mortii, ducand sufletele tuturor mortilor in Rai, unde le sunt cantarite pacatele si faptele bune pe o balanta (din aceasta cauza el este adesea infatisat cu un astfel de instrument). In ceasul mortii, ingerul coboara si ofera fiecarui suflet sansa de a se spovedi inainte de moarte, astfel dand o sansa in minus diavolului si acolitilor sai. Sfantul Mihail este patronul Poporului Ales din Vechiul Testament, si gardianul Bisericii. De aceea, nu este neobisnuit ca el sa fie adoptat ca protector de catre diferitele ordine cavaleresti din Evul Mediu. In fine, el este dusmanul suprem al lui Satan si al ingerilor cazuti. In calendarul roman al sfintilor, ziua Sfantului Mihail, cunoscuta cindva sub numele de Michaelmas, este sarbatorita pe 29 septembrie. Sfantul Mihail, in Islam In literatura araba, Sfantul Mihail este numit Mika'il sau (in Coran) Mikal. El este unul din cei patru arhangheli, alaturi de Azrael, Isfrafel si Gabriel si, conform traditiilor arabe posterioare celor rabinice, ocupa o pozitie similara printre evrei ca Ingerul Gabriel pentru arabi, adica protectorul lor. Musulmanii cred ca ingerul Mihail traieste in Rai si are aripi de smarald verde. La fel ca in Biblia ebraica, Mihail este mentionat doar o singura data si in Coran, in Sura 2:98. Un comentator arab al Coranului, vorbind despre acesta sura, povesteste de profetul Omar care a mers la o scoala evreiasca si a intrebat de Gabriel. Referitor la intrebarea lui Omar despre pozitia celor doi ingeri in raport cu Dumnezeu, i s-a raspuns ca Gabriel este mina dreapta a lui Dumnezeu, iar Mihail, cea stinga. In traditia araba, Mihail este al doilea dupa Gabriel. Cind Dumnezeu a vrut sa creeze primul om, prima data l-a trimis pe Gabriel, si doar apoi pe Mihail sa aduca lutul din care l-a facut pe Adam. Cind Adam si Eva au fost alungati din paradis, Gabriel a fost trimis sa consoleze barbatul, iar Mihail, sa consoleze femeia. Pe patul de moarte, Mohammed a spus ca Gabriel va fi primul, iar Mihail al doilea care se vor ruga pentru el. Sfantul Mihail, in exorcizari Conform jurnalului parintelui Raymond Bishop, un iezuit de la Universitatea St. Louis, simpla mentionare a numelui Sfantului Mihail a cauzat rani pe trupul unui baiat de 13 ani in timpul unei exocizari. Aproape de finalul exorcizarii, baiatul a avut o viziune cu diavolul si zece ajutoare de-ale sale in lupta cu Sfantul Mihail. La un moment dat, ingerul i-a zimbit baiatului si a rostit "Dominus". Putin dupa aceea, baiatul a inceput sa strige: "Satan! Satan! Eu sint Mihail si iti ordon, Satan, tie si spiritelor rele sa parasiti acest trup in numele Domnului, acum. Acum! ACUM!". Jurnalul parintelui Bishop a fost folosit de William Peter Blatty ca fundament al cartii sale "Exorcistul", si mai tirziu, de Thomas B. Allen, in 1993, in "Posedatii: Adevarata poveste a exorcismului". Sarbatoare straveche "Sarbatoarea inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este una importanta in cultul divin ortodox si este apropiata sufletului credinciosilor nostri. As spune ca este o sarbatoare draga credinciosilor nostri si ca dovada a acestui fapt este nu numai frecventarea bisericii in aceasta zi sfinta, ci si frecventa numelor Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil in traditia romaneasca. Este o sarbatoare care se adauga altora importante, frumoase si placute din perioada de toamna si ma gindesc aici la sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, la sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, la sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, la sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoritorul de Mir (...). Ma gindesc, de asemenea, la sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului si la sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, care vor urma sarbatorii Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Drept urmare, putem observa ca sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil face parte din crugul acestor sarbatori foarte placute si foarte aproape de adincurile inimilor credinciosilor nostri. Serbarea Sfintilor Ingeri in cultul divin ortodox este foarte veche, datind ca sarbatoare generalizata inca din primele secole crestine, mai precis din secolele IV-V, fara a exclude faptul ca pina atunci credinciosii au cinstit pe Sfintii Ingeri. Ne amintim din cartile Noului Testament, la un moment dat, unul dintre crestini chiar exagera cu cinstirea Sfintilor Ingeri, ceea ce inseamna ca Sfintii Ingeri au fost cinstiti chiar de la primele raze ale crestinismului. Pomenirea Sfintilor Ingeri in fiecare saptamina, in ziua de luni, si pomenirea lor in cadrul sarbatorilor, are pentru crestini semnificatii deosebite. In primul rind, ne gindim la faptul ca Dumnezeu si-a trimis mesagerii Sai ca sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne aduca vestile bune si binecuvintarea Lui. Sfantul Arhanghel Gavriil este cel ce poarta vestile bune de la Dumnezeu catre omenire, iar Sfantul Arhanghel Mihail este impartitorul de dreptate. Aceasta inseamna ca sfantul Arhanghel Gavriil este ocrotitorul celor care, cu gind bun si cu bunatate, se indreapta spre ceilalti, este ocrotitorul acelora care aduc vesti bune si a celor care sint vestitori ai binelui in aceasta lume. Tot cel ce este vestitor al binelui in aceasta lume si in societatea in care traim este ocrotit de Sfantul Arhanghel Gavriil si este binecuvintat de Dumnezeu. Sfantul Arhanghel Mihail este impartitorul dreptatii, ingerul dreptatii, ceea ce inseamna ca el iubeste si ocroteste pe cei ce sint iubitori de dreptate si facatori de dreptate. Domnul nostru Iisus Cristos fericeste pe cei care flaminzesc si insetoseaza de dreptate si, ca atare, fericeste si pe cei care sint facatori ai dreptatii. Sfantul Arhanghel Mihail este astfel ocrotitorul celor care fac dreptate. In al doilea rind, putem sublinia si faptul ca pomenirea Sfintilor Ingeri in cultul divin ortodox ne aminteste noua si ne indeamna la o viata de sfintenie care sa se asemene tot mai mult cu cea a ingerilor. Avem sfinti in cultul divin ortodox, care au fost numiti ingeri in trup, oameni ceresti sau ingeri pamintesti. Aceasta inseamna ca viata trebuie sa tinda spre una cereasca, spre un mod de vietuire ingereasca, adica trebuie sa tinda spre o viata de priveghere permanenta si de modelare a chipului launtric dupa voia Domnului nostru Iisus Cristos si dupa Cuvantul Sfant al Evangheliei". Parintele Conferentiar Doctor Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloae" din Iasi sursa: www.monitorulsb.ro

Minunile Arhanghelului Gabriel

Gabriel, crainicul Bunei Vestiri Îngerul Gabriel apare pentru prima dată înCartea lui Daniel: arătându-se profetului, el îşi manifesta misiunea cu care este însărcinat: aceea de Înger al revelaţiilor divine. El nu este Îngerul lucrurilor mărunte, pentru că acestea se referă la timpul cel de pe urmă. Celelalte două intervenţii ale sale relatate de Scriptură – în Evanghelia după Luca- se situează în aceeaşi perspectivă escatologică. El i-a apărut bătrânului Zaharia pentru a-i anunţa naşterea lui Ioan Botezătorul, Precursorul lui Iisus , al cărui lait-motiv era:Pregătiţi-vă , că regatul lui Dumnezeu este aproape! ( Matei 3, 2) Arhanghelul Gabriel i-a apărut de asemenea Mariei, în momentul Bunei Vestiri, pentru a-i anunţa Naşterea Mântuitorului: El va domni în casa lui Iacob în toate secolele, iar regatul său nu va avea sfârşit!(Luca1, 34) Deoarece el a fost purtătorul Bunei Vestiri în Încarnarea Verbului, Îngerul Gabriel este considerat patronul telecomunicaţiilor civile şi militare. Pe 9 sepembrie 1972, reluând demersul predecesorului său, Papa pius al-XII-lea, Papa Paul al-VI-lea l-a numit pe Gabriel patronul sfânt al telecomunicaţiilor. Ambasador al Domnului pentru Fecioara Maria în Nazaret, el este de asemenea şi patronul diplomaţilor. Pentru a-l onora, Biserica ne invită să ne rugăm lui Dumnezeu în termenii următori: Sfânt Arhanghel Gabriel, Înger al Încarnării, Deschide-ne urechile spre avertismentele blânde şi chemările calde ale Domnului Te conjurăm să fii mereu înaintea noastră Ca să înţelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu Ca să Îl servim mai bine şi să ne supunem mai bine Voinţei Lui Şi ca să îndeplinim mai bine ceea ce El aşteaptă de la noi. Ajută-ne să rămânem trezi pentru ca atunci Când Domnul va veni să nu ne găsească adormiţi!Amin! Aceasta este rugăciunea pe care catolicii din Budapesta o recită atunci cand trec prin Piaţa eroilor, care domină Monumentul milenar: o coloană de 38 de metri înălţime pe care se află statuia Arhanghelului Gabriel. Îngerul care iubeşte florile Scripturile nu oferă mai multe descrieri ale acestui Înger teribil, dar profetul precizează că în timpul celei de a doua viziuni Îngerul s-a apropiat de el într-un zbor rapid, pe timpul serii ( Daniel 9, 21) dar acest lucru nu implică faptul că mesagerul celest a avut aripi: îngerii nu mai sunt înaripaţi încă de pe vremea Cărţii lui Enoh. Îngerii Bibliei –din Noul şi Vechiul Testament- sunt prezentaţi cel mai adesea sub forma unor oameni îmbrăcaţi în alb. Evanghelia după Luca nu aduce nici o precizare în acest sens, dar Gabriel i-a apărut fără îndoială Mariei sub acest aspect, în momentul Bunei Vestiri. Anne-Catherine Emmerick nu l-a văzut altfel atunci când a fost dusă să revadă scena: În dreapta Mariei se răspândea în linie oblică o asemenea lumină, încât m-am simţit împinsă spre peretele opus, dinspre uşă. Am văzut în acea lumină un adolescent cu părul blond fluturând şi înveşmântat în alb, care coboră spre Fecioară. Era arhanghelul Gabriel. Fără aripi aşadar, după cum îl descrie Anna Catherina care l-a distins mult mai clar decât Zaharia în viziunea anunţui său: În timp ce ardeam tămâie, am văzut coborând în dreapta altarului o lumină orbitoare în care se întrezărea o siluetă strălucitoare. ( Anna Catherina Emmerich,  viziunea din 23-24 iunie, 1820). Cele patru fetiţe care în datele de 8 şi 15 decembrie 1974 au beneficiat de apariţiile Mariei, descriu cu multe detalii asemănătoare personajul celest care se afla alături de Maria şi care se prezentase ca fiind arhanghelul Gabriel: Arhanghelul era la o mică distanţă de Doamna, în dreapta ei. El era îmbrăcat într-o robă albă şi avea aripi albe, mărginite cu auriu. Ţinea într-o mână un crin alb şi pe cealaltă şi-o odihnea pe piept. Părul său era blond şi buclat. Aripile Îngerului erau ca cele pe care misionarii ni le pun la Misiune.  Mechtild Thaller îl evocă având crinul în mână: Sfântul Gabriel poartă un veşmânt sacerdotal, o robă mărginită cu aur.În mâna sa dreaptă el ţine un crin, iar mâna stângă o are pe piept. Într-o zi, arhanghelul Gabriel s-a arătat lui Mechtild Thaller şi i-a spus: Tu suferi alături de Maria, haide, bucură-te alături de mine! Tu nu ai studiat încă capitolul despre cele şapte bucurii ale Mariei. Citeşte-l aşadar! Acest capitol este o sursă de mare bucurie spirituală pentru toţi cei care îl citesc şi aduce o mare bucurie Reginei noastre din Ceruri. Fă-l cunoscut şi prietenilor tăi spirituali. Salută-i din partea lui Iisus şi spune-le că Regina noastră îi iubeşte nespus şi că îi veghează fără încetare deoarece ei răspândesc cultul meu şi pe cel al tuturor îngerilor iar acesta este un motiv de mare bucurie pentru Regina Îngerilor. La sfârşitul secolului al XV-lea, fratele Giacomo, novice printre călugării din Borgo San Sepolcro, traversează o criză spirituală. Poate nu e mare lucru, dar este suficient ca să îl convingă să îşi îmbrăţişeze vocaţia spirituală. Ca tânăr păstor, el avea obiceiul de a împodobi icoanele Fecioarei Maria cu flori de câmp pe care le culegea atunci când păzea oile. Dar acum nu mai avea nici timp şi nici ocazia să mai facă acest lucru, iar trandafirii din grădină erau toţi consacraţi altarului din Capelă. Într-o zi, în timp ce se afla în faţa Icoanei Fecioarei Maria, arhanghelul Gabriel i-a apărut şi l-a învăţat cum să o onoreze, recitând de şapte ori câte un Pater şi zece Ave Maria, adică bucuriile Mariei: aceasta este coroana de flori cea mai plăcută în faţa Mariei. Foarte fericit, tânărul a început să îşi manifeste devoţiunea în acest nou fel zilnic şi pacea a coborât în sufletul său. Puţin mai târziu, în timp ce se ruga astfel, maestrul novicilor a intrat pe neaşteptate în camera lui şi l-a găsit îngenuncheat şi a putut vedea un înger care tocmai îi punea pe cap o coroană de crini şi de trandafiri ataşată cu un fir de aur. Fratele Giacomo este obligat astfel să îşi reveleze secretul şi devoţiunea lui se propagă astfel în întreaga comunitate, iar apoi şi în alte mânăstiri din zonă.  Câţiva ani mai târziu, un alt novice s-a angajat să recite în biserică o rugăciune înainte de fiecare masă – el a fost numit ulterior Fratele Giacomo della Corona.  Într-o zi, el şi-a dat seama că uitase să o recite aşa că l-a rugat pe părintele de gardă să îi permită să se ducă în biserică şi să repare această scăpare. Superiorul a consimţit, dar, deoarece absenţa novicelui se prelungea a mai trimis un novice să îl aducă la masă. Nici acesta nu mai revenea, astfel că un al treilea a fost trimis. Deoarece comunitatea manifesta o anumită nerăbdare şi mâncarea se răcea, părintele de gardă s-a deplasat el însuşi pentru a vedea ce se petrece: cei trei călugări se aflau îngenuncheaţi în extaz, contemplându-l pe Îngerul Gabriel care era ocupat să facă o coroană din trandafiri şi din crini legaţi cu un fir de aur pentru a o aşeza pe capul statuii Fecioarei Maria. O femeie pioasă şi foarte frumoasă era bănuită de adulter de către soţul ei, un comerciant bogat din Ferrare, care manifesta o gelozie maladivă. Ea se adresează franciscanului Francesco da Castromiglio, rugându-l să o ajute în această situaţie: numai el ar fi putut convinge un om care vedea în toţi concetăţenii şi prietenii săi un posibil amant al soţiei sale, mai ales de când în urmă cu câţiva ani Contele Nicolas d’Este şi-a surprins a doua soţie, Parasina Malatesta, la braţul fiului său din prima căsătorie.  Exemplul venea de sus şi risca astfel să devină contagios, de aceea Contele după ce i-a decapitat pe cei doi amanţi a dat o lege conform căreia orice femeie care va fi descoperită că a săvârşit adulter va fi pedepsită cu moartea. Fratele Francesco îi convoacă pe soţul gelos şi pe frumoasa acuzată, străduindu-se să îl convingă pe bărbat că aceasta din urmă este nevinovată. Dar cum omul nu vroia să asculte nimic, fratele a început să se roage: atunci sub ochii uluiţi al soţului bănuitor, Arhanghelul Gabriel a apărut aducând un trandafir alb, simbol al purităţii şi al dragostei, pe care comerciantul, convins de acum de conduita curată a soţiei sale, trebuia să i-l ofere acesteia în semn de armonie regăsită.  În secolul următor, Gabriel este trimis de Dumnezeu la mănăstirea lui Pilar din Belalcazar, aproape de Cordoba. El trebuia să se prezinte la Felipa de Sotomayor y Castro, fiica seniorului locului, care intrase la mănăstire de la vârsta de 15 ani, în 1524, renunţând la gloria mondenă pe care i-o aducea ilustrul ei nume: ea era chiar fiica Marelui Duce al Spaniei. Îngerul s-a arătat novicei sub înfăţişarea unui tânăr frumos şi, declinându-şi identitatea, a spus : "Sora mea, Regele Cerului m-a trimis să vă spun că vrea să se logodească cu dumneavoastră şi că el însuşi va fi logodnicul dumneavoastră." Ambasadorul ceresc i-a oferit apoi, din partea soţului divin, o cruce din trandafiri roşii, galbeni şi albi, tot atâtea simboluri ale dragostei, care emanând un parfum paradisiac înfloreau pe altarul Fecioarei. După această veste bună, Îngerul o vizitează pe Felipa de mai multe ori şi o instruieşte cu privire la misiunea ei de a îngriji bolnavii, o ajută în perioada de noviciat şi o încurajează în penitenţele sale. Adesea, când apărea, el plutea deasupra solului într-o lumină strălucitoare spre uluirea surorilor Felipei. Ea moare în anul 1531, la vârsta de 22 ani, într-un ultim extaz iluminat de prezenţa Îngerului ei predilect, Gabriel.  Tot la Cordoba, carmelita Maria a lui Iisus de Sandoval, (1545-1604), discipolă a Sfintei Tereza d’Avila este împărţită între îngerul ei păzitor, pe care îl iubeşte mult şi Arhanghelul Gabriel, pentru care ea trăieşte o profundă devoţiune. Nu în sensul că cei doi îngeri ar fi fost rivali, ci în sensul ca Sfânta carmelită intra în extaz încontinuu, când datorită prezenţei sublime şi glorioase a îngerului ei păzitor, când datorită strălucitoarei şi eclipsantei apariţii a arhanghelului Gabriel. Ea nu mai ştia unde îi este capul până într-o zi când a înţeles semnificaţia acestui joc de a va-ţi ascunselea: dacă îngerul ei păzitor o ghida, o ajuta, o sfătuia sau alteori o dojenea, Arhanghelul Gabriel, care stă înainte Domnului, era cel care ducea rugăciunile ei la Cel Preaînalt ca pe nişte flori într-un buchet. Pentru a da mai multă greutate cuvintelor sale, el chiar a lăsat-o odată să îşi pună mâinile pe o ghirlandă parfumată: trandafiri ca simbol al iubirii, crini ca simbol al purităţii, violete ca simbol a umilinţei şi margarete ca simbol al simplităţii. Sora Maria a lui Iisus s-a grăbit să ducă pe Altarul Fecioarei Maria acest dar, pe cât de fermecător, pe atât de insolit.  Asemenea fapte nu aparţin numai trecutului îndepărtat. Gabriel nu se abţine nici acum să dăruiască flori prietenilor lui Dumnezeu. Astfel, pe 13 iulie 1923, la Palermo aplecându-se asupra leagănului micuţei sale Maria Carmelina, doamna Leone a remarcat ceva insolit: "Foarte mirată, ea a descoperit în leagănul fetiţei o sumă de bani şi un mic buchet de trandafiri. Evenimentul a surprins pe toată lumea, deoarece nimeni din familie nu ştia să explice provenienţa acestor monede şi a florilor: a fost un cadou delicat din partea unui apropiat al familiei sau un dar de la Dumnezeu, care s-a manifestat ca să anunţe viitoarea sfinţenie a copilului? Acelaşi eveniment s-a petrecut apoi în fiecare zi şi deşi eram foarte atentă, supraveghindu-i pe toţi cei care veneau, povestea se repeta. Proprietara apartamentului în care locuia familia Leone, domnişoara Maria Ragusa, profesoară la o şcoală elementară, a constatat un fapt straniu. Trandafirii emanau un parfum neobişnuit de puternic, era acesta un semn supranatural? În ceea ce priveşte monedele, ele ne ajungeau exact ca să ne îngrijim de existenţa noastră zilnică – spune mama, în continuare - şi astfel situaţia noastră financiară care iniţial era foarte proastă, ceea ce ne angoasa, a devenit încet mult mai bună." Mai multe persoane consideră în acest caz că a fost vorba de o intervenţie angelică. Totul pare făcut în maniera specifică arhanghelului Gabriel pentru care Maria Carmelina Leone (1923-1940), care a murit doar la vârsta de 17 ani în parfum de sfinţenie, manifesta o devoţiune deosebită.  Aceasta nu ar fi prima dată când îngerii s-au manifestat în acest mod. În cursul unuia dintre turneele sale pentru propovăduirea religiei, Antonio Vela (+1616) a fost adăpostit într-o noapte de un preot de ţară foarte curajos. Dimineaţa, când pelerinul a părăsit casa, preotul a descoperit cu uimire că patul în care dormise acesta era plin de trandafiri albi şi roşii. Prin acest miracol, Dumnezeu a vrut să semnaleze sfinţenia şi spiritul de sacrificiu al fratelui Antonio, iar acesta a atribuit acest gest delicat îngerului Gabriel căruia îi era foarte devotat. Confesor al sfinţilor Pasqual Baylon şi Andres  Hibernon, prieten în sfinţenie al Terezei d’Avila, fratele Antonio era faimos pentru extazurile sale şi intimitatea sa cu lumea angelică.  În cazul misticei franceze Symphorose Chopin, arhanghelul Gabriel îşi făcuse o datorie din a schimba florile din vaza aflată în faţa statuii Maicii Domnului de la Lourdes, flori care aduceau foarte mulţi vizitatori. Câteodată, îngerul Mihail realiza acest oficiu, pentru a aduce un omagiu Reginei îngerilor. Incomparabil mai frumoase şi mai parfumate decât florile noastre, "florile din cer" – trandafiri şi crini – se păstrează şi mai mult timp, dar nu se conservă: un anumit enoriaş indiscret a luat câteva petale uscate ca amintire, dar acestea s-au descompus foarte repede. Ca şi cum îngerii ar veghea şi ar întrerupe brusc orice devoţiune prost înţeleasă.  Stigmatizata  Maria Concetta Pantusa (1894 – 1953) a beneficiat de  daruri cereşti extraordinare. Pe 24 martie 1939, în ziua sărbătorii sale, Sfântul Gabriel a presărat deasupra ei trandafiri albi şi apoi a atins-o cu mâna: "Florile cădeau pe ea în cocioaba sa din Via S. Caterina. Semănau cu fulgi mari de zăpadă care cădeau din tavanul de altfel complet închis, aşternându-se pe ea şi pe pliurile veşmintelor ei. Martorii acestei prime manifestări angelice au fost sora Speranza şi copiii orfelinatului, care băteau din palme la vederea acestui spectacol insolit. Florile erau presărate pe ea mai întâi de către îngerul ei păzitor, apoi de Sfânta Gemma Galgani, de Sfântul Paul al Crucii, de Sfânta Maria Goretti şi de Iisus însuşi."   Iar dacă în cazul Maicii Yvonne – Aimée a lui Iisus, spectaculoasele ploi de flori nu erau cumva din partea îngerului Gabriel, atunci cu siguranţă ele erau semnele tangibile ale iubirii Domnului revărsate asupra credincioasei:  "Pe 19 ianuarie 1928, la ora 20, Maica Magdalena şi Maica Îngerului Păzitor au deschis uşa chiliei surorii Yvonne – Aimée, care, obosită fiind, tocmai se aşezase în pat şi se afla întinsă, cu mâinile încrucişate pe piept şi adâncită în somn. Chilia era decorată într-un mod mirific cu flori proaspete: tufe de violete, jerbe de trandafiri, garoafe de toate culorile, părăluţe şi flori de câmp. Un parfum de tămâie îmbătător plutea pe deasupra tuturor acestor flori."   În mijlocul războiului, în februarie 1943, "florile de rodul pământului, lalelele şi liliacul alb" împodobeau din belşug patul Maicii Yvonne – Aimée. Ar fi fost interesant să ştim dacă unele dintre aceste flori ar fi putut fi conservate sau s-ar fi dezintegrat asemenea celor primite de Symphorose Chopin.  Îngerul care face totul Orice creştin adevărat onorează îngerii şi se roagă la îngeri, mai ales la îngerul lor păzitor, dar şi la cei trei arhangheli: Mihail , Gabriel şi Rafael . Preafericita Anna Maria Taigi (1769-1837), o mamă umilă dintr-o familie romană, a fost favorizată de Dumnezeu cu daruri uluitoare. Îngerul ei păzitor o instruia în permanenţă într-un mod sensibil şi extraordinar şi chiar o ajuta uneori în treburile casnice, ca să meargă bine gospodăria.  Este adevărat ca ea avea mult de furcă cu soţul ei care era un om bun dar cam nepriceput şi totodată foarte exigent. Ea întreţinea relaţii foarte familiare cu cei trei arhangheli. Avea chiar o slăbiciune pentru Gabriel care este îngerul Bunei Vestiri. Când se afla pe punctul de a muri, cu trei sau patru zile înainte, El s-a manifestat pentru ea cu solicitudine după cum povesteşte confesorul preafericitei:"În oratoriul privat al casei sale, celebrasem mesa pentru ea deoarece era bolnavă. Îndată ce aceasta s-a sfârşit, ea a fost cuprinsă de o convulsie violentă urmată de o sincopă mortală. Ea văzut apoi apărând alături de pat o persoană de o frumuseţe remarcabilă care i-a pus mâna pe gură pentru a-i reţine suflul acolo ca şi cum ar fi vrut să îi împiedice moartea. Apoi el i-a indicat ziua precisă a morţii sale, care s-a verificat perfect, pentru a o susţine să îşi depăşească angoasele provocate de trecerea ei în eternitate. Niciodată, de când o cunoşteam, nu o mai văzusem aşa fericită şi alertă ca în momentul în care mi-a comunicat data morţii ei. Personajul celest era Gabriel, spiritul plin de forţă, care se rugase pentru ea cu scopul de a-i da forţă şi curaj în timpul bolii sale".   Aceeaşi veste bună a fost adusă de înger din partea Fecioarei Maria şi stigmatizatei spaniole Maria Amparo del Sagrado Corazon  (1889-1941). Ea l-a văzut într-o zi când traversa biserica: i-a observat ochii strălucitori.  Cuprinsă de bucurie, ea s-a simţit transportată într-o stare intensă de fericire şi apoi a aflat că în curând îl va întâlni pe Soţul ei divin. Atunci, de foarte multă încântare,  ea a scăpat  ceea ce ţinea în mâini.  Arhanghelul Gabriel şi alţi îngeri au făcut astfel de anunţuri prevenitoare şi în cazul stigmatizatei canadiene Marie Brault (1856-1910). Apropiaţii săi au remarcat ajutorul uluitor pe care ea îl primea şi de care beneficia din plin. O prietenă credincioasă a acesteia a depus mărturie în legătură cu decorarea bisericii parohiale înaintea unei sărbători: "Ajunse pe seară, nu am înţeles cum am putut să facem atâta treabă într-o singură zi: lucrasem cât într-o săptămână. Acest lucru mi se părea cu adevărat extraordinar. Cred că îngerii făcuseră trei sferturi din ceea ce era de făcut." Doamna Brault era de o extremă discreţie privind viaţa ei interioară şi nu se deschidea decât în faţa confesorului ei. Dar înainte să sufere o operaţie aparent nevinovată şi destul de uşoară, ea şi-a anunţat una dintre fiice că nu va supravieţui, deoarece îngerul Gabriel, faţă de care nutrea o devoţiune foarte profundă, o anunţase să se pregătească pentru părăsirea planului fizic.  Protejatul arhanghelului Gabriel Părintele Lamy îl asigura pe contele Paul Biver, confidentul său şi viitorul său biograf: "Sfânta Fecioară a avut bunătatea să mă pună sub protecţia sfântului arhanghel Gabriel şi să mă încredinţeze lui." Ea i-a recomandat îngerului: "Ai grijă de el, va avea nevoie de tine!" Şi aşa întreaga viaţă a preotului Lamy s-a aflat sub protecţia îngerului care a devenit adesea vizibil pentru el: "Arhanghelul Gabriel are părul ondulat şi frumos tăiat. Gabriel este mai înalt cu un cap decât ceilalţi îngeri. Astfel eu recunosc un înger dintr-o categorie superioară." În seara de 19 noiembrie 1924, contele Biver, care se afla împreună cu părintele Lamy la sora şi la cumnatul lui, care locuiau în Pailly, este martorul unei eveniment cu totul extraordinar. La ora 22, când toată lumea era culcată, bătrânul preot doarme în camera vecină cu cea a naratorului: "La zece şi un sfert, eram în pat şi stinsesem lumina. Au trecut poate două sau trei minute, şi prin cele două uşi care erau uşor deschise, am auzit o conversaţie animată în camera bătrânului preot. Trei voci de bărbaţi luau parte la acea discuţie, clare şi distincte în liniştea absolută a nopţii. Acest fenomen m-a intrigat la cel mai înalt grad şi am urmărit toată conversaţia. În pofida temperaturii glaciare, m-am aşezat sub pat ca să aud mai bine. Nu se auzea nici un zgomot din camera soţilor Vauthelin. Pe de altă parte, nimeni nu urcase scara de când trecusem eu pe hol. Aceasta casă era atât de sonoră încât aş fi putut auzi şi paşii unui şoarece. Pe de cealaltă parte, ştiam că în urmă cu 20 de minute îl lăsasem pe bătrân singur în camera sa." Intrigat, contele Biver nu a îndrăznit să intervină: Părintele Lamy a vorbit la un moment dat răspunzând interlocutorului său care avea  voce caldă, clară şi puternică, cu un timbru viril, foarte agreabil şi care se exprima fără urmă de accent, pe un ton pozitiv. Auzeam anumite silabe dar nu înţelegeam nici un cuvânt din cele rostite. Al treilea interlocutor avea o voce puţin mai slabă dar foarte plăcută şi perfect normală; el vorbea mult mai reţinut, cuvintele lui erau rare şi rostite pe un ton foarte hotărât. Gazda noastră se exprima pe un ton mai înalt: diapazonul vocii sale era unul intermediar între vocile primului şi celui de-al doilea interlocutor. Am o foarte bună memorie a vocilor: cea mai puternică şi mai armonioasă m-a făcut să mă gândesc la un tânăr pe care îl cunoscusem vag o altă dată, unul dintre fiii Lordului N. Cealaltă voce mi se părea absolut banală. Nu distingeam cuvintele, dar auzeam perfect accentul celor trei interlocutori. Ei se exprimau toţi în franceză: o singură voce avea o tentă teribilă, cea a părintelui Lamy care lungea litera A a anumitor silabe. La capătul a aproximativ şapte minute, casa a recăzut în tăcerea absolută a nopţii." În ziua următoare l-am interogat pe bătrânul meu prieten în legătură cu ce auzisem. La început, el mi-a răspuns evaziv dar apoi a recunoscut ca erau vocile arhanghelului Gabriel şi a îngerului său păzitor: "Eu îi aud la fel de puternic pe amândoi. Dar tu i-ai auzit în funcţie de modul în care au dorit să se lase ascultaţi, dar şi în funcţie de distanţa la care se aflau. Când Sfântul Arhanghel vrea să vorbească confidenţial, el vorbeşte foarte încet. Să nu mai zici nici un cuvânt despre aceste lucruri." Părintele Lamy discuta astfel în fiecare seară cu arhanghelul Gabriel şi cu îngerul lui păzitor. Mai multe persoane au afirmat că au auzit voci de îngeri - fără să înţeleagă cu adevărat ceea ce ziceau -  până când l-au întâlnit pe bătrânul preot. Credincios recomandărilor Fecioarei, sfântul Gabriel  a vegheat neîncetat asupra protejatului său pe care l-a ferit şi de explozia din La Corneuve, din 15 martie 1918. Bătrânul preot fusese deja avertizat de îngeri dar chiar în acea zi el a fost alertat din nou: "Am găsit geamurile bisericii mele foarte murdare şi am vrut să le spăl când i-am auzit pe îngerul Gabriel şi pe îngerul meu păzitor vorbind între ei astfel: Este inutil! Atunci am renunţat la spălat. Adesea când vroiau să îmi dea o lecţie vorbeau între ei şi mă lăsau să îi ascult. După câteva ore , catastrofa s-a produs şi geamurile respective au zburat în bucăţele. Eu, care de obicei stăteam foarte mult în biserică, am fost inspirat în acea zi. Fără îndoială, inspiraţia mi-a venit de la îngeri. Nu am rămas să mă rog nici o oră, nici o jumătate de oră şi nici măcar zece minute: am plecat la Paris ca să cumpăr daruri pentru enoriaşii fruntaşi. Puţin după plecarea mea, totul a sărit în aer, acoperişul a căzut în interiorul bisericii pline de olane. Când explozia a avut loc, eram la Aubervilliers, la o sută de metri de biserică, în tramvai. M-am precipitat spre uzine. M-am întors la Courneuve pe jos, în mijlocul molozului." Explozia a produs peste 900 de răniţi, dar aşa după cum o ştim, sfântul părinte a scăpat neatins. Conform asigurărilor primite de la Fecioară nu a fost, de asemenea, niciun mort. Mai este un incident care poate fi povestit şi care demonstrează modul spectacular în care arhanghelul Gabriel îşi manifesta grija faţă de protejatul său. Era în 1923-1924 , aproape în aceeaşi perioadă cu episodul albinelor. Bătrânul preot era deja aproape orb:  "Părăseam biserica Notre-Dame des Bois, la apusul soarelui şi lumina mă jena. Mergeam aplecat înainte ca să evit razele soarelui care îmi cădeau direct în ochi şi nu vedeam nimic. Deodată a apărut în faţa mea, nu mai departe decât la distanţa aceasta un biciclist. Era să mă răstorn câmd iată, sfântul arhanghel Gabriel a apărut, a apucat bicicleta şi a aşezat-o cu blândeţe ceva mai departe. El a ridicat şi bicicleta şi omul de pe ea şi i-a pus pe iarbă la marginea drumului. Greutatea nu contează pentru un înger. Totul le este atât de uşor." Acest lucru nu l-a mirat pe părintele Lamy , dar ciclistul a rămas siderat:  "Mă uitam la săracul om care rămăsese cu gura căscată privind la îngeri şi la mine. Îmi venea o poftă nebună să râd uitându-mă la faţa săracului băiat. Mi-am reprimat râsul prostesc. M-am îndepărtat încet de ei salutându-l politicos pe sfântul arhanghel, când un alt biciclist a apărut în viteză. Primul biciclist a început să strige ca un nebun: «Sunt doi, sunt doi!» bănuiesc că se referea la mine şi la sfântul arhanghel. Dar celălalt nu înţelegea nimic: «Nu-i adevărat!», a spus al doilea. Mărturiile angajatului de la calea ferată şi a prietenului său despre apariţia îngerului au condus la circulaţia mai multor versiuni. S-a vorbit drespre acest subiect în mai multe locuri din ţară. Când oamenii mă întrebau despre aceste lucruri, mă prefăceam că nu ştiu despre ce este vorba." Până la moartea sa, părintele Lamy a beneficiat de asistenţa arhanghelului Gabriel,  care nu numai că l-a protejat, dar l-a şi instruit: "Sfântul arhanghel Gabriel venea adesea la biserica unde lucram eu (Notre-Dame des Bois). A venit şi pe 29 iunie 1925. Eram singur şi-mi rosteam breviarul. L-am trimis acasă pe copilul din cor care mă însoţea. Arhanghelul mi-a vorbit de lucruri cereşti. El este un mesager divin. Îl încărcam cu mesajele mele pentru Preasfânta Fecioară. Îi spuneam: «Transmite-i te rog cutare sau cutare lucru!» el nu răspundea, dar surâdea." Arhanghelul, atât de promt în a se supune voinţei Fecioarei Maria, şi- a îndeplinit cu bine misiunea încredinţată lui de Regină, aceea de a-l proteja pe părintele Lamy . Economistul Maicii Domnului Teresa Musco, moartă la 1976, la emblematica vârstă de 33 de ani a fost şi ea protejata arhanghelului Gabriel. La începutul vieţii ei, Gabriel a avut mult de muncă ca s-o protejeze, în special de brutalităţile tatălui ei, care de multe ori erau declanşate indirect chiar de apariţia îngerului. Dar în primul rând el s-a angajat să o ghideze şi să o instruiască pe fetiţă cu scopul de a o ajuta să progreseze pe căile sfinţeniei. Părinţii Teresei erau foarte săraci şi de la vârsta de 7 ani fetiţa a trebuit să ia parte la muncile casei şi să se ocupe de frăţiorii ei mai mici. Tatăl lor s-a îmbolnăvit şi astfel situaţia familiei a devenit critică: cele câteva lire pe care mama ei le câştiga efectuând diferite slujbe mici nu erau suficiente pentru a hrăni întreaga casă. Într-o zi, în timp ce toţi ai casei sufereau de o epidemie de gripă, fetiţa şi-a descărcat sufletul Fecioarei Maria. Deodată, ea a văzut într-o lumină strălucitoare "un înger foarte, foarte frumos, atât de splendid încât nu se putea uita la el". El i-a vorbit: "Dragă Teresa, Mama din cer m-a însărcinat să-ţi dau aceşti bani. Veţi putea astfel să cump790 ăraţi provizii pentru întreaga săptămână. Dar tu nu trebuie să spui cum i-ai primit, acesta va fi secretul tău. Eu voi reveni şi îţi recomand să te rogi şi să-i consacrii lui Dumnezeu tot ce ţi se petrece. La revedere. Eu sunt îngerul Gabriel." Foarte bucuroasă, Teresa i-a înmânat mamei sale banii primiţi de la îngeri din partea Madonei, spunându-i că i-a primit de la un necunoscut. Dar tatăl nu a crezut-o şi şi-a tratat fiica ca pe o mincinoasă şi-o hoaţă. Ca să o pedepsească, el a trimis-o la piaţă să vândă ierburi şi plante medicinale, pe care trebuia să le recoltezede pe câmpurile vecine: oregano, fenicul, cicoare şi păpădie. Fiind doar o fetiţă, nehrănită şi slăbuţă, ei îi era foarte greu să care coşul greu pe care-l ducea în spate. Deodată, povara a devenit mult mai uşoară: Gabriel venise în ajutorul ei. Pe 28 februarie 1951, familia se afla iarăşi într-o stare de sărăcie şi nevoie extreme, datorită zăpezilor abundente care-i împiedicau să iasă din casă. Teresa îşi întoarce din nou faţa plină de credinţă către Madona şi îngerul Gabriel îi apare:  "Teresa, iată ce-ţi transmite Iisus: el vrea ca tu să fii în pace. Este dezgustat de atâtea păcate şi caută suflete care să se sacrifice pentru păcătoşi şi pentru sufletele din Purgatoriu. Vei suferi mult, dar nu te teme, căci Mama din cer este tot timpul cu tine, ea nu te va lăsa singură niciodată. Mereu va fi alături de tine pentru a te ghida şi te va încuraja în cele mai dificile momente." Apoi, el i-a dat o sticlă de ulei şi multe feluri de fructe pe care le-a scos din roba lui albă lungă şi i-a pus lângă poarta de la intrare un coş plin cu bunătăţi: cartofi, făină, paste, trei kilograme de carne. Acest serviciu l-a enervat din nou pe tatăl fetiţei! În conformitate cu ceea ce-i spusese îngerul, ea a învăţat astfel să sufere în tăcere şi să-i ofere lui Dumnezeu toate acţiunile sale. Pe 31 mai 1951, Gabriel i-a apărut din nou fetiţei şi a învăţat-o cuvânt cu cuvânt o rugăciune de consacrare pe care ea a rostit-o în fiecare zi până la moarte:  "O, Doamne! Peminte-mi să fiu mereu în mâinile Tale şi inima mea, corpul meu şi sufletul meu să se afle mereu între Inimile lui Iisus şi a Mariei. Doamne, Iisuse Hristoase, îţi ofer sufletul meu ca o liturghie şi corpul meu ca pe o anaforă. Fie ca toate suspinele mele să fie sublimă tămâie pe care Ţi-o ofer, fie ca toate gândurile mele să Te adore, fie ca toate sentimentele mele să ardă ca nişte lumânări în faţa Ta, fie ca sufletul meu să se înalţe mereu spre Inima Ta Sacră! Dragul meu Iisus, Te iubesc, Te rog dublează-mi iubirea! Cred în Tine, fă să crească în fiecare zi credinţa mea! În Tine mi-e toată nădejdea, Dumnezeul meu: confirmă-mi această speranţă! Fă acest lucru în numele drumului dureros pe care ai mers pentru mine până la calvar, în numele tuturor paşilor pe care i-ai parcurs pentru mine, fă acest lucru în numele tuturor bătăilor Inimii Tale, atât de iubitoare, în numele tuturor suferinţelor pe care le-ai îndurat şi-n numele lacrimilor Mariei, sfânta Ta Mamă! O, Iisuse, fără Tine zilele nu mai curg la fel, orele nu sunt decât tenebre: vino, Iisuse şi râmâi în inima mea, nu mă mai părăsi niciodată! Fără Tine sunt incapabilă să lupt şi nu pot să trăiesc, pentru că numai speranţa de a Te revedea mă lasă să întrezăresc Paradisul." Această rugăciune a susţinut-o pe calea ispăşirii de sine şi arhanghelul Gabriel a revenit să o încurajeze de mai multe ori. Pe 20 septembrie anul următor, în timp ce se afla la spital, el se prezintă în faţa ei "ca un înger mic cu aripi argintii şi cu ochii luminoşi ca stelele" şi o consolează. Pentru a nu o impresiona pe micuţa bolnavă cu splendoarea sa, el îşi luase cea mai blândă formă posibilă. Ar fi foarte dificil să enumerăm intervenţiile sale multiple realizate pentru Teresa, dar unele dintre ele sunt chiar determinante. La 5 noiembrie 1960, când ea împlineşte 17 ani, el îi porunceşte în numele Maicii Domnului să părăsească casa părintească şi să se lase cu totul în grija lui. Pe 20 septembrie 1964, el îi arată o cruce ornată cu smaralde şi apoi o cruce simplă şi îi spune: "Iisus vrea ca tu să împodobeşti cu smaraldele şi pietrele preţiose ale sacrificiului tău această cruce. Dacă vei dori să faci aceasta, vei putea, pentru că El îţi va da forţă, curaj şi voinţă." Pe 30 septembrie 1971 el a împărtăşit-o, deoarece bolnavă fiind nu a putut să participe la mesă. Pe 1 decembrie al aceluiaşi an el a pregătit-o pentru stigmatizare, arătându-i o cupă ornată cu perle: "Am venit să culeg picăturile sângelui tău pentru a le oferi Tatălui Ceresc." Adesea serios, atent şi debordând de solicitudine, el a însoţit-o pe Teresa până la moartea care i-a survenit pe 19 august 1976, în urma unui ultim extaz. Acest ultim extaz pusese capăt la şase luni de suferinţă atroce, fizică şi spirituală - într-o noapte a spiritului – care apoi i-a deschis Paradisul către care aspira cu toată fiinţa sa. Sursa: angelinspir.ro

Mihail, Arhanghelul salvator

Spania are de asemenea, la Navarre, un sanctuar consacrat marelui arhanghel: San Miguel Excelsis, o remarcabilă biserică din secolul al X-lea, construită pe un piton din Aralas, la altitudinea de 800 m. Un cavaler care se retrăsese într-o mănăstire apropiată, era supus timp de mai multe zile unor violente tentaţii cărora le opunea o aprigă rezistenţă. Atunci diavolul şi-a jucat marele său rol: sub forma unui enorm dragon roşu, l-a atacat pe cavalerul cel pios care a avut însă reflexul să invoce imediat ajutorul arhanghelului  Mihail. Arhanghelul a apărut într-un turbion de flăcări şi într-o clipită a pus pe fugă pe infernalul monstru. Plini de recunoştinţă cavalerul şi cu soţia acestuia au ridicat arhanghelului un oratoriu în jurul căruia s-au stabilit numeroşi călugări benedictini.  În schimb biserica Sfântului Mihail din Aiguilhe, din Franţa nu are o origine la fel de extraordinară. Dar mama Ioanei d’Arc nu a ezitat totuşi să urce cei 82 m de dig vulcanic, pe care se ridică semeaţă aceasta: Isabelle Romee venise în acest oraş cu ocazia marelui jubileu din 1429 pentru a conferi Fecioarei Maria şi Sfântului Mihail misiunea fiicei sale.  Câteva secole mai târziu, arhanghelul a trecut oceanul ca o săgeată  pentru a cuceri Mexicul. În aprilie 1631- exact la un secol distanţă de la apariţia Fecioarei Maria la Guadalupe – arhanghelul va apărea unui indian pe nume Diego Lazaro, pe o colină de la periferiile localităţii Tlaxcala: a apărut pentru a îi încuraja pe ţărani şi pentru a-i asigura de protecţia sa. Ca mărturie a trecerii sale, a făcut să apară un râu cu apă vindecătoare. În ziua de astăzi biserica arhanghelului Mihail din Milagro, atrage sute de pelerini, la Tlaxcala precum la Lourdes, care vin să bea apa de la sursa miraculoasă şi să se scalde în piscina în care se adună.  În încheiere semnalăm şi Muntele San Michele, care domină valea Isonzo. Piscul acestuia constituia în perioada primului război mondial  punctul de sprijin din sud al apărării oraşului Gorizia, pe care italienii l-au ridicat în 8 august 1916 în calea armatei austriece, după o teribilă luptă: o capelă a fost dedicată arhanghelului pe care soldaţii l-au invocat şi căruia îi atribuie victoria. Totuşi în anul următor –24 octombrie 1917- au fost învinşi într-un mod umilitor la Caporetto, prilej pentru Padre Pio să vină printr-un fenomen de bilocaţie în apropierea generalului Cardona, comandant şef al trupelor italiene, pentru a-l împiedica să se sinucidă. Arhanghelul salvator Chiar dacă arhanghelul Mihail vine în ajutorul oamenilor protejându-i împotriva nebuniei şi influenţei Duşmanului, şi chiar dacă este permanent angajat în marea luptă a cărei miză este binele oamenilor, acţiunile sale nu sunt totdeauna spectaculoase precum cele descrise anterior care i-au atras o mare devoţiune în creştinism şi care sunt la originea celor mai prestigioase sanctuare care îi sunt consacrate. Chiar dacă este duşmanul de temut al lui Lucifer- devenit Satana- arhanghelul nu este mai puţin prietenul oamenilor, nu ezită să se pună în serviciul celor care îi cer ajutorul pentru ai ajuta pe calea spre perfecţiune. Se petrece chiar să intervină în modul cel mai delicat –cel mai dezinteresat – pentru prietenii lui Dumnezeu, faţă de care se comportă cu o mare delicateţe şi devoţiune caracteristică îngerilor, după cum este în cazul Sfintei Faustina Kowalska (1905- 1938) misionar polonez al Graţiei divine. Ea notează în jurnalul său: "În ziua sărbătorii sfântului Mihail am văzut aproape de mine pe acest conducător care mi-a spus: "Dumnezeu mi-a spus să am în mod special grijă de tine. Ştie că tu eşti înconjurată de rău. Dar nu trebuie să îţi fie teamă. Cine este precum Dumnezeu?" Apoi a dispărut. Totuşi resimt prezenţa şi ajutorul său." Sora Faustina era foarte aproape de lumea îngerilor, la fel cum a fost altă  dată marea penitentă Marguerite de Cartone, care a primit de asemenea din partea lui Dumnezeu o protecţie specială a sfântului arhanghel Mihail: "Marguerite de Cartone  avea o mare devoţiune pentru sfîntul Mihail. În ziua acestuia, Dumnezeu a făcut-o să audă o voce dulce şi plină de armonie de mai multe ori, şi i s-a spus că este cea a arhanghelului protector al bisericii. Era din partea salvatorului un semn de generozitate şi de forţă cu care dorea să o învăluie pentru a rezista tuturor suferinţelor şi pentru a o ridica la inteligenţa revelaţiilor divine. În ziua sfinţilor Ioan şi Paul a avut o viziune frumoasă în care Maica Domnului era înconjurată de un mare număr de îngeri; dar unul dintre ei a impresionat-o prin strălucirea sa şi l-a întrebat pe Domnul care este numele acestuia; i s–a răspuns că acesta era arhanghelul Mihail, prinţul întregului cor celest, care îndeplineşte totdeauna fără nici cea mai mică întârziere ordinele lui Dumnezeu. Astfel devoţiunea şi umilinţa sa au cunoscut un nou elan şi ea a apelat adesea la protecţia acestui mare înger." Oricât de mare prinţ ar fi, Mihail nu dă înapoi în a-i servi pe cei mai mici şi mai umili dintre copiii lui Dumnezeu, din momentul în care a primit ordin de la Creatorul său. În unele ocazii apare ca fiind un excelent pedagog, adăugând fermităţii care îl caracterizează o răbdare şi o dulceaţă pură. În jurul anului 1215, un preot împreună cu soţia sa care locuiau la Silalish, în Etiopia, se aflau în rugăciune până când arhanghelul Mihail le va apărea pentru a-i anunţa naşterea unui fiu care va fi pentru ţara lor un nou Ioan Botezătorul. Datorau această graţie marii lor devoţiuni faţă de arhanghel căruia îi consacrau data de 12 a fiecărei luni şi în onoarea căruia ofereau hrană celor săraci. Vremurile erau dure, comunitatea creştină era minoritară în mijlocul unei populaţii mizerabile, în mare parte încă păgână. Încă de mic, copilul manifesta o devoţiune remarcabilă şi prezenta semne evidente ale unei predilecţii divine: într-o perioadă de foamete a înmulţit uleiul şi făina, permiţând familiei sale să-i hrănească pe cei săraci pentru o perioadă de 12 luni, aşa cum aceştia făgăduiseră. La vârsta de 15 ani este numit diacon de către episcopul Kyrellos II. Refuzând să se căsătorească cu o tânără fată pe care părinţii săi i-o găsiseră, ducea o viaţă austeră căutând prin rugăciune să cunoască menirea pe care Dumnezeu i-o hărăzise şi în aşteptarea unei indicaţii precise în legătură cu menirea sa, se străduia să facă bine celor din jurul său. Într-o zi în timpul unei partide de şah cu tovarăşii săi s-a aflat în faţa unui adolescent impunător: "Eu sunt arhanghelul Mihail, dacă doreşti voi fi prietenul şi ghidul tău. Voinţa lui Dumnezeu este ca tu să fi misionar."Tânărul diacon a acceptat şi sub ghidarea mentorului său celest îşi vinde averea, dă banii celor săraci şi se retrage în mânăstirea Iyasus Mo de la Dobra Kayak în regiunea Tigre, unde îşi ia numele Takla Haymanot, care însemnă laudă trinităţii. Timp de nouă ani în mănăstire s-a rugat, a studiat, a fost iniţiat în obiceiurile monastice, fiind în mod constant ajutat şi luminat de către arhanghel, care îi apărea în mod constant. Devenind preot, se reîntoarce în oraşul său natal, de unde porneşte în toată ţara pentru a realiza un apostolat intens şi solicitant. Tot timpul arhanghelul este alături de el, încurajându-l în momentele dificile, prevenindu-l de pericole, protejându-l atunci când se afla în pericol. Timp de 14 ani a străbătut Etiopia convertind milioane de suflete, ajutând la restabilirea la tron, în 1270,  a vechii dinastii care afirma că descinde din regele Solomon şi regina Saba şi ajutându-i să îmbrăţişeze creştinismul. A atras prin sfinţenia sa numeroşi discipoli, pentru care a fondat o mânăstire la Dabra Libanos, devenind astfel tatăl monahismului etiopian. În tot ceea ce întreprindea era ajutat de către arhanghelul Mihail. În final s-a retras în ultimii 29 ani ai vieţii sale în solitudine fiind imitat de câţiva dintre discipolii săi. Moare la aproape 100 de ani, în 1313 după o ultimă viziune a însoţitorului său ceresc. În această direcţie la fel de plină de blândeţe, este influenţa arhanghelului asupra franciscanului Domenico da Corleone. Arhanghelul ştie să facă dovada unei mari vigori atunci când este vorba să aducă înapoi, pentru binele lor, anumite suflete rătăcite de pe calea cea dreaptă. Povestea este în acest caz precisă, cu atât mai interesantă cu cât arhanghelul Mihail şi Iisus acţionează împreună. Capucin la Palermo, în Sicilia, fratele Domenico se hotărăşte să părăsească  viaţa religioasă. Complet îmbătat de libertatea sa redescoperită- sau mai bine zis de ceea ce el credea că este aceasta -, renegatul părăseşte ţara pentru a se duce undeva unde nu era cunoscut de nimeni. Într-o bună zi inevitabilul se produce: o tânără femeie îl convinge să o ia de nevastă. Puţin timp după aceea ea află că se căsătorise cu un fugar. Ea se comportă din acel moment ca o adevărată zgripţuroaică făcându-i viaţa un infern. Anii se scurg cu momentele lor frumoase şi urâte, cele din urmă fiind mai numeroase. În 1559, la vârsta de 41 de ani, Domenico se îmbolnăveşte de o maladie puţin cunoscută căreia nici un doctor nu îi dă de capăt, ajungând ca totul să rămână pustiu în jurul său. Devine astfel un nou Iov. În scurt timp pacea îl părăseşte, şi este la un pas de a cădea în disperare. Aproape de moarte fiind, are reflexul de a se îndrepta către cer şi aude o voce care îi spune: "Ai încredere în graţia lui Dumnezeu!" El strigă de trei ori: "Dumnezeule revarsă-ţi graţia asupra mea păcătosul." Iar vocea îi răspunde: "pedeapsa ta este trecătoare". Atunci îi apare un înger mare, înarmat din cap până în picioare, în care îl recunoaşte cu mare uşurinţă pe arhanghelul Mihail. Curând se aude o altă voce care spune: "Pedeapsa ta va dura 44 de ani". De această dată este Iisus cel care apare, indicând cu mâna spre Orient. Apoi, ca într-un scenariu de un mare realism, demonul intervine pentru a spune că pedeapsa este prea mică, dar Iisus îl priveşte cu severitate, iar arhanghelul Mihail, cu un singur gest îl face să dispară. După  această experienţă Dominico este vindecat. De comun acord cu soţia sa se despart, şi merge pe jos până la Roma pentru a face penitenţă publică la  picioarele lui papa Paul al IV-lea. Întorcându-se în  Sicilia devine franciscan terţiar la Nicosia iar apoi, după ce îşi stabileşte copiii intră la franciscani ca frate laic. În anii care i–au mai rămas de trăit duce o viaţă de penitenţă, marcată de o graţie deosebită care atrage lângă el numeroase suflete în căutarea perfecţiunii. Dar de asemenea teribile şi numeroase asalturi ale diavolului vin să îl descurajeze: la fiecare manifestare a vechiului Duşman, arhanghelul Mihail intervine. El nu îl alungă definitiv pa diavol, dar îl susţine pe protejatul său, îl încurajează să aibă răbdare şi umilinţă, îi dă forţă şi bucurie. Precum un veritabil educator el îl ajută pe fratele Domenico să atingă o înaltă stare de sfinţenie şi vine să îl asiste în momentul morţii, în 1603 arătându-i Cerurile deschise şi pregătite să îl primească. În 1922, Maica Bernarda Butler resimte greutatea anilor, sănătatea sa nu mai este nici pe departe cea a ţărăncii solide care era înainte de a îmbrăţişa viaţa religioasă. Rămasă aproape un sfert de secol  în fruntea unei congregaţii de franciscani misionari pe care a fondat-o prin supunere faţă de autoritatea ecleziastică, cu preţul unor dureroase dezbinări, a întâmpinat numeroase dificultăţi în consolidarea operei sale. Dacă atracţia pentru viaţa de misionar a determinat-o să îşi părăsească locurile natale în 1888, nu a intenţionat nici pentru o clipă să se separe de familia sa religioasă, unde a petrecut 20 de ani din viaţa sa şi pe care a condus-o timp de 8 ani: dar Dumnezeu, prin vocea bisericii i-a cerut să se detaşeze radical, la fel cum a permis ca din noua sa fundaţie să se detaşeze la rândul său o nouă ramură. În aceste tulburări, care au condus-o de la Ecuator în Columbia, trecând prin Brazilia, credinţa sa de nezdruncinat a susţinut-o. În momentele critice ea se îndrepta plină de încredere către Fecioara Maria şi către îngeri: "Maica Bernarda trata cu mare familiaritate spiritele preafericite, în special îngerul său păzitor, sfinţii arhangheli Mihail, Gabriel, Rafael. Relaţia sa cu arhanghelul Mihail, conducătorul oştilor cerului, avea un caracter special." Şi-a consacrat timpul şi forţele rugăciunilor şi operelor de caritate. În timpul retragerii anuale pe care o realiza, arhanghelul îi apare într-un aspect nou: în timpul operaţiunilor din 1922, "marele sfânt înger", aşa cum îl numea ea, îi apare pentru prima dată şi se oferă să o servească ca ghid şi protector. Din acel moment, ea se află sub privirile acestui glorios învingător al dragonului infernului care niciodată nu o va părăsi. Un sever maestru, o admonestează faţă de cele mai mici greşeli şi îi cere cele mai dure penitenţe pentru cele mai mici defecte. O incită în mod constant să realizeze tot felul de opere de caritate, o încurajează să îşi înmulţească rugăciunile pline de umilinţă.

Ingerii Focului

Treziti-va si rotiti-va Deasupra muntilor, Ingeri nemuritori ai Focului, Ingeri ai Soarelui! Aduceti lumina lumii! Ingeri ai Focului, voi sunteti izvoarele Luminii; voi destramati intunericul si deschideti portile orizontului! Ingeri ai Soarelui, voi salasluiti departe de Pamant, dar razele voastre aduc caldura si viata zilelor noastre. Cerul diminetii ne aduce lumina rasaritului care bucura inimile oamenilor. Ingeri ai Focului, Ingeri ai Soarelui, veniti si ne aduceti splendoarea razelor voastre patrunzatoare! Fie ca ele sa ne atinga, sa ne strabata! Noi ne abandonam imbratisarii voastre, binecuvantata de focul vietii! Flux de bucurie sacra se revarsa in noi de la voi. Cati oameni pot fixa Soarele cu ochii liberi, asimilandu-l in interior? Doar cei care Il privesc in fata pe Dumnezeu, nemistuiti de flacarile care protejeaza Suprema Cala a Cunoasterii! Inaintati pe ea, iar chipul Soarelui si chipul lui Dumnezeu iti vor apare, luminand intunericul. Ganditi ca moartea este sfarsitul? Atunci sunteti la fel de nestiutori ca si copiii care in fata unui cer innorat se plang de disparitia Soarelui. Ca sa inlaturati valul ignorantei, fiti voi insiva ca Soarele la pranz, stralucind si daruind lumina si caldura pentru toti, raspandind cu generozitate cunoasterea. Atunci Fantana Luminii va va sustine etern, asa cum Soarele este mereu plin de lumina si raspandind lumina. Cand Soarele rasare, Pamantul creat de Domnul este purificat; apele curgatoare devin pure; apele fantanilor devin pure; apele marii devin pure apele statatoare devin pure; si toate fiintele devin pure. Stralucirea si gloria luminii trezesc oamenii, apropiindu-I de Dumnezeu; ele determina cursul Soarelui pe cer, drumul Lunii si calea astrelor. Invocam Ingerii Focului, Ingeri ai Soarelui! Cand lumina Soarelui devine mai intensa si stralucirea lui mai fierbinte, atunci fortele ceresti se ivesc, revarsandu-si ocrotirea asupra Pamantului creat de Tatal Ceresc. Cei ce adora acesti Ingeri ai Focului, ajung sa reziste intunericului, sa reziste mortii care pandeste din nevazut. Cei care sunt astfel, s-au oferit Tatalui, s-au oferit Ingerilor, propriul lor suflet a devenit una cu lumina eterna. Ei se bucura de toate fortele ceresti si pamantesti. Aducem omagiu Ingerilor Focului, Ingeri ai Soarelui, binecuvantand gloria si lumina, puterea si increderea, stralucirea si nemurirea! (fragment din "Evanghelia eseniana a pacii" ) Conform scrierilor gnostice, acesti Ingeri ai focului guverneaza functia psihologica aintuitiei si li se asociaza punctul cardinal vest. Sunt cei care ne pot aduce iluminarea, deschizandu-ne astfel calea catre cunoasterea deplina a divinitatii. Ei fac posibila intrarea oamenilor in Imparatia Cerurilor. Starea de claritate mentala ne este daruita de Ingerii Focului, pentru a distinge mai usor intre bine si rau, adevar si minciuna, intre propriile proiectii mentale pe care le asociem oamenilor si realitate. Intelepciunea orientala are ca familie de entitati angelice corespondenta elementului foc, familia Padma. Aici punctul cardinal asociat este tot vestul, culoarea specifica este rosie. Ingerii focului ne daruiesc puterea infinita a compasiunii Divine, putere ce, de altfel, patrunde si imbratiseaza totul. Ajutati fiind de acesti ingeri, pasiunile inferioare si dorintele oarbe sunt transformate prin forta luciditatii in caldura compasiunii durabile, in discernamant si intuitie. Ei ne ajuta sa intelegem adevarata noastra esenta, dar si pe cea a situatiilor in care ne gasim, deschizandu-ne ochii asupra unei perceptii superioare a lumii. Intuitia este capacitatea de a recunoaste adevarurile interioare; este modalitatea cea mai autentica de a vedea realitatea atat in noi, cat si in ceilalti. Ea provine din latura cea mai profunda a fiintei noastre. Noi folosim intuitia chiar inconstient pentru a simti daca anumite fiinte sau obiecte sunt sau nu benefice, sau daca ne aflam in siguranta. Putem amplifica rezonanta cu acesti ingeri daca devenim mai atenti la vocea interioara. Foto: Josephine Wall

 Sursa: angelinspir

Ingerii Aerului

Noi glorificam Suflul Sacru Care este mai presus De toate lucrurile create Şi veneram înţelepciunea Sa adevărată. Îngerii Aerului îi veţi găsi În aerul proaspăt al pădurilor şi câmpiilor, Unde ei aşteaptă cu răbdare. Nu trebuie decât să pleci din oraşele umede Şi suprapopulate şi să te îndrepţi spre lumea verde şi sălbatică, Plină de viaţă, a munţilor sau a dealurilor. Aspiraţi adânc suflul vindecător pe care ei îl oferă. Respiraţi îndelung şi profund, Ca Îngerii Aerului să  vă poată pătrunde, Căci ritmul respiraţiei este cheia cunoaşterii. Îngerii Aerului planează pe aripi nevăzute. Urmaţi calea lor nevăzută Dacă vreţi să  simţiţi faţa lui Dumnezeu. Mai dulce decât nectarul fin al unei rodii cu gust de miere Este parfumul vântului într-un crâng de chiparoşi. Mai dulce încă este parfumul celor care se dăruiesc total Domnului. Sfinţi sunt Îngerii Aerului, care purifică totul, Transformând orice lucru rău mirositor într-o mireasmă paradisiacă. Apropiaţi-vă, nori! Prin mii de picături, Prin străluciri de fulger, vânturile suflă, Transformând apele din cer în izvoare nesecate ale Pământului. Vapori se înălţa din văile munţilor, Purtaţi de vânt pe calea vieţii, Care măreşte Împărăţia Luminii. Prin puterea Sa, Tatăl Ceresc a creat pământul. Lumile sunt născute din înţelepciunea Sa, Cerurile s-au desfăşurat prin voinţa Să. Când El ridică glasul, Apele din ceruri şi din adâncul pământului Îi răspund. El atrage ceţurile Şi suflul sau devine vânt. Aşa cum marea adună  toate apele Şi urcă spre cer apoi Şi coboară iar pe pământ, Faceţi şi voi! Urmaţi mişcarea lor! Căci spre a vă ridica şi evolua, Tatăl Ceresc a creat spaţiul etern. Nimeni nu poate ajunge în faţa lui Dumnezeu Dacă Îngerii Aerului nu-i lasă cale liberă! Corpul vostru trebuie să  respire aerul Maicii Pământeşti, Iar spiritul vostru- suflul nemuritor al Tatălui Ceresc. (fragment din "Evanghelia eseniana a pacii" )   Conform gnosticilor, aceşti îngeri ţin de punctul cardinal nord şi de funcţia psihologică mentală. Ei susţin activitatea mentală raţională a fiinţelor umane şi ne ajută să gândim în conformitate cu Ordinea Divină. Ne învaţă să gândim pozitiv, pentru a ne putea atinge mai repede ţelurile. Învăţătura orientală asociază Îngerii aerului cu acelaşi punct cardinal, nordul şi cu culoarea verde (o anumită nuanţa). Îngerii aerului ne conferă o creativitate nelimitată şi complet liberă a conştiinţei divine infinite, perfecţiunea spontană a acţiunii iluminate. Cu ajutorul lor stările negative că gelozia, invidia, teama, neîncrederea în sine, sunt transformate prin luciditate în savurarea prospeţimii şi a parfumului oricărei situaţii, în spontaneitate şi în putere de acţiune total liberă şi neîngrădită. Ei contribuie la dinamizarea gândirii pozitive, care determină susţinerea binelui în lume. Dăruiesc claritate şi precizie mentală, înţelegere justă. Ne ajută să ne împărtăşim cu claritate ideile faţă de ceilalţi şi să ne formăm un plan de viaţă raţional, bazat pe principii sănătoase. Prin rezonanţă cu ei ajungem să acţionăm mai înţelept, să asimilăm aspectele mai abstracte şi mai greu de înţeles, să găsim mereu soluţiile optime la problemele cu care ne confruntăm, chiar şi în situaţia în care, la prima vedere, par a fi fără ieşire. Acţiunea acestor îngeri poate fi resimţită adesea în ceea ce priveşte deschiderea "celui de-al treilea ochi", care conferă viziunea totalizatoare şi divin integrată asupra realităţii. Modalitatea de comunicare cu ei se aseamănă cu cele prezentate anterior, la îngerii pământului, apei şi focului: ne aşezăm cu spatele drept, cu fata orientată spre nord, eventual folosind un fond sonor care se potriveşte şi obiecte de culoare albastră în jur. Chiar putem pune un bec din care se răspândeşte lumina colorată albastră. Cel mai bun moment pentru a realiza acest procedeu este seară sau prima parte a nopţii iar ca anotimp indicat este vara. Ne relaxăm şi ne interiorizăm cât mai profund, după care spre a intra în rezonanţă cu ei, recitim materialul care îi descrie şi privim imaginea lor simbolică. Închidem ochii apoi şi ne retragem toate simţurile la nivelul inimii. Putem rosti mental formula de chemare a îngerilor aerului: "Într-o stare de fericire profundă celebrez unicitatea oricărei fiinţe." Conştientizam apoi răspunsul. În final revenim uşor şi mulţumim îngerilor.

Heruvimii

Numele de Heruvimi dezvăluie Revărsarea de Înţelepciune Numele de heruvimi, ce dezvăluie revărsarea de înţelepciune, arată calitatea lor de a cunoaşte şi de a intui pe Dumnezeu. Aceste fiinţe au fost create pentru a transmite înţelepciunea şi frumuseţea divină a cunoştinţelor, umplând universul cu înţelepciunea lui Dumnezeu. De altfel, chiar din semnificaţia numelui lor răzbate capacitatea de a-L cunoaşte şi de a-L contempla pe Dumnezeu, clipă de clipă, de a primi cele mai mari haruri de la El, iar aceasta spre a umple mai mult cu lumină şi înţelepciune pe cei ce se află mai jos de ei. Ei ajută pe toţi cei înţelepţi şi dau putere celor ce ascultă cuvântul Domnului. După faimosul angelolog creştin Dionisie Areopagitul: "Numele de heruvimi denotă puterea lor de cunoaştere, mărturie a Domnului, receptivitatea la Darul Luminii, contemplarea Frumuseţii Capului Domnului la Prima Proclamare şi tot ei sunt cei care participă la Înţelepciunea Divină şi îşi revarsă din belşug, peste toţi, izvorul înţelepciunii lor". Heruvimii sunt vocea înţelepciunii divine, cei care păstrează plinătatea cunoaşterii Creaţiei Divine. Ei sunt Îngeri ai Înţelepciunii, ai Discernământului şi ai Cunoaşterii. Ei sunt înţelepţii cei cu mulţi ochi,  care exprimă bogăţia cunoaşterii sau revărsarea înţelepciunii. Heruvimii păzesc poarta Paradisului şi sunt purtătorii înţelepciunii ultime din univers. Heruvimii sunt îngerii care stau la răsărit de Eden, pentru a fi siguri că nimeni dintre cei care nu merită nu va mai intra acolo după izgonirea lui Adam şi a Evei: "Yahweh, după izgonirea lui Adam şi a Evei, a pus heruvimii cu sabie de flăcări ca să păzească drumul spre Pomul Vieţii". (Vechiul Testament, Geneza, III, 24). O descriere mai veche arată că heruvimii au patru feţe, patru aripi şi ochi de păun. Cele patru feţe simbolizează eterna lor vigilenţă şi cunoaştere – care cuprinde orice formă a Creaţiei – aripile îi asociază în chip mistic cu cele patru vânturi, iar ochii de păun sugerează omniscienţa lor. Descrierile biblice variază, dar, în general, heruvimii sunt înfăţişaţi ca fiinţe înaripate. Heruvimii mai sunt descrişi cu corp de taur înaripat, de vultur sau de sfinx şi cu faţă de oameni sau lei. În limba ebraică numele de heruvim semnifică revărsare, duh, înţelepciune. Ordinul sfânt al heruvimilor este numit în tradiţia ebraică Ophaim şi este influenţat de a doua sefiră a arborelui sefirotic, Hochmah sau Înţelepciunea. În Kabbala, Numele lui Dumnezeu corespondent acestei ierarhii este Tetragrammaton, ceea ce înseamnă "Divinitatea plină de idei". Principiul divin care ne este revelat prin intermediul heruvimilor este "Începutul", aspect complementar, de altfel, cu principiul reprezentat de ordinul ceresc al tronurilor, care este "Sfârşitul". Kabbala ne face cunoscut faptul că partea fiinţei umane asociată acestor îngeri este reprezentată de plămâni. În Persia antică şi la asiro-babilonieni se dezvoltase o întreagă ştiinţă despre îngeri. Termenul ebraic de heruvim corespunde cuvântului babilonian Karibu, care desemna nişte genii jumătate oameni, jumătate animale ce vegheau la porţile templelor şi palatelor, ca nişte paznici ai comorilor, aidoma dragonilor de la porţile palatelor chinezeşti. Unii cărturari îl leagă de Kirabu, numele unui zeu centaur asirian, iar alţii sugerează că numele de heruvim se poate să fi derivat din termenul grecesc griphon. Heruvimii sunt Spirite ale Armoniei Ca îngeri ai celui de-al Doilea Ordin (Cor), heruvimii reprezintă bucuria, fericirea şi esenţa Creaţiei. Ei sunt spirite ale armoniei, impresionând prin mulţimea cunoştinţelor şi prin revărsarea de înţelepciune. Prin heruvimi se revarsă înţelepciunea pentru a vedea şi cunoaşte Legea Divină. Heruvimii au sarcina de a vedea detaliile necesare păstrării ordinii Oştirilor Raiului. Sunt soli ai lui Dumnezeu, care dăruiesc din preaplinul de iubire şi cunoaştere. Atunci când le simţim iubirea, avem parte de cunoaşterea noastră profundă, reflexie clară şi directă a înţelepciunii pe care o trimit spre noi în speranţa că îl vom cunoaşte pe Dumnezeu şi că ne vom da seama de imensa dragoste necondiţionată care sălăşluieşte în noi. Heruvimii ne oferă astfel conştientizarea lor pură şi limpede asupra unităţii întregii creaţii. Ei pun de acord între ele mişcările planetelor pentru a uni într-un sistem perfect armonizat impulsurile planetare. Kabbala îi descrie ca fiind îngerii prin care Dumnezeu aduce ordinea în Univers, având atributul înţelepciunii. Lor li se asociază a doua literă din alfabetul ebraic, Beth, ceea ce semnifică o coborâre în dualitatea manifestării dar menţinerea conştiinţei în nivelul unităţii primordiale divine. Lumea subtilă a heruvimilor este legată într-un anumit aspect de aşa-numitul al treilea ochi din înţelepciunea orientală; trezirea şi dinamizarea acestuia duce la transcenderea mentalului, la instalarea unei stări de pace beatifică şi extaz divin. Heruvimii sunt Gardienii Luminii Îngeri ai luminii, ai gloriei, heruvimii excelează în materie de cunoaştere. În unele pasaje din Biblie heruvimii sunt descrişi a avea faţa de aramă lustruită. Aceasta ne spune despre strălucirea lor netrecătoare, ce nu se micşorează şi nu se tulbură. Sunt fiinţe luminoase, ce posedă o stare perfectă de detaşare, dar şi de compasiune inegalabilă. Pacea dumnezeiască se revarsă din inimile lor. Ei posedă starea de desăvârşire. Prin heruvimi Dumnezeu împarte raze de lumină, iubire şi cunoaştere în mod impersonal, universal. Prin heruvimi se dă ochilor sufleteşti iluminare. Heruvimii strălucesc cu lumina înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu, ei sunt gărzile Luminii, sunt luminaţi în tainele divine şi ale cunoaşterii profunzimilor înţelepciunii. După Dionisie Areopagitul (Despre Ierarhia Cerească, 206 – 207) heruvimii aparţin ordinului superior, între tronuri şi serafimi, "şezând în imediata apropiere a lui Dumnezeu (şi primind) iluminările primordiale ale Tearhiei (…), apariţiile lui Dumnezeu şi cea mai deplină desăvârşire." Heruvimii, în raport cu Dumnezeu, se caracterizează prin masa de cunoaştere, adică prin revărsarea de înţelepciune; denumirea de heruvim arată pe de altă parte putinţa de a-L cunoaşte şi de a-L contempla pe Dumnezeu, de a primi cele mai mari haruri de la lumina Lui. Ei sunt descrişi ca gărzi ale stelelor fixe. Heruvimii protejează toate galaxiile şi patronează orice templu religios. Rudolf Steiner, studiind Vechile Mistere, afirmă că heruvimii, ca şi serafimii, de altfel, nu acţionează ca izvor al unei substanţe planetare, aşa cum fac celelalte ordine angelice. Ei s-au înălţat până în preajma divinităţii, dincolo de orice sferă planetară. Heruvimii sunt Vehiculul lui Dumnezeu În Iezechiel, heruvimii sunt cei care trag carul Domnului, ceea ce simbolizează supunerea, umilinţa şi dăruirea totală faţă de Dumnezeu, dar şi îndemnul pe care ei îl nasc în inimile celor de mai jos, spre a se înălţa. În Psalmul 17 se spune: "Şi s-a suit (Dumnezeu) pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului". Iată că heruvimii sunt un vehicul divin. Ei şi-au abandonat pe deplin voinţa proprie în faţa voinţei divine şi ridică cele inferioare la înălţarea de sine, iar cele superioare le comunică celor de jos, spre a se îngriji de ele. Heruvimii sunt descrişi ca vizitii ai Carului lui Dumnezeu. Sarcina lor principală în ierarhia cerească este, pe lângă aceea de a intona cântece de slavă lui Dumnezeu, şi aceea de a conduce Carul lui Dumnezeu (Merkabah), care are drept simbol cheia Raiului. Merkabah – menţionat în Biblie de către Iezechiel – este vehiculul Luminii Divine, folosit de Cel Atotputernic pentru a ne conecta cu tărâmurile spirituale. În Egipt ei sunt reprezentaţi acoperiţi cu aripi şi cu ochi, simboluri ale omniprezenţei şi omniscienţei. În tradiţia rabinică şi ocultă, heruvimii sunt consideraţi ca vizitii sau conducători ai Carului lui Dumnezeu, purtători ai Tronului Său, personificări ale Vânturilor. Heruvimii Simbolizează Suveranitatea Divină Din punct de vedere al creaţiei, această ierarhie este poarta dintre nemanifestare şi manifestare. Dacă serafimii aparţin pe deplin nemanifestării, stăpânind asupra oricărui act de creaţie, în gând, cuvânt şi faptă, iar tronurile sunt cele cu care manifestarea ia fiinţă, ordinul heruvimilor se interpune între cele două, având rol de transformator, asemeni unui loc de pornire şi întoarcere, de început şi sfârşit. Găsim la ei, ca şi la serafimi, capacitatea de a fi omniprezenţi în manifestare, prin transcenderea timpului şi a spaţiului. Heruvimii ne oferă conştientizarea lor pură şi limpede asupra unităţii întregii creaţii. Protectori divini ai întregii manifestări, heruvimii îşi întind aripile asupra oamenilor, învăţându-i calea spre adevăr, spre Dumnezeu, prin intermediul ierarhiilor de mai jos. Deşi ei sunt orientaţi spre manifestare, urmărind să-i aducă la nivelul lor pe cei deschişi spre cunoaşterea de sine, rareori se revelează în faţa acestora. Astfel, în reprezentările iconografice ale bisericii ei sunt arătaţi a avea patru aripi: cu două îşi ocultează chipul, cu celelalte două zboară. Pentru Phillon din Alexandria, heruvimii simbolizează cele mai înalte şi mai mari forţe divine, suveranitatea şi divinitatea. Heruvimii sunt Păzitori ai Tainelor Dumnezeieşti Heruvimii sunt caracterizaţi printr-o înţelegere deplină a tainelor lui Dumnezeu, ai căror păzitori sunt. Astfel, în momentul construirii chivotului legii, Dumnezeu îi spune lui Moise: "Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, ca dintr-o bucată; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capac la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; să aibă faţa întoarsă spre capac. Să pui capacul pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da." (Exod 25, 18-21) Heruvimii ne oferă posibilitatea să aflăm misterele vieţii, transformând această cunoaştere în înţelepciune. Nu sunt nicidecum acei copilaşi bucălaţi din operele de artă, ci acea puritate a spiritului întruchipată în copii care ştiu că sunt protejaţi şi iubiţi pe deplin. Heruvimii sunt descrişi ca păstrătorii, gardienii scrierilor celeste, cei mai buni deţinători ai tuturor cunoştinţelor. Ei au sarcina de a păstra scrierile Raiului. În arta asiriană heruvimii erau reprezentaţi sub forma unor creaturi imense, înaripate, cu feţe umane şi trupuri de taur, sfinx, vultur etc.. Ei erau, de obicei, plasaţi ca spirite gardiene la intrarea în palate şi temple. Intervenţii ale Heruvimilor Heruvimii sunt primii îngeri menţionaţi în Vechiul Testament: Geneză III, 24; Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35; Iezechiel I, 4-26, X; Apocalipsă IV, 6-9. În Geneză III, 24: ei păzesc arborele vieţii şi Grădina Edenului cu spade de foc, de unde provine şi apelarea lor ca "flacăra săbiilor care se rotesc". În Iezechiel I, 10 – 14: patru heruvimi, fiecare cu patru feţe şi patru aripi, apar la fluviul Kebar profetului. În Cartea a treia a Regilor VI, 23-29, 32, 35: cei doi heruvimi ai templului lui Solomon sunt sculptaţi în lemn de măslin. În lucrarea Credinţa Ortodoxă, Ioan Damaschinul îi descrie pe heruvimi ca având "numeroşi ochi". Preafericitul Jean Ruysbroeck Admirabilul a scris în sec. XIV în lucrarea sa Cartea despre Regatul Adoratorilor lui Dumnezeu despre heruvimi. Camilla Battista Varano (1458-1524) clarisă din Camerino a avut viziunea unui serafim şi a unui heruvim. Mistica germană Mechttild Thaller îi descrie astfel "Heruvimii sunt spadele lui Dumnezeu. Ei sunt înveşmântaţi în lumina pură şi strălucitoare; feţele lor sunt maiestuoase; ele au o anumită asemănare de expresie cu aceea a Sfântului Mihail. Ei sunt înconjuraţi de foc; în mâna dreaptă ţin o spadă de foc. Coroana lor este făcută din raze de soare." Faimoasa mistică creştină Tereza D’Avilla (1515-1582) a trăit o experienţă mistică extraordinară, aşa-numita transverberaţie a inimii sale, generată de un heruvim. În literatura clasică, heruvimii apar la Dante Alighieri, faimosul poet şi iniţiat. În cântul 28 al Paradisului din Divina Comedie, Dante descrie întâlnirea sa cu heruvimii: "94 Şi slava o auzeam din cor în cor spre punctul fix ce-i veşnicul lor ubi, Şi-n veci le-a fi c-a fost din veci al lor. 97  Şi Ea văzându-mi gândurile îndoielnice Ce le aveam, mi-a spus: "în primele rânduri Tu vezi Serafimii şi Heruvimii, 100 Urmează centrul lor cu-aşa iuţime Spre-a fi, cât pot, la fel cu punctul clar, Şi pot a fi, căci au vederi sublime. 106 Să ştii c-a lor plăcere-o simt fierbinte Pe-atât pe cât mai mult ei pot să vază În Cel ce-i punct de-odihnă-a orice minte. 109 A fi ferice deci se-ntemeiază, Cum vezi de-aici, pe actul contemplării, Căci actul de-a iubi de-abia-i urmează. 112 Măsura ăstui văz e plata cării Din bune-vreri şi har cuprinsu-i creşte, Şi-aşa gradat sporeşte-n susul scării." Un comentariu: Dante  auzise îngerii cântând lui Dumnezeu ("punctul fix", 94), în jurul căruia se mişcau neîncetat, pătrunşi fiind de către graţia Sa. Şi Beatrice ("Ea", 97) care a intuit dorinţa sa de a cunoaşte alcătuirea exactă a ierarhiilor angelice care au suscitat atâtea dispute între teologi şi înţelepţi ("gândurile îndoielnice", 97) i-a furnizat explicaţiile necesare. I-a vorbit despre Serafimi şi Heruvimi, care cu rapiditatea mişcării secondau legăturile de iubire care îi legau de Dumnezeu (100). Aceste ordine de inteligenţe se bucură de o beatitudine care este proporţională cu gradul intensităţii şi a profunzimii viziunii lor despre Dumnezeu (106-108). Beatitudinea celestă (110) este generată de modul în care este văzut Dumnezeu cât şi de iubirea în sine. Heruvimii apar la Shakespeare ca "heruvimii cu ochi tineri". Milton îi descrie ca "heruvimi guvernatori". În "Cărţile secrete ale lui Enoh" heruvimii sunt menţionaţi în mai multe capitole: cap. 19, 3: "Printre ei se află şi şase Phoenix-i, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său." cap. 20, 1: "Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli maiestuoşi şi impunători, din Forţe neîntrupate; din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită." cap. 21, 1: "Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta"." cap. 22, 3: "Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate..." cap. 14, 11 şi 18: "Acoperişul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai mulţi heruvimi strălucitori stăteau în mijloc, iar cerul, deasupra lor, semăna cu un talaz limpede." (…) "Am privit şi am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele şi se auzea vocea heruvimilor." cap. 20, 1 şi 7: "Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:" (…) "Gabriel cârmuieşte Raiul, şerpii [de foc] şi Heruvimii." cap. 61, 10: "Atunci El va chema toate oştile cereşti, toţi sfinţii, Heruvimii, Serafimii, Tronurile, Puterile şi Domniile. Şi Alesul va fi acolo, însoţit de puterile pământului şi ale apei." cap. 71, 7: "Mai aproape stăteau Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, care veghează neîncetat şi păzesc tronul lui Dumnezeu." Descrierea heruvimilor ca fiinţe înaripate, cu multiple capete, servind ca gardieni ai templelor şi palatelor, apare în numeroase ţări din Orientul Apropiat, precum şi în artele şi în literatura asiriană, caldeană şi babiloniană. În Talmud, heruvimii sunt echivalentul ordinilor Ophaim sau Hayyoth şi se spune că ei rezidă în al şaselea cer sau al şaptelea cer. Printre operele moderne, amintim tabloul lui Rubens "Glorificarea lui Jaques I", care arată o procesiune a heruvimilor. Sursa: angelinspir.ro